476 matches
-
capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți în urechile celor din jur. Așa își vor fi înștiințat ei pe vremuri fârtații, se gândise Valentin, anunțându-i de năvala hoardelor migratoare. Și numaidecât, în câteva clipe doar, se
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
acolo, exclamă, urmându-i pe oamenii aceia. O porniră pe malul Arnului, În aval de Ponte Vecchio, până dincolo de șirul de mori de apă. În acele momente, râul, aproape lipsit de apă pe timp de vară, curgea cu Încetineală, adesea Înșurubându-se În vârtejuri largi. Pe prundiș, În apropiere de primul stâlp de la Ponte di Carraia, se adunase o mică mulțime de oameni care se uitau la ceva și discutau cu Însuflețire. Ajungând la fața locului, poetul pricepu motivul acestei agitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceea, care Îi scăpase pentru totdeauna. Într-acestea, zări un licăr dinspre pragul din fund, ce ducea către scara turnului Abației. Își simți inima În gât și o luă din nou la goană, devorând treptele Înguste ale scării ce se Înșuruba În Înalt. Ajuns Între ultimele două paliere, se opri gâfâind, sub arcul grosolan care dădea spre Încăperea clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
baston din lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gagici, însă eu eram prieten cu o fată, Ani-Anita, am fost cu ea din anul trei de facultate până am terminat, tipa vroia să dea admitere la noi la Facultate, i-am zis să mai aștepte un an, să mă înșurubez și eu în lume, în profesie, după aia vedem, o să intri tu, îți fac un repertoriu, te lucrez și vedem, însă n-am băgat-o la teatru, mi-a rămas asta pe suflet și, de atunci, ajut pe cine vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
are tot atâta timp cât ea, cât fata asta cu ochii de aur. Pe actrița aia din provincie, soția marelui regizor, mi-am zis că nu pot s-o las așa, deodată, că trebuie metodă, am mai așteptat, dar gândul despărțirii se înșurubase în mintea mea, sfredelind adânc, din momentul ăla nu mai există soluție pentru femeie, va fi lăsată. Am văzut într-o zi, pe străzile orașului din Moldova, o fată care mi-a plăcut, nu era prea înaltă, avea părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a Loredanei e schimbată, tremură, spatele nu mai e drept, din rochia roșie ies niște umeri cocârjați, căzuți, adunați spre țâțele frumoase. Neli se uită curioasă la femeia din fața ei, dar nu spune nimic, rămân fără poveste!, ideea i se înșurubează în minte și grădinăreasa tace un timp... Să rămân fără poveste?, nu-i mai spun nimic de rău... Povestiți dumneavoastră, vorbește iar, încet, că eu, cuminte, ascult, astea cu Eva și Adam, cu pictorul ăla mi se par fantezii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Orice poveste supraviețuiește Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai fost fericit. Și atunci, dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că suntem zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
adică sunt oamenii cei mai bine educați din colegiu: redactorii ziarelor, ca tine și Ferrenby, profesorii tineri... Sportivii analfabeți de teapa lui Langueduc Își Închipuie că devine excentric, dar ei se mulțumesc să spună „Bunul și sărmanul Burne și-a Înșurubat niște idei năstrușnice În cap“ și trec mai departe. Fariseii Însă... pfui! El Îl ridiculizează fără milă. În dimineața următoare l-a Întâlnit pe Burne, care mergea grăbit pe aleea McCosh după un seminar. — Încotro, mărite țar? — La redacția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
școală e de‑a dreptul ridicol. Nu disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel care iubește și este iubit pentru ceea ce este el însuși; nu atât senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală aduce fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
crime asupra mai-marilor comunității evreiești din Berlin, atunci asta ar face ca lucrurile să fie mai dure și pentru ei. Poate pentru evreii din toată Germania. — S-ar putea să fie ceva în asta, admise el, luând altă țigară și înșurubând-o în micuțul său portțigaret. Dar o să ia mult timp pentru a organiza o astfel de investigație. Normal, presupun că Heydrich va asigura întreaga cooperare a Gestapoului. Cred că cel mai ridicat grad de supraveghere este garantat, ce spuneți, Kommissare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai văzut! Păi voi n-aveți, ca toți roboții, plăcuțe de platină? — Astea le-avem, cu astea funcționăm, zise comandantul Felix S 23. — Mă și mir cum reușiți, rosti oarecum mai cu blândețe bărbosul și lăsă automatul în jos. Hai, înșurubați-vă. Și doamna? — Eu sunt turnată - răspunse cu demnitate Getta 2 - și nu mă pot desface. — Tot de la Drăgănești? — Tot, minți Getta 2. — Ați găsit ceva? îi întrebă bărbosul pe tovarășii săi care, între timp, cotrobăiseră prin magazie. Numai ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sau comuniste, care au condus țara și o conduc în continuare. E adevărat că, dacă până în 1989 aveam comunism după 1990 putem vorbi de postcomunism. Structurile de putere din eșaloanele doi și trei ale securității și partidului comunist s-au înșurubat bine în instituțiile statului român după 1990. Asta se vede bine din cartea„Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete”, chiar dacă autorul, poate, nu și-a dorit acest lucru. Ionuț Țene Referință Bibliografică: Lumea secretă a nomenclaturii, analiză de dr.
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
mirosul de vin fiert cu scorțișoară atât de specific sărbătorilor (Calendele măgarilor), m-am trezit înconjurat de aromele slovei ce rupe păcatul în două, desființează pecețile întristării și înghite pojghița nopții, împuternicite de scriitorul ce limitează prin cuvântul său urâtul, înșurubând morala sub aripi de crez pentru a locui prin părțile de vorbire ale limbii române. Mihai Batog-Bujeniță (M.B.B.) nu este numai ce s-ar crede inițial tălmăcindu-i numele, un arhanghel cu pană de pasăre liră muiată în sânge de
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
mirosul de vin fiert cu scorțișoară atât de specific sărbătorilor (Calendele măgarilor), m-am trezit înconjurat de aromele slovei ce rupe păcatul în două, desființează pecețile întristării și înghite pojghița nopții, împuternicite de scriitorul ce limitează prin cuvântul său urâtul, înșurubând morala sub aripi de crez pentru a locui prin părțile de vorbire ale limbii române. Mihai Batog-Bujeniță (M.B.B.) nu este numai ce s-ar crede inițial tălmăcindu-i numele, un arhanghel cu pană de pasăre liră muiată în sânge de
IOAN GLIGOR STOPIŢA [Corola-blog/BlogPost/362448_a_363777]
-
mirosul de vin fiert cu scorțișoară atât de specific sărbătorilor (Calendele măgarilor), m-am trezit înconjurat de aromele slovei ce rupe păcatul în două, desființează pecețile întristării și înghite pojghița nopții, împuternicite de scriitorul ce limitează prin cuvântul său urâtul, înșurubând morala sub aripi de crez pentru a locui prin părțile de vorbire ale limbii române. Mihai Batog-Bujeniță (M.B.B.) nu este numai ce s-ar crede inițial tălmăcindu-i numele, un arhanghel cu pană de pasăre liră muiată în sânge de
IOAN GLIGOR STOPIŢA [Corola-blog/BlogPost/362448_a_363777]
-
În atmosfera bisericii și a cimitirului “m-aș fi spovedit, împărtășit, dar nu era preot la altar să-mi slujească” ... “Am urcat fără să mă mișc, am urcat mai întâi cu gândul, apoi cu pasul foarte mic toate treptele înguste, înșurubate în chingi de stejar vechi, spre cer, spre clopotniță ... Am văzut sicriul întreg. Nu. Am văzut de-a dreptul chipul Lui, mai întâi. Iisus mi se arătase mie, uneia nu prea credincioase din fire! Îmi cerea fără gesturi să-l
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
vor reface. Vor supraviețui un timp, cu cetină săracă, apoi se vor usca pe rând, arătând ca niște mâini uscate, de slăbănog. Păsări de noapte, așezate pe ele, vor cobi cu blestem asupra cuprinsului pădurii. Carii, groparii pădurilor, se vor înșuruba în lemnul încă viu, lovind cu sunet de ceasornic mereu și mereu, ca gândurile triste decurgând din negre amintiri. Viespile cu fierăstrău îi vor pistruia lemnul lipsit de coajă. Va rămâne an de an tot mai golaș, până va muri
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
nu vine nicidată singură!), o uriașă perdea, un uragan de “miez solar” cu limbi de foc ce “matură” cerul lipindu-i, ca un gumilastic, o pătură de funingine albă amestecata cu fomoioage groase de păcura și pucioasa neagră, acestea parcă “înșurubându-se” în înalt ca niște coloane înfoiate pentru a nu se prăvăli cerul. Un alt paradox, care nu-l anulează și nici neagă pe primul, ci îl confirmă - de data asta încurajator - este că “epopeea” refacerii din temelii s-a
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
decât să-și savureze viața, la un mod propriu individualismului „zoologic”, eliberat de orice norme și rețineri morale. Plăcerea este unicul său scop al existenței sale, de dragul ei este gata să distrugă pe oricine, chiar pe propriii copii. „S-a înșurubat în senzualitatea lui, ca și cum ar fi încremenit pe un soclu de piatră”, spune Ivan. Feodor nu crede în viața de apoi, în consecință - „după mine potopul!”- se simte îndreptățit să se înfrupte din cât mai multe lucruri lumești. Întruchipare a
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
nivelul de predare teoretic este destul de ridicat. Medicul sau inginerul român este bine cotat în străinătate datorită pregătirii sale generale teoretizate în locul învățării pragmatice. Rușii și nemții pregătesc ingineri de șuruburi și alții de piulițe. Inginerii români știu să și înșurubeze. Au rol strategic peste masa de tacticieni. Dar în țară toți sunt generali, strategi. Cu ce tacticieni să ducem lupta? Pe drept cuvânt academicul, uneori și meseriașul, român cuceresc străinătatea. Nenoorocul este că nu exportăm și politicieni, ca să scăpăm de
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
sobă! Dar traista cu bobârnaci...o mai simt parcă și acum legată de gât! Simt parcă gerul lipindu-mi nările și lupta cu nămeții colindând din casă în casă...și mirosul fumului căzut din coșurile caselor, ori frumusețea lui urcând înșurubat în calmul serii... și acea lume tihnită a satului de odinioară... Mă trimite un gând de compasiune pentru oamenii care trăiesc la Tropice pentru că nu cunosc frumusețea și bucuria aspră a zăpezilor în zilele de sărbătoare. Apoi gândul iarăși mă
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
în care trăiești, dulcele intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu și-n care, ca emigrant român, ești suspendat o viață întreagă, de fapt nu există. A murit, și încet-încet, va muri și in tine.” Sunt cuvinte care se ”înșurubează” adânc în gând și inimă provocând răni, pe care nici timpul nu le va putea închide și vindeca... Totuși, dorul de Casă mă macină și mă îndeamnă să cred că tot ce am citit mai sus nu este altceva decât
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
cap toate aceste felii ar ieși cât un întreg... Nu asta mă deranjează ci cu totul altceva. Pot adormi înainte de calupul de publicitate și la vârsta care o am m-aș expune atacurilor decibelilor amplificați cu scopul de a-ți înșuruba în creier conținutul reclamelor. Nimeni, dar nimeni d-le nu bagă de seamă și nu protestează că nu numai vârstnicii dar și copiii sunt expuși la o incipientă boală de inimă cât și la eventuale boli de nervi. Voi, cei
RAM PA PA PAM... de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365160_a_366489]
-
foarte greu. Pornirea instinctuala era aceea de a nu acordă nici o șansă unei relații. Poate că el nici nu o vedea că pe o posibilă relație. Din păcate ea nu o putea trata că pe o simplă amiciție. I se înșuruba în suflet un atașament periculos, iar în mintea să analitică, începuse să-și facă tot mai mult loc persoana lui. Decise deci să nu mai participe la astfel de întâlniri și, hotărând că e timpul să se ocupe de contractele
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]