345 matches
-
cu foamea care da târcoale pâlpâirilor vieții, precum corbul ce se anunță în căutarea prăzii, cu oamenii care plângeau fiindcă își uitaseră numele și adresa celor dragi, cu gerul care-l încremenea până și pe diavol, cu stivele de morți, înșirați ca lemnele de pe lângă zidurile marilor mănăstiri (5000 de italieni doar în câteva zile... și 13 000 de români pe durata pedepsei), cu pregătirile Irozilor pentru alcătuirea Diviziilor roșii, cu greva deținuților politici și cu mitingul pregătit pentru asupritori: „-Miting în
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
mal de pământ de peste doi metri înălțime iar de aici la o oarecare distanță dar nu prea mare, se ridica un deal cu mult mai înalt, pe care Adriana presupunea că ar exista restul comunei. Doar nu era toată Rasova înșirată dea lungul Dunării. Curtea era plină cu pomi fructiferi, dar și cu plopi. Din fața porții unde exista un loc drept ce ar fi putut fi folosit și pentru parcarea mașinii, în lipsa celui din exterior, a apărut o scară lată de
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
fiu cu fața spre polul nord. Norocul meu că tâmpitul nu a văzut și m-am răsucit repede, cum trebuia. - Înainte, marș ! A strigat iar sifiliticul și încolonați ne -a băgat într-o baracă de lemn. Acolo ne așteptau unii înșirați care ne tundeau la zero, apoi ne băgau într-o sală unde trebuia să ne dezechipăm. mi-am dat eu tot jos de pe mine, când unul a strigat de m-am și speriat. Și chiloții, recrut, ce te-a apucat
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
pe rând, și acel compas ca o roză desfășurată între a fi și a fugi timpului cale, sau punct, sau poate umbră a unui astru demult apus. Cred că adorm cu sufletul în brațe, legănând picioarele aiurea pe pontonul cuvintelor înșirate. Știi, Victor, de multe ori când se întâmplă o falsă revoluție în literatură, simt cum mă pierd și eu. analizând haotic acele reguli cărora mă împotrivesc. Dar acum, zău că nu mă pot alinia deloc. Simt că îți fac rău
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
mai vadă vreodată. - Am muiere și doi copii, care mi-s tare dragi. Să-mi dai și mie ceva pentru ei, ajuta-ți-ar Dumnezeu să-ți ajute, că ești boier darnic și bun. Într-un cort din mijlocul șatrei, înșirați turcește, așezați pe pături ponosite puse peste paie, erau adunați vreo zece bărbați, toți lăieți dintre cei mai bătrâni. Se sfătuiseră până acum și-l așteptau pe soldatul boier să se scoale și să vorbească cu el. Întrând, le dădu
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CURCANUL Stăpân în curte e-un curcan Cu ochi frumoși de chihlimbar, Înveșmântat în larg caftan, Cernit și scump, de demnitar. La gât, mătănii, pe culori, Stau înșirate ca-n bazar; Pufnește scurt, de două ori Și se rotește prin frunzar. Privește-n juru-i circumspect, E sigur, el e cel mai bun! Și strigă-un glu-glu-glu! Perfect, Cu glas profund ca de tribun. Și joacă-așa, pe loc
CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371289_a_372618]
-
cu lungi șiruri de dricuri, satanice, ce așteptau să intre în clădirea monstruoasa. Intrau cu chipuri de ceară ce duceau mortea-n lumea așteptării, visului de mâine. De pe pereții încăperilor, fugise viața. Erau zugrăvite fără lumină. Devenise morminte. La capătul cosciugelor înșirate, stăteau pe piedestalul morții grămeze de monezi înșiruite-n stive. Bătrânețea gârbovita, numără anii omenilor furați, în lucirea înșelătoare a galbenului ce nu era real, decât prin închipuire. Mintea nu poate cuprinde, scârba adunăturii din clădire. Ploua cu lacrimi și
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
continui ascultarea sau formezi deja un răspuns care să nu-l lezeze deși nu merită. Încearcă să asculți cum se cuvine emisiunea ta preferată la Antena 3. Numai după câteva clipe marele redactor sau invitat te va dezgusta prin gogomăniile înșirate. Normal nu le auzi. Bine, bine. Dar cine face educația bebelușului? A bebelușului nenăscut o face medicul de familie sau specialist, eventual pedagogul de specialitate. A bebelușului din marsupiu matern o face familia și toți care vin în contact cu
MENTALITĂŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347866_a_349195]
-
cărare. Soarele își cerne razele și o-ncălzește, Blând îi spune c-o iubește. Se joacă uneori cu câte-un nor Și îi șoptește că-i e dor. Covoare maronii toamna ne țese, Cu tivituri bine alese. Pasteluri peste dealuri înșirate, Pete de verde, discret împrăștiate. Aripi fâlfâie în zare, Își iau la revedere păsări călătoare. Pădurea argintată de lumină, Își unduiește frunza și s-alină. Romanțe, valsuri, culoare și visare, Melancolii de toamnă-mbrățișare. Parcă sunt toate dintr-un vers
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
ninge iară! Ca o zale argintie se îmbracă mândră țară. Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. Tot e alb, pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare Ca fantasme albe, plopii înșirați se perd în zare Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare Iat-o sanie ușoară care trece
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
mereu închis într-un perpetuu avânt. M-afund între celule spre divin pe lanțul dintre gene coborând într-un abis de neființă plin învăluit cu aură de gând fără să-mi fie felul modernist închipuit în ceea ce exist prin versuri înșirate rând cu rând citind cu un ochi vesel, unul trist. Mă născocesc în aer de amiază o umbră alungită în țărână având în sine conștiința trează și soarele ținându-l într-o mână atât de vechi zidit precum un zeu
SUNT POET LA MINE-N CAP ŞI DIN CAP NU POT SĂ SCAP de ION MIHAIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378078_a_379407]
-
își zicea ea, ce dorea domnul Paul, dar atunci am avut tăria să mă abțin. „Dar dacă azi va fi timp de a face și plajă? Am nevoie de costum, că nu mai sunt ca atunci... singură!” * De după niște tufe înșirate ca un gard străjuitor și avertizat de lătratul lui Cuțu, Bebe îi ieși în întâmpinare. Până atunci, stătuse dezbrăcat la soare și își mai închidea ultimul nasture de la cămașă când se apropie de frumoasa Violetă. - Săru’ mâna! Credeam că nu
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
fin și timpanul. Cântecul e complet așa și chiar dacă întunericul aduce de multe ori spaime trecătoare ecoul rămâne viu indicator bun pentru pasul pasul pasul mereu altul mereu nou mereu surprinzător de bogat în geometriile descrise de cauze efecte surprizele înșirate de-a lungul galeriei. Echipajul scade crește renaște și dacă tu singur ești un echipaj atunci sigur vei reuși să devii liant bun într-o echipă exterioară dornică să descopere să se redescopere. dar să mă întorc o clipă la
ECHIPAJ INTERIOR EXTERIOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372287_a_373616]
-
Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ A VENIT În primăvara ce-a venit Deschid o carte căutând... O foaie cu-n desen ce-i scrisă .. Cu dedicare acestui anotimp Pe filă-s nori sihaștri îmbrățișați De cerul cu albastru îmbrăcat Cu stoluri înșirate lungi .. Muguri verzi din amintiri adânci! Vânt jucăuș prin flori tresaltă, Iar prin natura re-nviată Albul respirând se lasă În primăvara ce-a venit acasă! Primăveri din ani la rând Ne satura privirea stăruind În clipele tăcute pelerine Și-n
PRIMĂVARA A VENIT de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376239_a_377568]
-
Susur de izvor s-aude,... XXIV. NOAPTE DE IARNĂ, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011. În zăpada afânată ce se troienea în noapte. ne trânteam ușor pe spate, lasând a noastre amprente, pe jos înșirate. Ne distram privind apoi urmele-n zăpadă, ce păreau fantastici Yeti dansând tumultuos, ardent, într-o sarabandă. Ne agățam de câte o cracă scuturând zăpada, albi, din cap până-n picioare, îmi furai o sărutare și începea joaca. Citește mai mult
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
agățam de câte o cracă scuturând zăpada, albi, din cap până-n picioare, îmi furai o sărutare și începea joaca. Citește mai mult În zăpada afânatăce se troienea în noapte.ne trânteam ușor pe spate,lasând a noastre amprente,pe jos înșirate.Ne distram privind apoiurmele-n zăpadă,ce păreau fantastici Yetidansând tumultuos, ardent,într-o sarabandă.Ne agățam de câte o cracăscuturând zăpada,albi, din cap până-n picioare,îmi furai o sărutareși începea joaca.... XXV. ECLIPSĂ DE LUNĂ, de Cârdei Mariana , publicat
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
a fi și a nu fi. Între cele două verbe se strecoară viața, asemenea unui izvor, când liniștit și senin, când tulburat și năvalnic, ”plângându-și toate amintirile”. Sentimentul curgerii timpului, efemerul lucrurilor ”umbre de pași duc spre țintirim”, ”stau înșirate casele pustii”, îi induc poetului stări de insecuritate și suferință, și ”sub gene, lacrimi peregrine” care ” ascund noian de amintiri” - își fac simțită arsura când ”neliniști urcă spre coline”. Trec anii vieții peste noi,/ Trec ani și peste tine, mamă
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
bucurie și sărbătoare... și-a instalat pustiul un vast imperiu. Construcția imagistică a versurilor ce urmează reliefează acest aspect, tot ce-a îndrăgit, odată, apare într-o nouă lumină, de data aceasta o lumină dureroasă, apăsătoare. Pe lângă drumurile desfundate / Stau înșirate casele pustii, / Iar în ferestrele anchilozate / Lucesc, din când în când, ochi cânepii. ( Acolo unde veșnicia). Dar, oricât am dori, din nefericire, nimic nu e veșnic, efemerul își pune amprenta peste toate. Însuflețirea acestui univers de basm face ca totul
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
-n glas, mi-am săgetat auzul, demult însângerat Că cineva să-i fie, neîncetat, balsam de bucurii. Cu fericire-n genele umbrițe, cu doruri în priviri de catifea Am dăruit și zâmbete și șoapte, și inima, și suflet. Cu viața înșirata că vechile mâțanii pe fir desprins din stea, M-am dăruit pe mine, să fiu pecete dragă, pe-al vieții simplu cântec.. Referință Bibliografica: Am dăruit, am așteptat... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07
AM DARUIT, AM ASTEPTAT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379312_a_380641]
-
complet. Include vizitarea muzeului, “Cine Multi-Vision”, “Trenulețul groazei” și “Simulatorul”. încep cu muzeul propriu-zis. Aud în spatele meu șușoteli cum că ar fi fost inaugurat în 1972. Mă grăbesc, speriată că voi trage cu urechea la o conversatie culta. Traversez galeriile înșirate că mărgelele pe ață și decorate în diferite stiluri, în funcție de epocă și civilizația pe care le reprezintă. Sunt populate de statuete în mărime naturală, cu ochii vii și mișcări înghețate, unele triste, altele zâmbitoare, unele așezate sau culcate, altele în
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
EminescuOpXI 409} Aceasta este neapărat o fantazie a noastră, o privire ipotetică. Dar acele creațiuni n-au avut alt câmp decât spiritul omenesc, au fost clădirile proprii ale gândirii speței noastre. Apoi organul acestei gândiri, unde se produc întrebările mari înșirate mai sus, unde se frământă problema "existenții", trebuie să aibă și el legile lui de lucrare și este foarte important să le cunoaștem. Astăzi, când științele exacte își deschid înainte un orizont așa de vast, când comoara cunoștințelor noastre pozitive
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
schimbări ar naște o cunoștință în care nici n-ar proveni reprezentația timpului, prin urmare nici acea a schimbărei. Rămâne deci realitatea lui empirică ca condiție a tuturor experiențelor noastre. Numai absolută realitate nu i se poate acorda conform celor înșirate mai sus. El nu-i decât forma intuițiunii noastre interioare. Dacă-i sustragem condiția specifică a sensibilității noastre conceptul timpului dispare și nu-i alipit de obiecte înșile, ci de subiectul ce le privește intuitiv. Cauza din care această obiecție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea definiții; dar aici ele ar muta numai din loc punctul principal al cercetării, escitînd îndoiele și atacuri cari, fără de a sustrage ceva de la scopul esențial, se pot prea bine păstra pentru-o altă ocazie. Totuși din cele puține cîte-am înșirat e evident și clar că un vocabular complect, cu toate comentariile ce s-ar cere la el, nu numai c-ar fi cu putință, ci chiar ușor de făcut. Polițele sânt e trebuință a le împlea numai, și o topică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de adevăr, iar, la primii trei, și prin lipsa lor de „artisticitate”. Așa cum minunat de bine spune Teodor Mazilu în cartea sa Ipocrizia disperării, marea artă nu-și pune probleme de artă, ci de adevăr și umanitate. La numele înșirate mai sus îl adaug și pe al lui Maiorescu, ale cărui Însemnări zilnice îmi par de o deosebită valoare estetică tocmai prin caracterul lor de „Sachlichkeit” și autenticitate, prin puterea lor de priză directă și nudă a realului, atât obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
s-a părut că istoria poate fi Înțeleasă și ca un carnaval, În măsura În care Ovidiu refuză istoria ca știință. În acest carnaval, istoria constituie o uriașă materie epică, până la un punct. O mare poveste care conține povești mai mici, inserate, Însăilate, Înșirate ca mărgelele În derularea lor cronologică, scontând pe un anumit efect. Marius Jucan: O strategie un pic mai alambicată mi se pare că este ceea ce face Ovidiu. Nu o refuză total, pentru că dacă ar refuza nu ar mai face istorie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]