187 matches
-
doi în Stat ca oasele bătrîne de umezeală. Mai volubilul ministru al culturii se conversa neoficial, pe la spatele dlui Iliescu, lîngă care făcea figurație, cu nu se vedea bine cine. Întorcîndu-i spatele dlui Șerban Mihăilescu, pricăjit, intrat la apă, scăzut, împuținat, probabil ca urmare a afacerii Păvălache. Să nu spuneți că n-ați văzut toate astea. Nu vă cred. De plictiseală festivă, am dat-o pe Știri. Dar, acolo, altă plictiseală. Tot festivă. De parcă altceva nu s-ar mai fi întîmplat
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
soarta memoriilor sale și lăsase drept testatori cîțiva prieteni (T. Vianu, Șerban Cioculescu, Arghezi, Perpessicius) care aveau fii care, la nevoie, să se ocupe de soarta memoriilor sale. Prevederea s-a dovedit zadarnică. Memoriile lui C. Beldie s-au publicat împuținate. Asta, mărturisesc, puteam face și eu, la Editura Minerva, prin anii șaptezeci. Dar n-am acceptat să le ciumpăvesc întregul, care, totuși, acum s-a petrecut. Uitînd pentru o clipă de această ciuntire a lor scandaloasă, memoriile lui Const. Beldie
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
-și moartea, ne înfățișează, pe drumul spre Deir-ez-Zor, mai ales copii. Drumul spre al șaptelea cerc a fost un fel de cruciadă a copiilor. Având aceeași soartă ca a tuturor cruciadelor neînarmate. Copiii din acele fotografii sunt scheletici, cu trunchiul împuținat, cu burta suptă, cu coastele zvâcnind ca niște arcuri de oțel peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
ar fi fost mîndri. Cred că și bigoții. A ales, din nou, greșit. A sărit, fără vreo pregătire, la polul opus. E lipsit de simțul nuanțelor. Dar cum l-ar putea avea, cînd în loc de creier are aur - și acela, mult împuținat? Imediat, vine pedeapsa. Prietenul care i-a mai rămas îi fură, în timpul somnului, din creier. E singura dată cînd aflăm că operația îl doare. Nu se spune în povestire dacă ceea ce îl doare este gestul prietenului de a-l fura
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
cîștigă înzecit dincolo, în public: unul în mod tradițional dornic de poveste și retractil la opacitatea limbajului cultivată de mai vechii minuitiști. Literatura houellebecquiană ar putea fi una de consum și, de ce să nu recunoaștem, ea poate fi citită, mult împuținată, ca atare: o literatură pentru uzul soixante-huitarzilor ratați, aflată în metastază pornografică (“o masturbare pe fiecare pagină” exclama indignată o cronicară din “Le Monde” la apariția Particulelor elementare), brodînd mereu în jurul relațiilor dintre sex și iubire. Nu-i mai puțin
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
dacă mai era nevoie, mărturisirea criticului de artă Teodor Enescu, coleg de lot cu Dinu Pillat, în procesul din 1960, despre ultimul cuvânt al celui care tocmai își auzise condamnarea la 25 de ani de muncă silnică, spus cu ”vocea împuținată și șubrezită”, dar care n-a tremurat: „Exemplar și de neuitat a fost ultimul cuvânt al lui Dinu Pillat. După ce a respins radical acuzațiile de trădare și a cerut iertare prietenilor pentru implicarea lor în proces, el a încheiat spunând
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
e asistent și doctorand) carent la un capitol sau altul. De pildă, necunoașterea operei lui Mircea Florian, cu deosebire cartea lui postumă Recesivitatea ca structură a lumii, e prea evidentă, încît tabloul perioadei interbelice sau cel al anilor cincizeci-optzeci rămîne împuținat și chiar în bună măsură deformat. Pentru că, nu cred că exagerez, cartea aceasta a lui Mircea Florian este, de departe, cea mai importantă de cînd există filosofie în România. Și cînd, la lectură, constați astfel de goluri deconcertante parcă îți
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
Karen se trezește din comă iar mintea ei e din nou clară și limpede așa cum o lăsase la șaptesprezece ani. Doar că, între timp, nu mai e adolescenta preocupată de cura de slăbire, ci un trup de treizeci și patru de ani, împuținat și becisnic, țintuit la pat, prins în sistemele de gândire ale unei decade apuse, un trup din care s-a născut o altă ființă umană, care curând, va avea și ea un copil. Un adevărat miracol, se entuziasmează, pompos, presa
Apocalipsa după Coupland by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5661_a_6986]
-
vorba de o instituție a talentului, a vechii prietenii sau a dezacordului, începe să conteze mai puțin. Obișnuiți să definim discursul public citadin mai cu seamă prin lipsă, în Viață literară II, ne uluiește prezența lui integrală și prin nimic împuținată. Miza nu e atacul la persoană, ci - în chip sistematic - apelul la personalitate. O strategie nițel prea organică și prea epidermică, după gustul meu, dar în tot cazul încântătoare: "Și uite că-l văd acum pe Florin Iaru ș...ț
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
Orizont, nr. 3/2005) Dicționarul parțial al literaturii române... Aceste lipsuri pot fi recuperate la reeditările ce vor urma, dar cum vor fi rezolvate celelalte carențe!? Medalioane întregi par că ar trebui rescrise, redimensionate, revăzute și adăugite sau, după caz, împuținate. Ar fi, însă, atunci, un alt dicționar, condamnat să fie mai bun. Una peste alta, primele două volume ale DGLR nu au prea făcut față examenului receptării critice, impresia generală fiind că, în ciuda ambiției demersului colectiv, meritele rămîn, mai degrabă
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
mod dezagreabil, torturându-ne... Pe zece februarie 1979, luna mea cea mai defavorabilă din an când s-a născut și maică-mea... ca și cum ar fi vorba de un fel de plată... de o taxă, suprataxă genetică... decolez de la Londra, slab, împuținat, deși cântărind mai mult, într-un mod imperceptibil... plecare grea spre origină, București, înduioșat peste orice sistem de autocontrol ca de un copil sărac, orfan. (fine)
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
adică în plină activitate fizică și mentală, într-o efervescență a cercetării și a scrisului care, cel puțin din afară, părea să fie mai mare la senectute decît cu vreo cîteva decenii în urmă. Chiar dacă trupul îi era fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul părea a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului era compensată prin amploarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
Cook pe strămoșii lor vorbitorii de guugu yimithirr care l-au ajutat să introducă în bagajul lingvistic al umanității un cuvânt nou, gangurru, pronunțat de noi cangur. După două sute de ani, antropologul John Haviland i-a găsit în 1971 foarte împuținați, strămutați în apropiere de orașul Cooktown a cărui construire fusese o calamitate pentru ei, dar vorbind aceeași limbă, limba în care un misionar tradusese cândva Biblia. Sunt aborigeni, așadar ne vom uita la ei de sus, de pe treapta mai înaltă
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
mi-a fost dat să asist la o scenă halucinantă dintre Galaction și Geo Bogza. Era iarna. Galaction, bolnav, întîrziase la ședință. Cînd a intrat, Geo Bogza, înalt cît un stîlp de telegraf, s-a repezit să-l ajute pe împuținatul bătrîn (care, totuși, în tinerețe, nu fusese deloc scund) să se dezbrace de palton. Paltonul a fost scos de îndată. Dar bătrînul Galaction făcea semne că nu s-a isprăvit totuși. Arăta spre gît, înfășurat cu un fular de casă
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
2 octombrie mi s-a părut, mie și unui număr considerabil de cititori nedumeriți, o eroare. Sau o gravă indecență. Mi s-a confirmat că era el într-o ultimă adunare la Operă; care, oricum, avea un caracter intim. Suferind, împuținat, o mască zguduitoare care nu-i semăna. Cu un minim efort profesionist redacțiile noastre ar fi putut avea și multe alte imagini ale marelui artist care a fost David Ohanesian și în aspectul lui fizic.
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
stins din viață după o lungă suferință și după un zbucium continuu în istoria măruntă. Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele care primiseră demult culoarea
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
Profeția bătrânului nu pare a fi decât o umbră a viitorului apropiat care alimentează suspiciunile țăranilor fără a le întuneca însă. Tensiunea explodează în finalul romanului. Obligat de conjunctură să-și doneze pământul statului, Stelian Teodorescu are figura unui Moromete împuținat. Gestul său este incalificabil pentru cei din jur, nimeni nu-l înțelege, nimeni nu știe că a negociat pentru viața lui, așa că revolta ultimă a soției împreună cu stupoarea perplexă a țăranilor constituie împreună o asistență care urmărește o piesă tragică
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se abandonează înnoptării atotputernice / cîntecul unui orb încearcă să dureze spre mine o punte fragilă, tremurătoare". Ca și: "nici o pricină și nici o măsură nu cunoaște bucuria celui cu mințile împuținate". Nu e ocolită nici copilăria, acea mirabilă "iubire care a devenit vizibilă" așa cum spunea, entuziast, Novalis. În zorii vieții, omul simte cu proaspătă acuitate apartenența sa la substanța cosmică ("Agerimea spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
între ei, cel mai puternic fiind cel dintîi. Corupția era generalizată, nesocotința și capriciul bine instalate, mizeria economică făcînd ravagii. De fapt, cei ce mai țineau în stare de supraviețuire economia erau armenii, grecii și evreii. Turcia ieșise înfrîntă și împuținată teritorial după războaiele balcanice (cel din 1877 și 1913) rămînînd cu un mic teritoriu în partea ei europeană. După războiul din 1877 Turcia fusese nevoită să cedeze Rusiei un teritoriu între Marea Caspică și Marea Neagră locuit mai ales de armeni
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au depus lapții... icrele... și care mor... cad la fund devenind hrană pentru viitoarele generații... Bărbatul-pește împuținat care se întoarce pe canalul îngust căutându-și femela... Vânătoarea frenetică de somoni a urșilor grizzli... Din ei se face cel mai bun îngrășământ chimic. Fraza aceasta, subliniată, a fost cenzurată de răposatul V.N., slujbaș superior al partidului, pus la
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
Adrian Șchiop, pe bune/pe invers, căruia îi reproșam lipsa de atitudine explicită și cumințenia ideilor, adică tocmai lejeritatea acolo de unde ar fi trebuit să iasă scântei. Multe din lipsurile cărții lui Șchiop (carte care - înțeleg - a intrat sub tipar împuținata) sunt suplinite în românul lui Alexandru Vakulovski, în esență, de aceeasi factura. Problemă vine însă, de data aceasta, din altă parte. Căci dacă Șchiop face figură de nonconformist delicat dar inteligent, mergând pe un model (inclusiv muzical) alternativ a cărui
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
porci cu rît Scurmînd pe brînci în troace umplute cu lături; Muscoi lascivi în coada vre unei iepi la menstră Sînteți deopotrivă, sub cerul de azur Greu putrezind la margini ce-ating buba terestră! Vai! în călduri de streche, goniți împuținați De fierea împroșcată prin grosul vostru maț Și scărpinați, chelbi, jegul de aspre bălării, Cinstind iasmele grele ale luxurii vii...
Versuri cu năduf… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6969_a_8294]
-
Și-a luat inima în dinți și a bătut, totuși. Minune mare! în fața ochilor cu priviri lipsite de orice speranță s-a deschis o ușă. Prin deschizătura acesteia a apărut silueta unei femei. Era o persoană în vârstă, cu puteri împuținate, dar cu o înfățișare de om blând și primitor. L-a poftit pe străin să intre: - Intră, necunoscutule, în mica mea căsuță. Vei fi fiind ostenit, însetat și flămând. Și poate că vei ierta proasta rânduială din locul în care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
guvern, care să conducă Franța. Așa cum se întâmplă de obicei, atunci când o conspirație nu este foarte bine organizată, și nu are o amplă susținere, și aceasta a eșuat, iar inițiatorul ei a fost arestat. în drumul ei de întoarcere, armata împuținată, dezorganizată, istovită și profund dezamăgită a lui Napoleon a ajuns la apa Berezina. Un râu larg și sinuos, care și-a sporit albia prin topirea gheții și și-a lăbărțat astfel mlaștinile. Iar podul peste care trebuia să treacă fusese
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
vecin cu o sensibilitate olfactivă mai pronunțată se înduplecă să facă o excursie până la ghenă. Se aruncă ouăle, respectiv uleiul încins direct pe fereastră. Pentru ca ulterior câinii cartierului să devoreze ochiurile prăjite și pentru că, și așa, șeptelul de maidanezi trebuie împuținat. După descotorosirea de ouă și de uleiul încins, se aude un zbierăt, un geamăt sfâșietor. Hauăleuuuuu! Se presupune că întâmplător un element uman s-a interpus ca un țăcănit pe traiectoria ouălor. Se evită privitul pe geam din cauză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]