1,031 matches
-
nimeni nu îți găsește scuze când lovești, furi, împuști sau pur și simplu răcnești la balconul de vizavi înjurând mamele vecinilor și amenințându-le copiii. Când i-am spus asta terapeutei, mi-a zis că sunt plin de o ură înăbușită. Așa că îndată ce a ieșit din cameră pentru o clipă, i-am deschis geanta și i-am furat rujul, iar după ce s-a întors mi-am continuat povestea despre copilăria mea de altundeva. Mă întrerupea cu întrebări de genul: Și ce
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
în schimb îi plăcea să facă glume. Nu să repete glume auzite, glume făcute de alții, ci să le inventeze el. Născocea calambururi - de care se amuza mai întîi el, rîzînd singur, cu poftă, cu gura închisă, cu un rîs înăbușit. Erau calambururi care emanau inteligență, vervă, fantezie. Chiar și în aforismele sale - recitiți Elanul insulei - se întîlnesc des astfel de suculente calambururi”. Suculente sunt și amintirile lui Toma George Maiorescu, care ne aduce la cunoștință că a fost ultimul student
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
Sebastian îl consemnează pe Eugen Ionescu abia în 1940, când s-a întors de la Paris, agitat, tiranizat în fața antisemitismului vremii. Se teme enorm, mama lui este evreică și ar avea, sigur, neplăceri. După câteva cocktail-uri, se destăinuiește prietenului, apăsat, înăbușit. Da, era evreică, era din Craiova, bărbatul ei a părăsit-o cu doi copii mici, în Franța, a rămas evreică până la moarte". Diaristul consemnează mai departe cum i-a relatat că el, Eugen, a botezat-o cu mâna lui când
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
a înfrunta o zi geroasă de iarnă. În plus, legumele și orezul au suficiente proteine, fibre și vitamine. În orice caz, este bine să alegem alimente bogate în nutrienți și care să fie calde. Supe, piure, tocănițe, legume fierte sau înăbușite sunt doar câteva din alimentele potrivite sezonului rece. Alimentele care dau imunitate organismului În sezonul rece, este bine să ne apărăm de răceli. Următoarea listă ne va prezenta alimentele care ne vor ajuta să creștem imunitatea organismului și să ne
Ce alimente ne ajută să creștem imunitatea organismului () [Corola-journal/Journalistic/65492_a_66817]
-
Căci, de-ar mai fi fost în viață, cu siguranță că Zito ar fi fugit de la oricine îl luase cu de-a sila și și-ar fi aflat calea spre casă. Uneori lui Almon i se părea că aude ecoul înăbușit al unui urlet subțire care îl chema de hăt-departe, din inima codrului cel des: Vino, vino la mine, nu-ți fie frică. Nu numai Zito s-a făcut nevăzut în noaptea aceea, ci și o pereche de cintezoi micuți care
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
rapidă a locurilor atractive făcută de mentalul colectiv, nu-și găsește un loc fruntaș. Dimpotrivă. Sufocată în halda de steril a prejudecăț ilor despre umanitatea întunecată care iese din subsol cu negrul presimțirilor urâte, reprezentarea acestui areal plin de dureri înăbușite s-a „îmbogățit“ și cu imaginea ortacilor spărgând capete de intelectuali în Bucureștiul spasmodicilor ani ‘90. Întrebarea ar fi: se pot sublima aceste aspecte grele de balast istoric? Judecând după dialogul purtat de Comitetul director al Uniunii Scriitorilor din România
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
Simona Vasilache Putem spune, aproape fără teama de a greși, că tema nașterii înăbușite în fașă intră în specificul național. Așadar, nu-i putea scăpa lui Caragiale. N-o găsim, la el, la tot pasul. Fiindcă cineva sau ceva nou venit încurcă lucrurile și, întrucâtva, sperie. Iar oamenii lui Caragiale se feresc de complicații
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
Fiecare element al decorului, fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare relație are o argumentația formidabilă în spate. Și firesc. Are profunzimi, nebunie și enorm de multă poezie care să te facă să te doară și mai mult, și mai tare, strigătul înăbușit al Karolinei, derapajul Mamei, brutalitatea Tatălui, escrocheria ieftină a Aproape soțului, hainele care vin parcă din cer ca să costumeze niște marionete. La picioarele mele este catafalcul Karolinei. S-a sinucis în ziua nunții. În spatele scenei, este o masă de nuntă
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
târzie, prânz sau trecuse de prânz? După cât îi era de foame, trebuia să fie târziu, două, poate chiar trei, după poziția soarelui. Mamă! Ciuperci prăjite cu timian, trecute prin unt, cu sare, piper, pătrunjel proaspăt, câteva picături de lămâie, ciuperci înăbușite, pané, fierte. Crude. Pe prima voia s-o mănânce crudă, pe loc. Helenei îi lăsa gura apă, mergea mai departe, împiedicându-se fără să-și dea seama. Frunze și crengi, țepii tufișurilor, probabil tufișuri de afine, dar unde erau ciupercile
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
pe Nina, Nina pe Trigorin. Un prim lanț. Al doilea: Polina îl iubește pe Dorn, Dorn pe Arkadina care îl preferă pe Trigorin. Două lanțuri cu un singur nod: Trigorin. Care se iubește pe sine. Amestecul acesta de iubiri pătimașe, înăbușite, înghesuite într-un suflet în care nu încap creează în timpul spectacolului o atmosferă de o emoție irespirabilă. De disperare. Ca țipătul amenințător al pescărușului cînd se apropie de pradă. Fiecare e prizonierul propriului univers. Mare sau mic. Al propriilor neîmpliniri
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
se ridice la înălțimea Ierusalimului lui Roboam. Uneori, cele două regate israelite se războiau între ele, alteori erau aliate.” (p. 53) De cele mai multe ori, istoria unui singur oraș ajunge să fie o reflexie a istoriei mari. Conflicte, intrigi, revolte (uneori înăbușite sângeros), legătura dintre religie și conducerea unui stat, fanatism, sfere de influență, toate acestea sunt subiecte care au marcat mileniile de istorie a Ierusalimului și au jalonat un tablou în care pacea este mai degrabă excepția și nu regula. Simon
Vârstele Ierusalimului by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3609_a_4934]
-
pe care o văd pentru această carte-capodoperă, sensul ei investit și impregnat în toate versurile (inclusiv în cele mai disperante) sînt de căutat și de găsit în următoarea poezie: „Ajunsesem la ea, băteam la poartă,/ i-am auzit glasul ușor înăbușit/ și pașii de dincolo de zidul de piatră/ și-am început să strig că am venit.// Cine ești, m-a-ntrebat, și pe cine cauți,/ nu mai știu cînd și unde am fost fericiți,/ surorile mele sînt fetele moarte/ la treizeci și trei de ani
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
scene de viață rurală și personaje la fel de tipice precum cele din Poezii. Dacă am vrea să prindem într-o formulă tematica acestor povestiri, realiste mai ales în detalii și în vorbirea oamenilor, superficial aburite de nostalgii sămănătoriste, aceasta este dureri înăbușite. Nu întâmplător, titlul volumului lui Sadoveanu din 1904. Mircea Zaciu, cel mai important monografist al lui Agârbiceanu, a susținut ideea admirației pe care scriitorul ardelean ar fi arătat-o celui moldovean. Nu poate fi vorba însă de influență. Când Agârbiceanu
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
Câmpiei transilvane, cu decor, costumație și partituri atent reproduse); cealaltă, vocea traumei care răbufnește în verbalizări violente, sunt asistate discret de vocea prozatoarei. Înfruntarea nu e între realitate și ficțiune, ci între mai multele interpretări ale aceleiași realități. Amintirile îndelung înăbușite ale fetiței nu concordă nici cu ceea ce poate povesti acum, înțelegând altfel, omul matur, nici cu depozițiile celorlalți doi frați ai Tabitei, supuși aceluiași mediu familial. Doar pentru ea mama e teribilă și tatăl cumplit: „Pentru mine - dar numai pentru
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
transmisă din generație în generație, nefiind niciodată rezolvată (până la data realizării Caietelor). Tema raportului dintre Nord și Sud a fost analizată de Gramsci în cadrul temei intitulată "quistione meridionale" (chestiunea meridionala)7. Conform teoreticianului sard, reacțiunea a învins, revoluția a fost înăbușita în fașa, iar rezultatul a fost că s-au menținut pe întreaga perioadă a istoriei moderne importante tensiuni între Nord și Sud manifestate printr-o instabilitate politică majoră și o dezordine socială endemica. În realitate, masele din Nord nu au
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
că era conștient de puterea pe care o avea. Se înfrâna pentru a nu ucide. Clar-obscurul părea să emane din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam imagina ochii, privirea extatică. Am rămas cu ochiul lipit de gaura din perete. Să mă crezi, murmură povestitorul cu un murmur care te putea face
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
care și-a pus amprenta destinul zbuciumat al strămoșilor lui transilvani, care au suportat jugul străin timp de un mileniu. „Când văd Ardealul, mărturisește el, mi se desfășoară o configurație plastică a unor dureri mute, a unei drame închise și înăbușite, a unui timp fără istorie... Îmi place în clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depărtările neamului românesc și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor și mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mă izbesc de o/ mie de ori de peretele camerei./ însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui./ sunt un bărbat cum nu vă puteți imagina./ bat ca descreieratul din inimă și mai ceva ca un descreierat/ rezist acestui râs înăbușit”. În mod neașteptat, narcisismul salvează, așadar, expresionismul. Această „lăudăroșenie” cu privire la intensitatea propriilor angoase e, deocamdată, cea mai autentică experiență a poeziei lui Dan Coman.
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
a-și confirma propriul drept de a nu le avea. În timp ce stătea aplecată să privească pâinea, se întâmplă ca ochii să-i fugă spre oglindă, unde, în afară de pâine, se văzu și pe ea însăși. Din partea cealaltă a casei se auzea înăbușită sporovăiala prietenelor care o îmbrăcau pe mireasă, dar parfumul intens potolea zgomotele, iar Maria nu le mai auzea. Comițând păcatul de a se imagina cu ochii bărbatului alteia, se ridică în picioare și se privi fără nici o îngăduință. În oglindă
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
pace au însemnat împlinirea unui act de dreptate istorică. E vorba de domnul Nicolae Titulescu, ministrul de externe al țării noastre. Numele ministrului nostru de externe are cu totul altă resonanță pentru noi, oraș de frontieră, unde viața românească, îndelung înăbușită, a început să svâcnească într-un ritm tot mai puternic datorită tocmai siguranței pe care o oferă el, prin activitatea sa politică și diplomatică. În semn de profund omagiu și nemărginită admirație, propunând azi proclamarea sa ca cetățean de onoare
Agenda2005-37-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284186_a_285515]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIS Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit Referință Bibliografică: VIS / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe
VIS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385039_a_386368]
-
Articolele Autorului VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit Referință Bibliografică: VIS / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VIS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385039_a_386368]
-
de scoicimă înțep în gânduriîn zare,o albă barcă, fără catargse leagănă agonic în largîn briza unei clipezise, odată, viață... XIII. VIS, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit ... Citește mai mult VIStaine în noaptedelir înăbușitprintre
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit ... Citește mai mult VIStaine în noaptedelir înăbușitprintre șoaptegânduri interzisezori revărsațiîntr-o clipă târzieprofund mă scufundîn străfundul unui gândcaut delirul unui cuvântuitat, nespusmă smulg din tăcereplâng de durereaunui vis înăbușit... XIV. PAȘI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]