141 matches
-
harului divin, Biserica are menirea să sfințească pururea viața lumii cu lumina care curățește, care înțelepțește și care mângâie, lumină ce s-a pogorât la Rusalii din Cer pe Pământ. De două mii de ani, avântul neînfricat al mărturisitorilor, jertfelnicia mereu împrospătată a propovăduitorilor și sfințenia neîmpuținată a sfințitorilor se hrănesc din vistieria bogată în bunătate și har a Sfântului Duh. Toți se roagă cu râvnă în fața slăvitelor Altare, ca Duhul „să nu se stingă“ în ființa omenirii, ademenită de atâtea ori
Agenda2004-22-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282484_a_283813]
-
lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a accesului la sfera intimității. Mai curînd decît în solemnitatea stilată, eul se regăsește în domesticitate: „Lectură a poeziei - / toți se risipesc/ pe la casele lor” (Lectură). Prudență interiorizată sau interiorizare prudentă? „Să nu-ți poți măsura umbra/ și nici în
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
de oglindă a spiritului pe care-l adăpostește. * De ce să nu fim realiști? Perioadele de sănătate: simple pauze între cele de boală. * Boala ca infirmitate a lumii, nu doar a individului bolnav. * Pînă și temele predilecte ale unui scriitor trebuie împrospătate periodic, precum veșmintele dintr-o garderobă. * A crede în om, întrucît crezi în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu, întrucît crezi în om. * Într-un răstimp de peste douăzeci de ani, de cînd trăiesc în Amarul Tîrg, nici unul din sutele - ce zic
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
Dacă unitatea, în cursul acestei perioade, a schimbat sistemul de calcul, respectiv de prelucrare a datelor, trebuie să se efectueze o reconciliere între datele arhivate și versiunile noi ale produselor-progam și ale echipamentelor de calcul. Arhivele pe suport magnetic trebuie "împrospătate" periodic pentru a le asigura lizibilitatea, respectiv accesibilitatea. Să dețină la sediul său, pe perioada neprescrisă, manualul de utilizare complet și actualizat al fiecărui produs-program utilizat. 47. Responsabilitățile ce revin personalului unității cu privire la utilizarea tehnicii de calcul se stabilesc prin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/137207_a_138536]
-
d. Dobîndim impresia unui catalog de imbolduri lascive nedecantate, aflate într-o stare primară, în adîncul sufletesc tulbure al unei ființe austere. Vedem în Mariana Filimon o distinsă reprezentantă a unui postsimbolism indigen, ale cărui teme le învestește cu semnificații împrospătate, de alură existențialistă.
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
aici Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, tot în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
N-am să te mai pot vedea o nouă vreme,/ Dar nu mă tem și nici tu nu te teme:/ curând vom sta-ntr-o mbrătișare-adâncă!// Eden singaporean, cu noi poeme/ vom dobândi-n infern, pe-un colț de stâncă,/ împrospătați, sugari ca-n vremea pruncă,/ încoronați cu mirt și crizanteme!” Teodor Pâcă, un alt prieten al poetului, mort și el, îi inspiră două sonete, din care unul se cuvine a fi citat în întregime: Pâcă Poți să te-neci ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
necesită acele căutări prin arhive implicând o certă specializare, dacă nu și un anume fanatism - profesional. Aristocrația națională, critic și polemic văzută prin pana lui Mateiu I. Caragiale, ca "din belșug altoită cu sânge țigănesc", iar din studierea arborilor genealogici, împrospătată, prin secole, cu sânge balcanic și mai cu seamă grecesc, ni se dezvăluie în Memorie și strămoși nu numai profund patriotică, dar ea însăși puternic productivă de valori culturale. Cartea, ca să n-o părăsim, este gândită pe patru mari paliere
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
unei tămâi arzânde, aprinsă de la sine, pe o piatră neprivită de nimeni Lumea veche-i precum lumina, fragedă, ținută-n viață de săteni: după ce-au plătit taxele istoriei la muzeul devenit familie, își spală cergile-n vâltoare, ca odinioară, împrospătați și transparenți. Așa că-n pălincie totu-am văzut și nimic, apoi am purces spre moara de apă. Ca într-o inimă neagră, un puls prin care ceva de preț se repetă, pășim atenți. Intrăm. Nimic nu-i aici decât liniște
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
o biruință a spiritului. Luată ca filă îndrăzneață de jurnal, Fosila din Jurasic, deschide, în cu totul alt cod de expresie, ochiul minții asupra firului cosmic de continuitate a ființei: prin juxtapunere, de la Facere și abisul erelor geologice, la mereu împrospătata revenire în ființă, - mulțumită femeii-mamă - a trupurilor celor vii, de azi, de ieri și de mâine. E un delicat colaj, mic, dar de concentrată profunzime, evocând în racursi genealogia imemorială a viului, trup după trup, corp după corp, până la veriga-cheie
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
feluri. Și iubită in memoriam. Amorul cantato din Mașinăria de uitare aduce, de fapt, a paramnezie. De parcă toate senzațiile sînt noi doar fiindcă ies, abia-abia, dintr-o eclipsă de memorie. Este, firește, un truc lejer, care-i convine rutinei astfel împrospătate și, încă mai mult, întîlnirilor (fie și poetice...) pe neve. Orice trubadur e mai încrezător, se-nțelege, dacă poate da curtenirilor lui legitimitatea unei reconquista. A recuceririi unei femei pe care, între timp, ai uitat-o. Lucru care se poate
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în aerul și lumina blîndă. Domnul Clark arăta mult mai bine. Fața lui era din nou a unui om bătrîn, gînditor și părea că dirijează o mică orchestră cu arătătorul. Patul domnului McDade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost o sexualitate de cel mai înalt nivel. Neuropsihologie - versiunea pentru acasă. În noaptea aceea, privirea ei îl găsi printre cutele cearșafurilor, amuzată la culme de animăluțul care era proprietatea ei, sigură pe ceea ce știa despre el, pe cunoașterea mereu împrospătată. Cineva mă iubește, cântă ea, un alto hotărât, pe jumătate înăbușit de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute. El rămase întins pe întuneric, ascultându-i sforăitul care se transformă după un timp, pentru prima oară în urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine. Am scos pâine neagră, cazonă și slănină și m-am ospătat. Am tras și o dușcă din vodca dăruită de Mariusia, căci ea mă învățase să beau tării. Am dormit ca un prunc până a doua zi. Cu forțele împrospătate, vedeam viața ceva mai în roz. Mi-am spus că mergând așa, mereu spre Nistru, trebuia să reușesc. Am mers mereu prin imensitatea troienelor. Cât n-am dat peste așezări omenești, mergeam zi și noapte, până când, frânt de oboseală, mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
semănau - după ton - mai mult cu cele ale unui părinte către copiii lui. De fapt și vorbele pe care mi le adresa mie ascundeau sub cămașa lor aceeași căldură părintească... Ajunși la chilii, știam ce urmează... Când m-am simțit împrospătat, am intrat în chilie... „Măi, să fie! Da’ când a avut vreme bătrânul să aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea o mămăliguță aburindă și o strachină cu brânză cu smântână... Nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
O demisie așteptată, dar, cu siguranță, regretată ! Iată încă un paradox românesc. (februarie 6, 2012) “Wind of change” Avem un nou Guvern care va continua modernizarea țării. Este un Guvern echilibrat, în care TINEREȚEA se alătură ÎNȚELEPCIUNII, o formulă guvernamentală “împrospătată”, cu colegi parlamentari, funcționari în aparatul de stat, oameni cu expertiză și cu imaginea curată. E tânăra generație, cea a copiilor mei, care își asumă acum înalte funcții și responsabilități uriașe. E generația copiilor școliți la universități internaționale de prestigiu
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
din partea profesorilor. Credem că și în cazul lui Sadoveanu s-a ajuns la un impas metodologic vizibil cel mai bine la Eminescu. Studiul permanent pe aceleași (capod)opere a condus la o percepție didactică care are nevoie să fie periodic împrospătată. Efectul este unul pervers și dacă ne raportăm exclusiv la creația scriitorului: cu cât a scris mai mult, cu atât a rămas mai necitit. Iar Sadoveanu a scris enorm. Nu știm exact în ce măsură, dar funcționează foarte bine principiul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu scăpau într-adevăr destinului lor decât rareori, când noaptea, rana lor, aparent închisă, se redeschidea fără veste. Și, treziți brusc, ei își pipăiau atunci, cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare suferința lor împrospătată deodată și, împreună cu ea, chipul răvășit al iubirii lor. Dimineața reveneau la flagel, adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
rămas În ceașcă, pînă la zaț, Thomas a privit În jur; era bine acolo. Venise vremea să facă un duș. Se simțea nițel cleios, pielea avea o patină, urmă a Încleștărilor de peste noapte; apa va purifica trupul, va limpezi cugetul; Împrospătat, Thomas va evalua, apoi, fumînd tihnit o țigară, rezultatul incursiunii sale. Cucerise tabăra celor două lesbiene, chiar dacă nu asta Își propusese, Își văzuse fiica, da, izbutise: Încrezător, de-acum, putea, după o altă pregătire - nu era deloc lesne - să-și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și Butch Beausoleil semnaseră contractul, Spunk voia să se alăture proiectului, Lorne voia să-l părăsească - Lorne Guyland era pe cale să înnebunească sau era deja nebun. Banii picau din cer mai repede decât era Fielding în stare să-i prindă, împrospătat, într-o dispoziție de zile mari, m-am prezentat iar la ușa vecină, cu sticla de brandy legănându-mi-se în mână, după care am făcut-o pe Selina să-și blesteme mama că o adusese pe lume. Două mii cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
foarte cunoscută și rolul activ pe care l-a jucat evreica Ana Pauker, ajunsă în U.R.S.S. pe la Sculeni în 1940 în schimbul cu bătrânul Codreanu de la Chișinău, românul fost în Sfatul Țării în 1919. Aceste unități au fost mereu împrospătate, completate, încât atunci când am ajuns, cu fratele meu Dumitru și alți doi camarazi, în lanțuri în Penitenciarul Suceava, la scurt timp paza, la turelele pușcăriei, a fost schimbată cu acești soldați preferați, îndoctrinați și plini de ură împotriva deținuților politic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu înțeleg. Să mergem de-aici! Preoții le zâmbiră străinilor, neștiind cum să-i salute altfel. Străinii zâmbiră și ei. Cei trei intrară în odăița unde trebuia să li se scoată globurile viorii. Când rămase cu capul liber, în aerul împrospătat al nopții, Tefnaht fu cât pe ce să adoarmă și Auta îl sprijini. Noaptea era înmiresmată. În cort, cei doi preoți șezură o vreme tăcuți pe pieile de leopard. Auta era în fața lor, pe iarbă. Preotul Zeului Puterii se frământa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se înecau respirând, își spuneau unul altuia: „Mai e doar puțin până în Lavasan“. Acum, ea ajunsese. Era în zori și aburii de dinainte de răsărit se ridicau din frunzișuri, ca niște scutece ale soarelui care urma să se nască. Totul părea împrospătat și voios, se auzeau păsări, iar Ghazal se-ntrebă, cu fruntea în pumni: „Doamne, cum mă lași să mor astăzi?“. Așa cum se așteptase, nu fusese vreo judecată, ci doar denunțul presupușilor martori și un interogatoriu formal, cu un judecător al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva flori albastre, apoi șezu alături cu ea și-ncepu a doini încet. Cerul limpede - o mare, soarele - o față de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă mult și lin, însoțită în calea visurilor ei de glasul cel plâns al fluierului. Când era soarele-n amiazi, firea tăcea și Făt-Frumos asculta fericita ei răsuflare, caldă și umedă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]