195 matches
-
cât e de-aseară, și acum e două și ceva, și ce-oi fi mâncat aseară?... Niște eugenii, iar Mărgărit se miră din nou, eugenii zici, păi, în felul ăsta, te distrugi sigur. E sinucidere curată. Adevărul e că îi împuia capul cu tot felul de nerozii. Uneori o asculta cu un interes și o amabilitate prefăcute. Era un om ocupat în definitiv. Avea destule treburi și obligații față de soră-sa, la care stătea fără să-i plătească chirie... Ce mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei câteva locuri unde eu și Dorin ne puteam cufunda până la nas. Acolo stăteam aproape tot timpul, îmboldiți de dorința de a vedea în sfârșit sâni goi. Cei din clasele mari ne împuiaseră capul cu descrierea lor - culoare, greutate și formă - încât aveam impresia că îi văsuserăm de o veșnicie. Firește, ne erau cunoscute revistele cu femei ale tatei și filmele iugoslavilor, dar ele nu ne foloseau decât ca să ne masturbăm o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
știri? În prima fază, m-am cam speriat să mă arăt în bikini, dar de când cu Jake, mă doare fix în cot. Am mâncat ca un porc și am fost tare fericită. Iarăși te rog să mă ierți că-ți împuiez urechile cu fericirea mea, în momentele astea oribile pentru tine, dar nu mă pot abține. Aș fi vrut să vină și Jake. Dar m-a invitat la Whitstable de mâine în două săptămâni, ți-am zis? Weekend romantic la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
anunțurile imobiliare. Maria a venit după câteva zile și ne-a anunțat că s-a prăbușit Caritasul clujean. V-am zis eu de la început că n-o să țină! Eu îmi aminteam însă că ea ne ademenise la Cluj, ea ne împuiase capul cu vile și piscine. Până una alta era de părere să ne punem banii la un loc, să cumpărăm o garsonieră, apoi să ne luăm și noi cu acte în regulă, să facem copii. Eu nu prea eram încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ieftină, cu pat și chiuvetă, la subsolul unei case din centru. Neapărat trebuia să fie în centru - nervii lor sensibili nu rezistau la tărăgănelile transportului în comun. Scoteau o chirie mică pentru că picau pe capul unei băbuțe centrale și îi împuiau capul cu setea lor de cultură, cu seriozitatea și cinstea lor, cu faptul că ar fi putut oricând să-i repare ușile, broaștele, caloriferul, motanul, că sunt chiriași de bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
teratologic și rezervorul perpetuu, al haitelor de câini fără stăpân. Între escatologie și scatologie, nu-i decât un pas! cum ar fi sintetizat lucrurile Poetul. În acest habitat arid și sterp, pelasgic, lăsate de izbeliște ca să hălăduie și să se împuieze anonime, nestingherite, până la a patra și a cincea generație canină crescută exclusiv în sălbăticie, fără să fi recunocut niciodată ascendența și supremația omului, animalele sirepite reprezentau un pericol potențial letal, la adresa fiecărui cetățean al urbei, fie acela bătrân sau tânăr
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță. Un caz izolat. Când se adună însă mai mulți pentru prădăciune, atunci se schimbă lucrurile. ― Uite rezultatele vorbelor de clacă cu care ați împuiat urechile țăranilor! făcu Miron apăsat, adresîndu-se mai cu seamă fiului său. Câtă vreme țăranul a știut că trebuie să se învoiască cu moșierul, ca să poată trăi amândoi, au mers toate bine. De când le-ați băgat în cap toți gărgăunii au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se supără: ― Adică eu nu-mi iubesc țăranii și nu-i las să trăiască? Eu, care am împărțit cu ei tot ce-am avut și le-am purtat de grijă, eu nu-i iubesc, și-i iubiți voi care, le împuiați capetele cu făgăduieli și vorbe goale! Aida de, Grigoriță, să fim serioși! Continuă mai potolit după o mică pauză: ― Agricultura cere experiență și experiența e categorică în privința asta: o moșie flancată de țărani e condamnată la moarte. Precis și fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lung, nu prea vorbea de el madam Ioaniu. I-o fi fost urât de el sau n-o mai fi ținut minte după șaizeci de ani, câți trecuse... Că ea numa d-ălălant vorbea, numa de Ioaniu vorbea. Vorbea de-ți împuia capul. Împinge poarta, poarta totdeauna-i deschisă. O poartă înaltă, de fier forjat, vara era un chioșc în spatele curții, un chioșc acoperit de iederă și mâna-maicii-domnului... Și toată casa acoperită de iederă și de glicină și mâna-maicii-domnului. Pe vremuri avea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
filozofia trebuie să fie ca Marele Derby Național sau să nu mai fie deloc . Poate că eu mi-am frânt gâtul în cursă. Dacă mi-am frânt gâtul, mai bine m-ați fi împușcat. — Se pare că ți-e capul împuiat de lucruri pe care le-am spus eu pe vremuri. Te rog, nu te enerva în asemenea hal. — Am citit o sumedenie de lucruri despre dumneavoastră. Am citit un articol în care se spunea că, în viziunea dumneavoastră, Forma Binelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschid o fereastră? — Nu, bineînțeles că nu. — Ce fericită aș fi dacă ai veni mai des! — Când vin aici, e ca și când mi-aș vizita trecutul. Îmi place trecutul. Urăsc prezentul. — Vorbește-mi despre prezent. — Citesc multe cărți, scriu referate, îmi împuiez capul. — Și inima? — Goală. Găunoasă. Plesnită ca o tobă veche. — Nu te cred. Și cânți. Am de gând să pun punct final cântatului. — Ce vrei să spui? — Pe vecie. — Aiurezi. Aș dori să-ți aduci prietenii aici. Nu am prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu. Dar, de îndată ce primesc o veste, o voi face cunoscută, rapid, în toată mahalaua. Mahala,în accepțiunea ăluia, însemna municipiul în care-și târau zilele, de azi pe mâine, ca toată lumea, de altfel. Și, iată, că,în timp ce privea șiîi era împuiat, la televizor, capul, cu câte și mai câte impozite și taxe, boc-iste, sună mobilul de alături. Tararipu răspunde. Relativ repede. Este imediat admonestat: dar ce te coești, atât, până să-mi răspunzi, măi, mânzule? A, tatae, mata erai? N
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
betegi? Dicționarul oferă probabil toate datele despre cuvîntul a edifica, etimologia, verbul latin și cîte și mai cîte, dar la ce foloseau toate astea cînd ei au și Început să edifice și-ți zîmbeau dezvelindu-și toți dinții și-ți Împuiau capul cu asociația lor și aveau contract cu o Întreprindere care edifica edificii mari și hoteluri cu o mulțime de apartamente și Îți zîmbeau mai departe cu o firmitură de pîine rămasă Între dinții lor uriași și o vacanță lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înțelesese mai de mult că pe nevastă-sa n-o făcea nimeni să tacă mai mult de un minut și că soluția era s-o lase să spună tot ce voia și s-o lase singură de cum Începea să-ți Împuie capul cu prostiile ei. Era singura soluție În cazul ăsta. Ea vorbea mai departe, dar ei nu mai ascultau ce spune și pînă la urmă, cînd băga de seamă că o lăsaseră singură, dădea fuga la telefon ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îl emanau, îi iubeam pe amândoi pentru modul lor de viață și, mai ales, pentru modul lor de moarte... Apoi, nu știu de ce, m-am pomenit cu Robespierre (l-aș fi preferat pe Saint Just, dar a venit el). Îmi împuiase capul cu discursurile lui, mă săturasem, i le refăceam, n-avea decât să turbeze... Iată deci cadrul general și datele momentului aceluia de care mi se fâlfâie, acum și în vecii vecilor, amin, când a sosit virând în aer, prin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se uită în depărtare. Mama abia își ține firea, în clipe din astea, dar nici papa nu-i mai brav, și doar e doctor și bărbat. Așa că ne-a prins bine venirea polițaiului nostru, cu vești din târg. Ne-a împuiat capul cu duelul bietului Lahovary, cu acuzațiile de omor intenționat ale celor de la Indépendance Roumaine, și cu presiunile politice, fiindcă mulți vor să creadă c-ar fi crimă pusă la cale de foștii prieteni, acum adversari, și, ceva mai picant
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
luat rochia albastră fiindcă și cerul era așa. Încerc să pictez lumea cu culorile rochiilor mele. Nu așteptam vizite, prin urmare nu mi-am pus corsetul. Când eram mai mică, iar profesoarele ne interziceau, la Școala Centrală, să purtăm corset, împuindu-ne capul că ne împiedică dezvoltarea normală a oaselor, că ne anemiem, fiindcă nu putem mânca îndeajuns, noi, toate, făceam exact pe dos. De altfel, tot ce ne interziceau ele ne doream să facem. Dacă nu puteam purta corsetul ziua
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
maică-sii: „Daddy, dacă tot sunt pe jumătate persană, zic c-ar fi cazul să-mi știu originile. Nu crezi? Ia-ți o acreditare la Teheran. Simt că asta mă interesează“. Abia studiase doi ani din designul cu care le împuia mintea, că se și plictisise. Își suspendase anul școlar, ca să „devină iraniancă“, dar, de fapt, era altceva: dăduse într-un fel lovitura, la modul la care o făcea și Sylvie, când o cunoscuse. La Beirut, se ocupa de un boutique
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
punea cugetul la grea încercare, și-așa pierdut în tenebrele îndoielii. M-am apărat cum am putut și l-am înfierat. - Eu am un singur Dumnezeu, același pe care-l ai dinainte, gata să-ți ia viața. Și nu-mi împuia capul cu ereziile tale, căci le știu pe de rost și mi se par niște idioțenii. Dar câțiva oameni îmi stau la inimă și îmi sunt dragi. De aceea răspunde-mi fără ocolișuri la întrebare: ce vrei de fapt în schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
omul ei bun la toate. Îl chema de două-trei ori pe zi, îl trimitea să-i facă diverse comisioane, să-i aducă flori din grădină, să culeagă mere, altele decât cele aduse dimineață, îi spunea cum să se-mbrace, îi împuia capul cu toate visele ei despre Târgoviște ori despre prăvăliile din Sighișoara. În viața ei de ființă răsfățată exista totuși cineva care îi punea bețe-n roate și-i frângea elanurile. Iar acesta era Mașcatu, vătaful curții. Nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și se Întoarseră, iar baba horcăi zgomotos spre Vindecător. Am Înțeles că Runa nu mai avea mult, dar că nu avea să nască În noaptea aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În ziua În care plecasem, trebuie că Siloa născuse deja. Ce fel de prunc o fi având? Era băiat, era fată? Scăpase oare de Îmbrățișarea Umbrei, cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asta, doar ca să le arăt că prostul de Krog era și el bun la ceva. Sau, puteam să-i fac lui Logon ceea ce Kal Îi făcea lui Noc, acasă, că n-ar fi fost așa de cumplit după ce-o Împuiasem până și pe o vacă din aia precum Bodolona. Măcar Logon să iasă câștigat din toată călătoria asta, of, of. - Potolește-te, Îmi strecură Logon, privind rușinat Într-o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au alăturat, că voiau prunci de-ai tăi și ... - Cine e Gau? Barra se mută de pe un picior pe altul. Așa a Învățat el cum e cu vorba asta spusă mai repede decât trebuie. Apoi: - Gau e ăla de-a Împuiat-o pe o femeie din satul tău, pe una Siloa. Gau Își râde de Krog seara, când oamenii se strâng la foc. Gau spune că ce fel de Tată sau scoborâtor din Tată este Krog, dacă el, Gau, a Împuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împuiat-o pe o femeie din satul tău, pe una Siloa. Gau Își râde de Krog seara, când oamenii se strâng la foc. Gau spune că ce fel de Tată sau scoborâtor din Tată este Krog, dacă el, Gau, a Împuiat primul o femeie pe care o voia Krog. - Gau, zici. - Gau, făcu Barra. Prostul! Parcă noi n-am ști că Krog nu se uită la femeie! Parcă noi n-am ști asta! Krog poate să Împuieze ce femeie vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]