1,310 matches
-
Uite ce, am călcat rufe două ceasuri, înțelegi, până să apăreți voi, gagiilor... — DOAR O DATĂ! DE DOUĂ ORI! TE ROG! — NȚ! La care, incapabil (ca de obicei!) să-mi rabd frustrarea - de a fi privat și dezamăgit -, întind mâna, o înșfac și PLEOSC! Da, dar drept în ochiul meu. O singură cravașare cu mâna mea de maestru și cleiul țâșnește din mine. Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Aș vrea ca degetele mele să nu fie galbene. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai miros a băutură. Fata se Întoarse după ea. — Cum să nu. Dar nu trebuie să vă fie teamă. Luați-mă de braț. Domnișoara Warren o Înșfăcă, cu degete puternice, cum s-ar fi Încleștat de gâtul unui câine cu care s-ar fi luptat. Când ajunseră pe celălalt culoar, Îi vorbi din nou. Zgomotul trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doar... Ia te rog să mă mai lași în pace cu toate aranjamentele tale! Te pomenești că nu-ți mai convin! explodează Paula. Și te rog nu mai vorbi așa tare spune domol. Radu face un pas spre ea, o înșfacă de braț și-o duce lîngă fereastră, ferind perdeaua, arătîndu-i viscolul de afară: Ce-ai zice dacă ai fi tu acolo, în viscol, departe? L-aș da Dracului pe acela care trebuia să vină cu mașina înaintea mea îl înfruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din față, către pieptul căruia ridică mîinile tremurînd vizibil, cu vîrful degetelor înțepenite de frig. N-a fost cu noi, nu-i aici spune din nou Lazăr, fără să ia în seamă palmele ce-i ating pieptul, gata să-l înșface. Un geamăt înfundat răzbate din Radu, iar brațele lui, ostenite, fără viață, îi cad pe lîngă corp. Face un pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
familie" a lui Michelangelo -, privește lung, are o strîngere de inimă, iar capul începe să o doară. Stricatul naibii! strigă cu ură de ce nu te-a luat Dracul atunci?!, să nu mai fi stat acum la... în patul iepei ăleia... Înșfacă telefonul și formează numărul de acasă al Paulei, hotărîtă să-l ceară pe Radu, să-i vorbească, imediat ce i se va răspunde. Am consimțit, în sufletul meu, să ai o legătură, dar de aici și pînă la a sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Teofănescu așezîndu-se. Mai încape vorbă! se miră Lazăr involuntar, să-i facă pe plac, așa cum spui vorbe frumoase unei femei dezagreabile, dar imediat, cînd observă fericirea din ochii celuilalt, muchia unui gînd rău îl lovește violent în tîmplă, făcîndu-l să înșface cărțile: Plus cravata! Plus...! exclamă Teofănescu, dar se oprește, dîndu-și seama că nu mai are pe ce juca. Plus... arată el în jos spre chiloți. Tăticu'... face Lazăr un gest de protest nu-i cazul... Dacă vine careva? Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mai ales cînd, în materie de femei, uită să mai vadă în orice pupăză o privighetoare. Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sus... Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce brusc spre Letiția și-i înșfacă poșeta, din care scoate fișicul cu bani și-l bagă în sîn cu o iuțeală de nedescris, ca imediat să-și înfigă mîinile în părul fetei, culcînd-o jos, lîngă roată: Putoareo! Te ții de șantaj?! Ce, crezi că nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de acord. Așa că, au luat toți câte o crenguță și au început să deseneze șarpele pe pământ. După câteva clipe, unul se ridică în picioare și, plin de sine, exclamă: "Am terminat șarpele de desenat. Vinul este al meu!" și înșfăcă ulcica. Aruncând însă o privire la colegii lui, văzu că unul abia desenase capul șarpelui, altul nu terminase coada acestuia. Atunci, omul nostru, foarte îngâmfat, ce-și spune? Hai să mai fac șarpelui meu și câteva picioare! Să fie mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Principiul disperăriitc "Principiul disper\rii" Un om vine din lagăr, unde a fost zeci de ani prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima lui masă omenească după atâta amar de vreme. Când ieși o clipă, omul înșfacă, fără să fi luat o îmbucătură, două chifle și o bucată de cașcaval și le îndeasă în buzunar. Ce faci când bagi de seamă asta, îl ameninți că-l dai pe mâna poliției? Scena aceasta e dintr-un film rusesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să apar din nou „la televizor” și „să dați în ei!”. Sunt și unii care o fac din pură revoltă, din instinctul rănit al dreptății, dar câți or fi oare cei pe care îi mână doar pizma, dorința de a înșfăca ei vilele și gipanele, la o adică? Curând după ce au luat puterea umiliții și obidiții conduși de comuniști, s-a dovedit că nu voiau decât să jefuiască pur și simplu burghezia, luând din vechea orânduire vilele din Primăverii și năravurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a popoarelor subjugate de romani, e o armă eficientă și silențioasă de dezumflare, de descurajare a asupritorului pentru a-l lua apoi prin învăluire. Extinsă la mase, ea poate copleși chiar și un imperiu. După ce s-a instituționalizat și a înșfăcat puterea, ce treabă a mai avut creștinismul cu obrazul celălalt, cu ruga pentru binele dușmanului? Ca bun creștin, în fața Bisericii care te decreta vinovat, nu mai aveai ce obraz să întorci, căci ți se lua capul. A lua asupra ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
redevine tundră și nemișcat ca la facerea lumii, numai că acum nu mai e nevoie de nici un cuvânt, e de ajuns să existe o mână, un braț, să se desfacă o palmă, iar degetul mare și cel arătător să-l înșface pe general, să-l rotească de jur împrejur, să-l obișnuiască cu lumina difuză, cu împrejurimile, cu el însuși, să-l facă să înțeleagă rostul lui în acel loc straniu, să-l învețe să privească, va fi menirea lui, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în fund certitudinile, după care să te duci liniștit la culcare. Numai când mă gândesc de câte ori dispărea pila de unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucătărie, a înțeles cam pe unde trebuie să-i fi dispărut copilul și, fără să stea prea mult pe gânduri, a curmat acea glorioasă aventură pentru alpinism, groaznică pentru noi, ăștilalți, în modul cel mai logic cu putință. L-a înșfăcat de umeri, l-a tras înainte de-a aluneca în gol și, tremurând, l-a așezat în pătuț. Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî spre geam, îl va șterge de pe fața pământului ca pe-un gândac mare și negru, Bau-Bau se zbătea deja fără scăpare, în strălucirea clară a becului nu mai părea chiar atât de înfricoșător, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la piciorul băiatului. Și apoi, brusc, ca la un semn, ușile au fost date de perete și pe stradă au năvălit din toate direcțiile femei și bărbați, mai cu seamă femei. Băiețelul s-a uitat uimit cum acestea Încep să Înșface bucățile de cărbune, să le adune grăbite și chiar să se bată pentru ele. A pus piciorul pe bucățica de cărbune ce zăcea pe pămînt, lîngă el și, mai tîrziu, cînd toată lumea s-a Întors la ea acasă, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
împărțită în 40 de încăperi mai mici. Împărțirea se făcea cu ajutorul unor paravane din plastic alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat pe corp. Nu avea sutien, și Shuoke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu un salt de pește urcând contra curentului, se-ndreaptă spre un punct precis de pe un raft, înșfacă un volum subțire, legat în verde, îl scutură de praf. Nu a fost tradus niciodată în nici o altă limbă. Dificultățile sunt probabil atât de mari, încât au descurajat pe toată lumea. Ascultați: „Adresez convingerea...“ Nu: „Tot încerc să mă conving pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui Cozariuc. Se cocoțase pe gard să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest autoritar pe care celălalt Îl Înțelese imediat. Repede! Îi dădu cele zece bice promise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi deranjat să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta ascuțită și Începu să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la orice alt tip de capcane, inspectă cu maximă atenție partea de insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]