888 matches
-
el analizat mai profund și amănunțit. Lipsește o editură care să se ocupe în mod special de acest lucru. Lipsesc finanțările. Și, bineînțeles, lipsesc și specialiștii - nu de tot, dar în mare măsură. Corect ar fi să spunem: s-au împuținat îngrijorător specialiștii în domeniu, filologii "de modă veche", care să poată face o ediție critică. Dar mai sunt necesare edițiile critice? - e o întrebare, o îndoială, care pot trece prin mintea scepticilor. Gestiunea simbolică a unui patrimoniu cultural național nu
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
Românesc, e îndreptarul unei lumi de petrecăreți, de inși hai-hui trăind cu fala unei înțelepciuni pe care nu o aplică, de "popi", în fond, avînd în gură numai snoave și-n fapte neorînduială. Lumea lui Nastratin Hogea, sfîntul care se împuținează pe măsură ce trăiește. Acestei lumi, salvîndu-l, o clipă, pe Anton Pann de obscuritatea care-l paște, îi dedică Barbu Isarlîkul, magna copia a purgatoriului turcesc, pe care el, conlucrînd cu strămoșul, îl inventează și-l descrie. La mijloc de rău și
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
Vasiliu a explicat importanța existenței unei organizații de natura CopyRo. Dar bunele intenții au rămas la un nivel pur teoretic, a remarcat sala. Practic, deocamdată, CopyRo e netransparentă. Gestionarea bună sau defectuoasă a acesteia e o problemă independentă, care nu împuținează prin nimic importanța reală a unei liberalizări a proprietății intelectuale, a spus dl. Vasiliu. După o activitate de 50 de ani, editorul Tiberiu Avramescu s-a referit la mai mult decât dificila problemă a editării integrale și profesioniste a clasicilor
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
sondaje - a PRM-ului arată că societatea românească a intrat într-o altă fază a evoluției sale. Cei capabili să scoată cuțitul pentru a-l lichida pe semenul care vorbește o altă limbă sau sărbătorește paștele în altă zi se împuținează văzând cu ochii. Rămâne, desigur, o minoritate a apucaților ce nu-și pot închipui existența altfel decât ca pe un șir de conflicte violente și spaime îngrozitoare. Vocea tunătoare a lui Vadim și soluțiile la minut propuse de acesta n-
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
mare este dragostea din al meu suflet/ încât pe cer am pictat al ei portret/ Și se tot răspândește într-una (sic!), ca o mare/ Ce cuprinde tot pământul, plină de viață și culoare!" (Ovidiu Ciobică) * Chiar dacă ni se vor împuțina nădejdea și puterea în a ne menține pentru suflet reperele, armoniile, muzicalitatea poeziei și credinței și va fi ca o rupere de oase cu durere și lacrimi desfacerea de obișnuințele blândeții, fiecare cu sacul lui de cărți la șold și
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
oamenii trădarea în rândul celor mai josnice fapte. Și de ce, dat fiind disprețul unanim față de ea, ocupă un loc atât de important în viața noastră? În aceste vremuri, trădarea a devenit un mod de existență. Au dispărut fidelitățile, s-au împuținat cei capabili să-și țină cuvântul. Aș merge chiar până acolo încât să spun că lumea nici nu se mai așteaptă să-ți ții cuvântul. Dialogurile dintre noi au ajuns un simulacru, o formă de a ne "dribla" unii pe
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
-și încerce noblețea în nici un duel, niște oameni întrutotul onorabili. Pe ei îi alege, cu nădejdea că sînt destui, din lumea, altminteri, pestriță, motto-ul cărții: Omagiu celor cuviincioși... Cuvîntul înainte, al unui autor căruia simțul moral nu i-a împuținat - dimpotrivă! - darul scrisului, te îmbie la citanie, trecîndu-ți pe dinainte savuroase scenete cu părinți și bunici ai nesimțiților noștri, din care poți să vezi că respectiva mutație genetică e veche, în anii de-acum ea doar s-a adaptat timpurilor
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
ne-ai părăsit? De ce ne-ai orbit cu televiziuni și jurnaliști care și-au vândut conștiința pe arginți? De ce ai amestecat Binele și Răul în așa fel încât slujitorii Tăi să nu mai poată deosebi între ele? De ce Binele se împuținează și Răul crește în jurul nostru? Cât cinism, ce faliment moral printre jurnaliști și unii politicieni: apără un om suspect de favorizarea unui infractor, condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, pentru înșelăciune, în dosarul FNI. Puțin le pasă lor astăzi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
piață de publicitate transparentă și eliberată de orice formă de control politic. Când banii din care sunt plătiți gazetarii sunt curați, presa se curăță și ea. Când sursa banilor e murdară, presa joacă și ea murdar. Când banii negri se împuținează, unele ziare se închid. Când banii albi se împuținează, presa sănătoasă suferă cumplit. În rest, discuțiile despre reforma presei sunt bune de ținut la cursurile de jurnalism. Toată durerea și compasiunea pentru ziarele oneste care se târăsc prin deșertul crizei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de control politic. Când banii din care sunt plătiți gazetarii sunt curați, presa se curăță și ea. Când sursa banilor e murdară, presa joacă și ea murdar. Când banii negri se împuținează, unele ziare se închid. Când banii albi se împuținează, presa sănătoasă suferă cumplit. În rest, discuțiile despre reforma presei sunt bune de ținut la cursurile de jurnalism. Toată durerea și compasiunea pentru ziarele oneste care se târăsc prin deșertul crizei, sperând să supraviețuiască. Toată solidaritatea cu jurnaliștii de bună-credință
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // MAMA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // (Ies toți din scenă.) REGIZORUL: Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate pancardele și scaunul, iese. Lumina se împuținează. Fond muzical abia simțit. Intră, la arlechin, Bufonul.) REGIZORUL: Și astfel trec multe bucăți de vreme. Și feciorașul a crescut... BUFONUL: A crescut... Știm noi dacă e tot el sau altul... sau alții... Putem ști câți oameni sunt într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
măturau continuu întinderile de stuf și bălți. Frigul își înfingea colții fără milă în trupurile lipsite de vlagă... Chinurile fiecărei zile de muncă lăsau urme adânci pe chipul lui Brad Filip... Albise de tot, iar statura lui - falnică cândva - se împuțina pe zi ce trecea. Semăna tot mai mult cu o umbră... După fiecare efort - cât de mic - se oprea să-și tragă sufletul. Mereu simțea că nu are aer. Rana din șold - căpătată în primul război - îl durea din ce în ce mai tare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-le atent la locul lor. Astfel, acolo mereu domnea o ordine amănunțită și strategică. Câteodată, Victor îi mai aducea în dar și câte o carte, carte a cărei lectură era destinată pentru momentele de aproximativă luciditate ale femeii, ce se împuținau cu fiecare zi încheiată. Iar acesta era cel mai bun lucru, pe care putea el să-l facă pentru sufletul de taină al Mariei, deoarece cărțile știu cel mai bine să păstreze tainele omului, căci ele însele sunt taina! Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de speranță, de bun augur. Am aflat că nuanța galben-aurie a pielii mi se Închidea În mod vizibil, transformându-se În degradeuri de maro, că părul meu creștea extrem de lent (ca și unghiile, de altfel) și devenea translucid, că mă Împuținam la trup, subțiindu mă. Tot la recomandarea lui mi s-a confecționat un veșmânt alb, din bumbac, asemănător cu o togă, pentru a-mi fi cât mai comod În postura În care mă aflam. Cea dintâi persoană care a cedat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și nu am auzit cheia rotindu-se În yală (hotărâsem să-i dau cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că era să mi pierd echilibrul, când m-am trezit dintr-o dată cu ea (aș fi vrut ca Melanie să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să i le arate. Purtase atât de firesc masca unei îndrăgostite, încât el nu a putut bănui că sub această față era ascunsă o altă ființă. Nu excludea faptul că Olga putea avea și unele merite. Dar acum acestea se împuținaseră atât de mult în ochii lui Alex, încât își dădu seama că nu rezonează cu structura lui sufletească, într-un cuvânt, nu era pentru el. Hotărâse! Ina trebuie să fie soția lui. Și dacă ea nu-l acceptă? Putea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
această dizabilitate se adăuga și o gravă afecțiune a inimii. Apoi, urmară alte și alte scrisori, din ce în ce mai înnegurate de tenebrele necazurilor. Soțul Olgăi, pe care încă îl mai iubea, apucase pe căi lăturalnice. Zilele cu soare din viața conjugală se împuținaseră, făcându-le loc celor înnourate, fiind urmate uneori de adevărate furtuni. Într-o scrisoare a Olgăi, primită însă cu o săptămână în urmă, o ruga pe Ina insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
poate de cursive. "Mi se pare foarte mult pentru un început", conchide, în prefață, Andrei Bodiu. Îi dau dreptate, nu însă fără o ușoară scădere de ton. Ca și calculele matematice, verdictele se pot rotunji prin lipsă. Ceea ce nu le împuținează cu nimic onestitatea.
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
apăram! Doamne! Dar nu, soldații în termen și comandanții eram ROMÂNI! Primim ordine clare: „Nu se pune baioneta la armă, nu se pune încărcător la armă. Nu trageți sub nici o formă! Nu răspundeți la provocări!”. Târziu în noapte lumea se împuținează. Pe la ora 2:00 mai erau circa 150200 de oameni în piață. Primim ordin să-i înconjuram și să-i protejam! Să nu intre nimeni peste ei! Pe la ora 4:00, rupți de oboseală, suntem adăpostiți într-o sală de
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
frânge. Apoi, fâlfâitul de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să rămână În pană. Dimpotrivă, ca un câine credincios, de două ori pe zi ducea și aducea oameni cale de aproape 50 de kilometri. Cu timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță...,, -Of, iar ai inventat o istorioară ! Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]