6,950 matches
-
intrare, statuia lui Ludovic XIV, în curte. O vacă feudală, (firmă de băcănie) lângă multe chei vechi cu aspectul lor de unelte de lucru primitive, ori de științe încă de pe vremea când se credea că soarele se învârte în jurul pământului... înăuntru, în treacăt, Patinatori pe Sena de pe la 1906... Apoi, pentru ce venisem de fapt, - obiectele împăratului, casnice, de pe câmpul de luptă... Portretul executat de Robert Lefévre. Nu se compară cu al lui Ingres, de la Domul Invalizilor: un Napoleon chel cu burtica
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
vorbește de dracii care pătrund în simțuri și în mădulare cu scopul de a munci trupul cu fierbințeală și care fac pe om să privească, să asculte, să vorbească cuvinte necuviinciose, să aibă ochii plini de desfrânare și să fie înăuntru și în afară zăpăcit de babilonie. Un alt autor filocalic Sfântul Ioan Carpatinul spune că dracii se silesc să întineze pe nevoitor prin năluciri rușinoase și prin scurgerea seminției, cel mai adesea în vremea praznicelor (sărbătorilor) și a sfintelor slujbe
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
preț, fac aceasta stingând lumânarea, tot așa face și cugetul cel stricat cu cei ce păcătuiesc, căci și în noi este o lumină care arde veșnic și care se numește cuget sau conștiință. Dacă duhul răului intră cu multă grăbire înăuntru și stinge acea flacără, de îndată a întunecat sufletul și l-a doborât, și îndată a furat tot ce se găsea înăuntru. Când sufletul a fost cucerit de vreo poftă necurată, întocmai ca și norul sau ceața care întunecă ochii
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
lumină care arde veșnic și care se numește cuget sau conștiință. Dacă duhul răului intră cu multă grăbire înăuntru și stinge acea flacără, de îndată a întunecat sufletul și l-a doborât, și îndată a furat tot ce se găsea înăuntru. Când sufletul a fost cucerit de vreo poftă necurată, întocmai ca și norul sau ceața care întunecă ochii trupului, tot așa și el rămâne întunecat cu totul, cucerindu-i-se mai dinainte prevederea cugetului, și nu-l lasă a vedea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ipele... Va trebuie să se închine la idoli. Ea, Miriam-Lieba? Nu, nu. Mai bine să mor", murmură ea. Se duse la ușă și o încuie cu ivorul, apoi împinse o banchetă în fața ei. Deschise dulapul de haine și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine, care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna și pipăi o rochie. Se duse apoi spre pat și se așeză
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
că nu va găsi ceea ce caută. Șeindl îl aștepta în pragul casei. - Nu-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus. Calman și Șeindl urcară scara. Ușa de la camera lui Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis și sertarele trase. Pe jos zăceau o jachetă și o pereche de papuci. în timp ce tată și fiică scotoceau prin cameră, chipurile lor căpătară o
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
mai diverse influențe. Explozii din muniția teoretică a lui Valéry: "Un poem trebuie să fie o sărbătoare a intelectului" se aud pe fondul unor îngînări din Novalis, cel "beat de el însuși", care știe că drumul tainic al poeziei duce "înăuntru", spre suflet, sau alături de categoricul divorț de sine rimbauldian "Je est un autre". Clasicismul se termină în franjurile romantice ale unui "dat nativ" (Philippide crede că romantic te naști, iar clasic devii prin cultură), în timp ce suprarealismul ŕ la Magritte, cu
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
într-un cort de la periferia Ulmului. Atenția locotenentului fu atrasă de o pasăre care, pe un vînt nebun pe deasupra cortului, zbura în loc ca legată. în cort, o voce de bărbat cînta " Amintirile sunt sudoarea sufletului" și Opujiș plăti și intră. Înăuntru, pe o masă, stătea magul încins la brîu cu un șarpe care își înghițea coada. în păr avea trandafiri roșii. Cînd să-și termine cîntarea luă o acută țintind cu glasul înspre caninul său, nimeri pasărea de deasupra cortului și
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
se adresa cu "distinsă" de frică...), iubită soție și dragă vecine, trăim momentele unei vedenii auditive: prima publicație în limba română, "Albina" e aici � priviți la ușa aceea... Exact atunci ușa s-a deschis singură, o albină uriașă a intrat înăuntru și, după câteva lupinguri executate cu zgomot de F16 sau MIG 29 în miniatură, că n-am putut distinge clar, și câteva viraje spectaculos-înspăimântătoare, s-a prăbușit în picaj direct în micul nostru ecran. Imaginile tv s-au pus în
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au stat înăuntru toată ziua și noaptea dinainte și, pe ascuns și incapabili să se mai abțină, unii hotărăsc să urineze prin colțuri. Dar nevoile lui Anticles nu-s mici, ci mari. Ulise îi ordonă să se stăpânească. Anticles spune că nu poate
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
poate (îl seacă la burtă de durere, nu mai e-n stare să reziste nici o clipă), își pierde cumpătul și se plânge că pân-acum troienii ar fi trebuit să fi luat calul. Nu să rămână ei atâtea ore, acolo-năuntru. Spune toate astea strigând; ca să-l facă să tacă, Ulise îl strânge de gât. La ivirea zorilor renasc speranțele. Astăzi troienii vor veni sigur, vor lua în sfârșit calul și-l vor duce-năuntru. E logic, ieri n-au făcut
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
să rămână ei atâtea ore, acolo-năuntru. Spune toate astea strigând; ca să-l facă să tacă, Ulise îl strânge de gât. La ivirea zorilor renasc speranțele. Astăzi troienii vor veni sigur, vor lua în sfârșit calul și-l vor duce-năuntru. E logic, ieri n-au făcut-o că nu aveau încă încredere. Azi o să le fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
și se uită la el curioși. Discută-între ei, dar aheii, deși-și ciulesc urechile, nu aud ce spun. Ajunge până la ei doar un murmur de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
la Danzig, dar tot filoirlandez cu ghețuri probabil că era), ci alt nume nemțesc - au iscat oricum destule victime, dar nu tocmai din acelea cu teroriști. Și ei continuă... de-au ajuns să omoare și români tocmai în Iberia. Dar, înăuntru, teroriștii suntem noi. Și azi și mâine, ca și ieri. Oare când vom dărâma și noi zidul/gardul împietrit? Să mai călătorim puțin, psihi-mu! Paremiologii, și nu numai ei, vor fi observat desigur inversiunea lac-puț din titlu. A fost din partea
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
ar fi totul, cel puțin în câte o limpede dimineață și până spre seară, o admirabilă curățenie pretutindeni domnind și occidental parfumată ne-ar încuraja să ne și urcăm în tren - Doamne ferește! - spre capul Finister, căpșunari, bucătari, meșteri mari. Călătorind înăuntru, cum spuneau bunii noștri. Și făr^ de țidule. Numai că foruri de pe acolo ne pretind imperios să facem curățenie și în ograda noastră socială unde, în desiș de pometuri se ascund după corcoduși o droaie de corupți, gunoaie omenești, infestând
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
Constantin Brâncuși i-o conferea doar Coloanei infinitului. Dar viziunea de arhitect se poate descoperi și În cazul multor realizări - de la cele de Început, vezi Rugăciune, până la Monumentalul ansamblu, de la Tg. Jiu. Eminescian vorbind, cei care nu-și deschid ochiul Înăuntru, spațiul nemăsurabil și de necuantificat, nu pot Înțelege sculpturile brâncușiene. Contemplația austeră nu-i ajută cu nimic dincolo de cercul strâmt al existenței. Zicea Brâncuși: Deductiv, am reținut doar câteva rostiri brâncușiene, circumscrise viziunii de arhitect, pe care Sculptorul le-a
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
de unde aurie se vedea vârsta de-acum e timpul să pornești să ridici lespedea sub care fără glas vorbesc mii de chipuri ce-ți seamănă prea bine lacătele sunt ruginite și grele nu te ostenești inima are muchii tăioase răsucite înăuntru suporți în palmă poemul e o literă oblică sfârtecând linia vieții
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
a glasului vostru gata de zbor. În memoria pisicuței Clopoțel Clopoțel - o mică ființă reală în filmul de animație-al cerului ai sunat atît de-argintiu să te trezești din visul care erai tu însuți. Inscripție pe-o carte Aici înăuntru e scrisă ilizibila mărturie a cărnii și e ca și cum ar fi vorba de-o viață-n afară cu case atletice cu clocotitoare grădini cu nori familiari plutind jos de tot precum streșinile. Centru și margine Centrul ființei tale ticsit de
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
Lavinia Braniște Toamnă M-am trezit cu raza de soare înăuntru, Ca o lamă de cuțit, Galbenă și plină de praf, înfiptă în fereastra camerei de la demisol. Fereastra e undeva foarte sus. Mă strecor pe sub rază, Mă urc pe scăunel Și, în vârful picioarelor, Ajung să-mi lipesc nasul de geam
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
înainte, cu mâinile în buzunare, Și eu, tot mai grea, însemnând drumul de întoarcere Cu urme de pantofi. În rest nimic Printr-o gaură din plasa de țânțari O muscă se chinuie să intre în casă. în bâzâitul sugrumat, Jumătate înăuntru, jumătate afară, Respir împreună cu Radu încă o vară în Bărăgan, Cu zile adânci care-ți dau amețeli Și insecte care nu pot trăi fără să se zbată. Stăm pe șezlonguri în fața frigiderului deschis (Acestea sunt momente în care Radu își
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
asta Nu doar ochii se văd dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer iertare. în jurul cabinei se strâng Curioși care privesc înăuntru Cu mâna streașină la ochi. Contururi, pași Diminețile sunt tot mai năucitoare: Pun mâna pe clanță să ies Și știu că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
clipă a vieții, să vadă adevărul și să se desprindă de iluzia în care trăise. Comparația e șubredă, dar simt că o anume asemănare există între aceste mecanisme, aceste procese atât de complicate, de profunde și de subtile ale automistificării. "înăuntru" Piață la Perpignan în cartierul vechi. Obor și talcioc la un loc. Un Mercedes negru, sport, ultimul tip, oprește pe pasajul zebrat. Coboară un brunet cu barbă stufoasă. Trei indivizi vin să-l salute. După câteva minute, în fața lui și
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
se cunosc între ei. Și mă cuprinde o vagă neliniște și dorința de a pleca mai repede de aici. De unde această suspiciune, această insidioasă teamă? Și, deodată, realizez că, după 30 de ani de viață trăită "afară", am rămas, totuși, "înăuntru". Disperarea Cum să stășânești disperarea? Prins de ea, ca în ochiul unui ciclon, în această circulară, răsucită angoasă a sfârșitului fără glorie, moarte subită înainte de termen, terminus absurd, înainte de minimul bilanț, înainte de cea mai neînsemnată reușită = disperare absolută. Ce poate
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Mă durea capul, ceafa și rădăcina cerebelului. îmi era frică - pierdusem controlul asupra înfățișării mele. - Ce vreți? l-am întrebat aspru. A surâs cu nerușinare răspunzând în limba noastră maternă: - Linné, ce mai statuie, nu? Știați că există o scrisoare înăuntru? - Necenzurată? Există scrisori care abia după 200 de ani ajung la destinație - o parte din ele dispar, oprite de o cenzură invizibilă. Vor depune mărturie despre mizeria cenzorilor. Pe chipul urmăritorului se desenase un surâs nesigur. - Aveți dreptate, a răspuns
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
rândul ei, să-i simtă, să- i vadă, să-i aducă În miljocul ei și să nu le mai dea drumul. Nici când aleg să-și facă studenția În centrele universitare de prestigiu. Prin FILIT, ca și prin Alecart, ești Înăuntru, chiar și când esti În afară. Sau mai ales atunci! Nota redacției: Dedicat cu precădere scriitorilor invitați În cadrul FILIT-ului, acest număr al revistei se abate de la structura cu care v-am obișnuit. Odată cu apariția numărului 12, vor fi reintroduse
ALECART, nr. 11 by Emil Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92306]