2,573 matches
-
mai are la îndemână fiara deranjată din somn f) cei care n-au încotro pentru că au, de exemplu, copii de trimis la școală sau alte treburi urgente, drept care sar din pat ca niște martiri, imediat ce le sună ceasul și-și înăbușă și fiara din ei, ca să nu sperie lumea cu care interacționează. Cam 90% dintre noi ne încadrăm, din păcate, în această ultimă categorie, deși am avut vremuri în viață în care le-am “vizitat” și pe celelalte. Așa că Doncafe s-
7300 de minute de somn în plus, pe an by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20726_a_22051]
-
iar, dacă am poftă de chifteluțe, nu le mai prăjesc în ulei, ci le bag frumos într-o tavă, la cuptor, stropite foarte vag cu ulei. Iar, când fac ciorbe sau alte chestii care necesită călirea cepei, mai mult o înăbuș în puțin ulei amestecat cu puțină apă, decât s-o călesc. Despre celebrele rântașuri nici nu poate fi vorba: am o păpușă în bucătărie pe care scrie “Rântaș” și în care înfig zilnic ace, în speranța că astfel o să-l
Mâncare românească să fie, dar s-o putem mânca și noi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20822_a_22147]
-
OCHI DE GEAM (TEATRU) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului VIAȚA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (PIESĂ ÎN 3 TABLOURI ȘI UN EPILOG) MOTTO: Oare puterea nu știe altceva decât să înăbușe în sânge glasurile pe care ea însăși le-a stârnit? Dacă așa stau lucrurile, îneacă în sânge propriile ei nedreptăți... Antonio Buero Vallejo Personajele: Revoluționar 1 , 17 ani Revoluționar 2 , 40 ani Repezentant Crucea roșie, 35 de ani Cetățeanul turmentat
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
mocnit. Vălătucii negri de fum umpleau deja holul și pătrundeau în camere. Mai aruncă o privire și ascultă; dinspre dormitor, părea că sforăielile încep să fie neregulate și apoi auzi ceva, ca un fel de început de tuse ce se înăbușea. Se grăbi să părăsească apartamentul, cu iuțeala unei șopârle. Coborî în goană scările și ieșind din bloc, fu apucat de un acces puternic de tuse. Dintr-un pachețel mic, scoase câteva șervețele umede și se șterse pe față și pe
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
cele mai îndepărtate colțuri ale planetei, fiind astfel resimțită destul de acut și în România. Pentru generațiile românești mai vârstnice, amintirile sunt legate și de un eveniment tragic, rezultat al unei hotărâri a guvernului de atunci de a acționa în forță, înăbușind în sânge o grevă muncitorească, izbucnită la atelierele Grivița din Capitală - faptă mult mediatizată după 1944. Trebuie menționat și faptul că, la sfârșitui anului (30 decembrie 1933), viața politică a României a fost zguduită de asasinarea de către legionari, pe peronul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93660_a_94952]
-
ceva în câteva minute. Cât este ceasul? Mai este Maria acasă.... Hai la telefonul public să o sunăm să meargă repede în piață să-mi cumpere ce-mi trebuie neapărat... Nu vrei o supă cremă de ciuperci și o friptură înăbușită cu garnitură de legume proaspete? - Ba da, nu am avut asemenea bunătăți la țară. Acolo predomina supa de pasăre, borșul de pasăre, tocănița de ceapă cu pasăre, varza și cartofii și așa mai departe. Carnea de porc sau vită se
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
este depășită de reușita estetică, și se poate chiar afirma că prozatorul posedă una dintre cele mai puternice imaginații caricaturale din literatura română. Deformarea tendențioasă a schemei istoriei este - așa cum vom demonstra - reglată în jurul unor momente neesențiale ale firului epic, înăbușită prin numeroasele episoade din epoca interbelicului și, atunci când formează însuși axul scrierii (ca în Aquarium) este persiflată pe dedesubt. Schema tendențioasă a proiectării istorice devine evidentă - pentru că nu mai este mascată - în volumul al III-lea. Totuși, chestiunea ridicată de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
patru) momente cheie: căderea partidului conservator (1860), răscoala de la 1907, greva muncitorilor de la Grivița din 1933, reforma agarară din 1945. În esență, aceeași e perspectiva și în ediția lărgită a Cronicii, în trei volume, doar că aici scenariul tendențios este înăbușit de numeroase detalii - cel mai important fiind acela al acumulării de proze - și se lasă reperat în esența sa debilă de-abia din perspectiva volumului al III-lea. La recitire sau încă de la prima lectură, pentru cititorul avizat cu unele
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
evidente. Așadar, ele sunt descoperite de cititor retrospectiv; e uimit că nu le-a observat de prima oară și se grăbește să conteste întregul roman. Dacă ar mai face încă o lectură, ar descoperi că acestea rămân, într-adevăr, detalii înăbușite de scriitor încă din fașă, țin doar de butaforie și nu au alt efect decât acela de a asigura publicarea romanului.
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
există o continuitate neîntreruptă între alura cotidiană și tonul specialisului în filozofie politică. Firea lui politicoasă și precumpănitor cerebrală dă naștere unui discurs în al cărui echilibru recunoști cu ușurință trăsăturile persoanei concrete. Singura însușire pe care Tismăneanu și-o înăbușă în scris este umoarea ironică, politologul cenzurîndu-și cu grijă orice tresărire sarcastică ce i-ar putea fi răstălmăcită de cei care abia vînează motive spre a-l ataca. Așadar, o ecranare selectivă și unilaterală ce nu aduce schimbări izbitoare în
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
ce fac prietenii mei cei buni... La fiece opintire a calului îmi ziceam: un pas greșit acum și rămas bun lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii care mi-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
de îngăduință. Ansamblul "Profil ne-a ospătat cu trei feluri de bucate: 1) supa neoexpresionistă, fie cu orez (Marina Vlad: Raze de lumină), cu tăieței (Tiberiu Olah: Peripeții cu trisonuri majore) ori cu găluște (Liana Alexandra: Imagini întrerupte); 2) friptura înăbușită la cuptorul unei arhetipalități fruste (Tadeusz Wielecki: Whisper of the Semitones) și fecunde (Doina Rotaru: Ielele); 3) un "fromage" neofolcloric bine fermentat (de Radu Paladi în Cvintet de suflători). În plus, un desert spectral, care a adunat și arome neoexpresioniste
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
de viață. În trăsura care o ducea acum spre Coimbra, capul îi alunecă ușor într-o parte, lipindu-se de clavicula domnișoarei de companie. Ines de Castro, care ședea alături, își coborî privirea spre figura suptă a Constanciei și își înăbuși un oftat. Îi era milă de prietena ei, însă de ea însăși i se rupea inima. Nu s-ar fi dus pentru nimic în lume la Coimbra, departe de conacul în care crescuse, nevoită să trăiască printre străini și să
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
guvernanților români în privința "arbitrajului" de la Viena. "Guvernul e gata să le accepte școndițiileț, dar țara le refuză." Cu însuflețire patriotică, el crede că toată lumea ar trebui să pună mâna pe arme. Indignarea lui nu mai cunoaște margini: "Simt că mă înăbuș moralmente, când văd cum alții - germani, italieni, unguri etc. își bat joc de poporul român prin tot felul de uneltiri și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
tine vocea/ mi-aș recăpăta-o, și gustul rămuros./ Lichid copil de cuarț, fraged ca melcul/ imaginându-și zborul. În solzi, în zale, în armuri mă oglindești indiferent.// Implor un cer întreg să te îndrume,/ dar nu spre trupul meu. Înăbușit te-aș/ naște mort albastru. Cu-aceleași mâini/ cu care te resping, îți spăl picioarele și te îngrop de-a pururi." (Dedicație, pag. 7) O concluzie afectivă nu se poate trage. Dragostea în alb alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
de clasă. În acea noapte, dormeau cu toții într-un templu, înghesuiți pe podea. Tata era întins lângă ea. Când a început să plângă, s-a întors cu spatele la el și și-a îngropat fața în mânecă în încercarea de a-și înăbuși suspinele. Tata s-a trezit numaidecât și i-a astupat gura cu mâna. Printre sughițuri l-a auzit cum îi șoptea la ureche: Nu plânge așa de tare! Dacă te aude cineva ai să fii criticată". A fi criticat era
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
celeste/ și muzeele adăpostite în castele dezlipite din poveste/ și lipite ca niște abțibilduri pe zâmbete,/ pe flash-urile turiștilor, pe zarva pașilor pierduți pe dalele roase,/ miros de petrosin și analcid, de amoniac din latrinele/ miilor de vizitatori care înăbușă intrările și îngrașă oglinzile/ cu zigzagul lor de plastilină, printre ațipirile oamenilor de ordine,/ printre tufișurile plutind pe volute baroce și cristalul trompetelor,/ în alcovurile violei da gamba.// Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii./ Mă pierd prin câmpii și pe
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
sale, fără a se bucura de repaosul morții. (Tuși de câteva ori, privind ascultătorii). Puține zile după aceea primi ordinul să moară... Fu legată și i se tăie vinele tuturor membrelor. Fiindcă sângele întârzia să curgă din cauza fricii, ea fu înăbușită în aburii unei băi calde. Și pentru a mări cruzimea, capul ei tăiat fu adus la Roma și înfățișat Poppaiei. (Știți cine era Poppaia? întrebă el în scârbă. Cei de față nu știau. - Nevasta lui Nero, îi lămuri vorbitorul). Cu
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
de după 1974, cînd cultura noastră a fost silnic desprinsă de contextul european firesc, valorile tradiției naționale falsificate sau chiar respinse și aruncate în urîta groapă a neantului, iar orice efort de creație autentică, supus unei puternice presiuni de înstrăinare sau înăbușit în fașă". Sunt adnotate în aceste cîteva pagini incendiare o seamă de carențe intolerabile ale vieții culturale, de cinice imixtiuni ale puterii în creația și existența scriitorilor: "Simptomatică, în primul rînd, s-a arătat prigonirea și apoi lichidarea unui nevinovat
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
ca și cum intuițiile autorului, fine și pline de miez psihologic, sînt înecate într-o nefastă logoree cu iz general. Și astfel, cantitatea de cuvinte înghesuite pe unitatea de suprafață a hîrtiei ajunge să sufoce acuratețea ideii, sensibilitatea incontestabilă a autorului fiind înăbușită de o grindină de enumerări emfatice care alterează calitatea textului. Pletora aceasta verbală face ca gîndurile cărții să nu mai ajungă la cititor, ferecate cum sînt de grosimea stratului de cuvinte bombastice. Ideea moare prin exces de masă lingvistică, așa cum
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
ediții a grandiosului Festival Național, din noiembrie trecut, dar și a altor trei manifestări de gen, la Craiova via București, Sibiu și Târgoviște (când era să scriu că "Babelul", cu puțin noroc, se va impune, primesc vestea stupefiantă că e înăbușit din fașă, că niște politicieni obscuri, ca să justifice "votul poporului", au decretat să pună botniță Teatrului "Tony Bulandra"), care au umilit seria inflaționistă a "înjghebărilor" sărace în idei și cu participări artistice modeste, am avut parte de întâlniri extraordinare, în
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
timpul să le stea la dispoziție, Andreea-Iuliana }înț așterne, cu plăcere, pagini de poveste. Pagini de prietenie, cu copii care se amăgesc că nu vor uita nicicînd unii de alții. Fără îndoială că o vor face, cînd creșterea lor va înăbuși timpul minunat pe care l-au avut. Însă nimic nu ne împiedică să sperăm că acumularea de experiență nu le va răpi ingenuitatea. Cum, poate, nu i-o va răpi nici scriitoarei care Andreea }înț se pregătește să fie. Să
Cărțile unei adolescente by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6992_a_8317]
-
de 3 ani, ce includea o facultate de matematică și fizică. Înființarea catedrei 1956 nu a fost numai anul în care la cel de-al XX-lea Congres al P.C.U.S. comuniștii sovietici s-au despărțit de cultul personalității, a fost înăbușită revolta anticomunistă din Ungaria și a început un dezgheț ideologic în România (deportaților în Bărăgan li s-a permis să se întoarcă în Banat), ci și anul în care la Institutul Pedagogic din Timișoara s-a înființat o facultate de
Agenda2006-20-06-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/284961_a_286290]
-
al sălilor de conferințe. Dar tot mai deasa și mereu perfecționata întrebuințare a megafoanelor înlătură și această deosebire. Numai când printr-un exercițiu al organelor, auzul va fi disociat de văz, atunci Radioul va triumfa, fără însă a reuși să înăbușească oratoria, unul din darurile cu care ne-a înzestrat firea. Căci după vechea Biblie " La început a fost cuvântul", și de-a pururea el rămâne fără concurent. Expunerile teoretice de până aci să nu ne împiedice, însă, de a relata
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
Și cu cît luciditatea ți-e mai tăioasă cu atît nefericirea pe care o trăiești printre nemți e mai acută. E o singură cale de a te simți fericit în Germania: ca mediocritatea să-ți fie suficient de mare ca să înăbușe acea voce care îți șoptește că ești un intrus care respiră în mijlocul unor ființe de noblețe congenitală. Tragi obloanele indiferenței, uiți de unde vii, ocolești orice termen de comparație care te-ar putea irita, și trăiești senin, fără memoria mizeriei din
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]