196 matches
-
părintele, că nu v-am înșelat niciodată așteptările? Nu sunt eu oare tot ceea ce ați dorit de la mine? Cine e de vină că sunt așa cum sunt, dacă nu împuțiții ăia de frați-savanți care mă sâcâie cu întrebările lor și îmi împuie capul cu fel de fel de sfaturi. Și nu mai spune oare Sfântul Augustin că n-ai cum să păcătuiești pe lumea asta decât față de oameni? Mie nu-mi pasă de oameni. Sunt cu milioanele în Cîmpie! Ia de acolo
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scris că în ființa lui ar fi existat o latură visătoare, tocmai asta îl făcea de multe ori să aprecieze greșit oamenii, trăsătură de la care îi venea și darul empatiei, ideile, simțul timpului și al imperativelor lui, și mama îi împuia capul cu ceea ce i-ar fi putut spune Jupiter, Luna, Marte și Neptun, până când tata se ridică încet. Nu-l va reclama pe Hackler, acum o să-i trebuiască multă forță ca să găsească o reprezentanță nouă, personală; și tata stătea iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și rechemat... În minte i-a rămas doar figura unui căpitan cu tâmplele sure... Tocmai era scos din birou de un majur burduhos, care făcea spume la gură urlând: „Da’ unde te crezi? Pe cuptor la mă-ta? Să ne împui capul cu tot felul de povești? Ești bun de tribunalul militar! Așteaptă afară, să raportez tovarășului căpitan!”... După un timp, Costăchel s a trezit în biroul căpitanului... „Spune-mi, care i necazul dumitale? Mai degrabă cum ai ajuns prizonier și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei câteva locuri unde eu și Dorin ne puteam cufunda până la nas. Acolo stăteam aproape tot timpul, îmboldiți de dorința de a vedea în sfârșit sâni goi. Cei din clasele mari ne împuiaseră capul cu descrierea lor - culoare, greutate și formă - încât aveam impresia că îi văsuserăm de o veșnicie. Firește, ne erau cunoscute revistele cu femei ale tatei și filmele iugoslavilor, dar ele nu ne foloseau decât ca să ne masturbăm o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a iubit-o ca un nebun, și tot lăudându-i marea iubire, figura de viking a lui Milică se legăna ca oglindită într-o apă ce prinde să se agite tot mai tare, schimbându-i trăsăturile până devenea madam Ortansa, împuindu-i iarăși capul cu bărbatu-său. După o vreme începu s-o audă tot mai slab, iar lângă el, în pat, era o femeie care părea Sabina. Glasul lui madam Ortansa creștea iarăși și se transfigura, redevenind glasul lui Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mare când apărea, în sfârșit, și avea pe cine să-și verse oful și năduful, spaimele și obsesiile ei de doi bani, pe care de bună seamă că Velicu le știa de-a fir a păr, nu doar pentru că îi împuia capul cu ele, ci și pentru că el le sădise în ea, și tocmai de aceea depindea de el mai mult decât ar fi bănuit vreunul din ei și, oricum, mai mult decât și-ar fi dorit chiar el. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cât e de-aseară, și acum e două și ceva, și ce-oi fi mâncat aseară?... Niște eugenii, iar Mărgărit se miră din nou, eugenii zici, păi, în felul ăsta, te distrugi sigur. E sinucidere curată. Adevărul e că îi împuia capul cu tot felul de nerozii. Uneori o asculta cu un interes și o amabilitate prefăcute. Era un om ocupat în definitiv. Avea destule treburi și obligații față de soră-sa, la care stătea fără să-i plătească chirie... Ce mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu ridicatul semnelor de întrebare sună atât de fals încât mă pune serios pe gânduri. Ca și cum n-aș fi avut ceva mai bun de făcut. În fine. Patria era tovarășa Stănescu pentru că ea era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai să te gândești: noi eram copii. Copiii au cravată. Copiii care au cravată se numesc șoimi. Șoimii au niște datorii față de Patrie. Să fie cuminți, să stea încolonați, să-și țină mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
raze, care să mă repare. Matei, care mă văzuse de atâtea ori izbind sacul de box, dar nu m-a văzut niciodată boxând, suferea tare. Mai ales că prietenii lui, Migu și Pipiță, erau chiar frații lui Giani și-i împuiau capul cu definiții ale bărbăției și cu trucuri pugilistice. Mititel, pierdut în mulțimea înfierbântată din extremitatea sudică a lui D 13, se uita la Șobi, la Țăcănitu’, la Gigi Maimuță, la Giani, la Dan Apostol, la Popou, la Nicu Pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lung, nu prea vorbea de el madam Ioaniu. I-o fi fost urât de el sau n-o mai fi ținut minte după șaizeci de ani, câți trecuse... Că ea numa d-ălălant vorbea, numa de Ioaniu vorbea. Vorbea de-ți împuia capul. Împinge poarta, poarta totdeauna-i deschisă. O poartă înaltă, de fier forjat, vara era un chioșc în spatele curții, un chioșc acoperit de iederă și mâna-maicii-domnului... Și toată casa acoperită de iederă și de glicină și mâna-maicii-domnului. Pe vremuri avea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
betegi? Dicționarul oferă probabil toate datele despre cuvîntul a edifica, etimologia, verbul latin și cîte și mai cîte, dar la ce foloseau toate astea cînd ei au și Început să edifice și-ți zîmbeau dezvelindu-și toți dinții și-ți Împuiau capul cu asociația lor și aveau contract cu o Întreprindere care edifica edificii mari și hoteluri cu o mulțime de apartamente și Îți zîmbeau mai departe cu o firmitură de pîine rămasă Între dinții lor uriași și o vacanță lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înțelesese mai de mult că pe nevastă-sa n-o făcea nimeni să tacă mai mult de un minut și că soluția era s-o lase să spună tot ce voia și s-o lase singură de cum Începea să-ți Împuie capul cu prostiile ei. Era singura soluție În cazul ăsta. Ea vorbea mai departe, dar ei nu mai ascultau ce spune și pînă la urmă, cînd băga de seamă că o lăsaseră singură, dădea fuga la telefon ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și dumneavoastră trebuie să vă justificați în mod solemn: de pe acum mă bucur grozav pentru dumneavoastră. — Și eu vreau ca, în sfârșit, să se termine cu această pretenție infamă! strigă generăleasa. Ia-i tare, prințe, nu-i cruța! Mi-au împuiat capul cu tărășenia asta, mult sânge rău mi-am făcut din pricina ta. De fapt, sunt și eu curioasă să-i văd. Cheamă-i, iar noi mai stăm. Aglaia s-a gândit bine. Dumneata, prințe, ai auzit ceva despre asta? i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public, strângerea impozitelor, atât la Roma, cât și în afară... — Ce-i cu astea? face posac Augustus. — Sunt în totalitate încredințate procuratorilor. — Ia nu-mi mai împuia urechile cu cuvântul ăsta, îl repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ton înțepat: — Asta o să învețe la orele de geografie. Occia dă viguros din cap. Îi place cum a pus-o la punct. Se vede că e om citit și cu capul bine structurat, nu neapărat bine umplut. Ce rost are să împui mintea copilelor cu prostii și cu tot felul de superstiții? Auzi! La egală distanță până sus și până jos. N-are timp acum, că ar pune-o să le spună ce e sus și ce e jos. — De ce Zeița e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
politică și chiar celor fără o astfel de ambiție. Nu-l vede nicăieri. Păcat! A ratat o ocazie de a afla și alte povețe decât cele primite de la tatăl său. Își lasă bărbia în piept cu un suspin. Gallus le împuie capul amândurora că zilele se scurg și viața trece, așa că nu au de ce să pună stavilă plăcerilor de care nu vor avea parte tot timpul. Vorbe periculoase pentru urechi atât de tinere! Îi învață că respec tând decența, demnitatea, cinstea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am făcut și mai ales iartă-mă pentru tot ce nu am făcut. Sper că mă vei putea judeca în curând, față în față. Dintr-odată, sper că Dumnezeu există și, odată cu el, toate poveștile și balivernele cu care ne împuiau capul când eram mici. Dacă e așa, mă vei recunoaște cu greu. Ai părăsit un bărbat tânăr, vei regăsi un om aproape bătrân, slăbit și plin de răni. Tu, în schimb, știu că nu te-ai schimbat. Așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Reilly. Iubitorul de jazz nu se preta la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea reținut și flutura barbișonul În ritmul lui Orabidoo, piesă apropiată de sonoritățile elevate cu care ne Împuia urechile. Amândoi o curtau pe flușturatica nevastă, a cărei supărare că i se dă atenție era moft. Mi-am dat seama peste timp că, din relația cu ei, femeia acumula, creștea, conștientiza propria valoare. Nu-i frecventam atât de rar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
iată, să te lingi pe degete, nu alta, tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă iarăși nu ne putem odihni, căci acolo-i locul spătarului Vulture și-apoi unde s-a văzut povestitor să stea la ospețe lângă Vodă, împuindu-i urechile cu povești și împiedecând astfel nobilele bucate să cadă firesc în primitorul stomac? Nu, hotărât lucru, nu acolo-i locul nostru. Poate puțin mai la dreapta, între spătar și Huruzuma, sora tătarului? Să mărturisim drept, tare ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ne ciocnim. Cum eu nu făcusem nici o mișcare, individul se opri Într-o poziție cam ciudată, cu un pas Înainte. — Zău, te rog să-mi spui. Nu mă interesează părerea ta de detectiv profesionist, ci părerea de bărbat. Ți-am Împuiat capul cu o grămadă de tîmpenii, dar cînd te-am Întîlnit astăzi, exact asta aș fi vrut cel mai mult să știu. Dar ne-am Întîlnit Întîmplător, nu? O cutie metalică precum o mașină blindată, fără nici o ferestruică, trecu prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui era muiere capricioasă, acum i se năzărise cu pianul, avea, e drept, degete lungi și frumoase dar cine i-o fi împuiat ei capul cu muzica, de cap să-i fie și să-i rămâie, că el unul, n-ar fi fost în ruptul capului de acord cu... că doar nu-i zărghit, dar parcă poți să te pui cu muierea? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mărturisească, ba chiar și râzând, că a mai plătit câte un arbitru, că știe foarte bine cum șeful comisiei centrale de arbitri este milionar în euro datorită matrapazlâcurilor pe care le face ș.a.m.d. Iar tu, telespectator cu capul împuiat de Europa și de eterna și fascinanta dezvoltare a întregii societăți, aștepți, pe bună dreptate, ca instituțiile statului să se sesizeze, ca autorul declarațiilor să fie chemat de vreo Procuratură, de vreun DNA pentru a fi anchetat. Însă lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]