185,071 matches
-
doar la momentul sau negativ, la contradicția propriu-zisă, ci trebuie înțeleasă în ansamblul său pozitiv, bazat pe depășirea și incorporarea negației 70. Metodă esențială a sistemului filozofic hegelian o reprezintă dialectica, la rândul ei fondată pe speculație, prin care Hegel înțelege și îndeamnă la înțelegerea unității opușilor într-un context nou, care le este propriu, și implicit în mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sistemului filozofic hegelian o reprezintă dialectica, la rândul ei fondată pe speculație, prin care Hegel înțelege și îndeamnă la înțelegerea unității opușilor într-un context nou, care le este propriu, și implicit în mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ghidăm când realitatea în care trăim este atat de puțin conformă conceptului ei? Concluzii: intelectul că moment al devenirii raționale În ciuda neajunsurilor sale majore, intelectul reprezintă totuși structura fundamentală a rațiunii, așa cum aceasta reprezintă structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat că libertate absolută: el este conștiința-de-sine care înțelege că în certitudinea de sine stă esență tuturor maselor spirituale ale lumii reale, ca și ale lumii suprasensibile sau, invers, că esența și realitate sunt cunoaștere a conștiinței despre sine. Ea este conștientă de personalitatea ei pură și, cu această
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Islam, migrants, jihad, terrorism, muslim, refugees. Introducere "Criză migranților" din Europa, atentatele teroriste repetate de pe teritoriul Franței din 2015, dar și situația conflictuală și masacrele din Orientul Mijlociu, o zonă pe care occidentalul de rand reușește tot mai puțin să o înțeleagă, au angrenat opinia publică în ample controverse. De la "cum să rezolvăm problema atâtor refugiați" s-a trecut la acuzații reciproce între părți, de distrugere a Europei vs. islamofobie și de orbire ideologică sinucigașa vs. lipsa de empatie sau spirit european
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
civili nevinovați, opinia publică ar fi trebuit să știe că așa-zisele motive invocate uneori sunt, în fapt, doar pretexte. Radicalii islamiști nu sunt angrenați într-o serie de mici răzbunări punctuale, ci au o agendă extinsă, care poate fi înțeleasă mai bine doar dacă se deslușește motivația radicalizării. Atât din studierea biografiilor teroriștilor, cât și din cercetările sociologice, reiese că aceasta motivație nu constă în sărăcie sau în lipsă de educație, așa cum se auto-amăgesc unii occidentali, sperând că prin ușoară
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să acuzi refugiații pentru atacurile teroriste 4. În mod evident, sute de mii de refugiați n-au avut nicio legătură cu atentatele, unii fiind ei înșiși, în țara de origine, victimele acțiunilor unor radicali. Totuși, desi demersul sau poate fi înțeles, reprezentantul ONU s-a hazardat. Câtă vreme cel putin doi5, așa cum a reieșit ulterior, dintre teroriștii sinucigași au intrat în Europa prin insula Leros, urmând așa-numita "ruta balcanică"6 și înregistrându-se, ca o ironie a sorții, chiar în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
imigranți din Occident și indigenizarea generației a doua din țările musulmane au funcționat pe principiul unor vase comunicante cu surse separate de alimentare, dar în care creșterea nivelului într-unul dintre vase duce la creșterea nivelului și în celălalt. Ca să înțelegem islamizarea generației a doua și să-i estimăm amploarea, trebuie să vedem ce se petrece și în vasul celălalt, în lumea musulmană. Eșecul "Primăverii arabe" și (în)compatibilitatea Islamului cu democrația Optimismul occidental inițial în fața fenomenului cunoscut sub numele de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Hadith sunt desemnate relatările despre faptele și vorbele profetului Mahomed, iar în funcție de diferite ramuri și școli islamice, fiecare se referă la diverse colecții, selectate în funcție de credibilitatea celui care le-a relatat. În aceste condiții, este normal ca si Șaria este înțeleasă și aplicată în moduri variabile. Anumite lucruri sunt, însă, comune și, daca ne referim doar la lucrurile extrase din Coran, Șaria sună înfricoșător pentru cetățeanul occidental al secolului XXI, nu pentru că în textele sacre ale altor religii (inclusiv în Biblie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
bici pentru "desfrânați" (Coran, 24:2), 80 de bice pentru cei care le învinuiesc pe femeile cinstite și apoi nu pot veni cu patru martori (Coran, 24:4 ), tăierea mâinii pentru hoți (Coran, 5:38) ș.a. Publicul occidental trebuie să înțeleagă, însă, ca în rândul musulmanilor există un suport popular consistent pentru aplicarea Șaria. Spre exemplu, din două sondaje, efectuate de Național Centre for Social and Criminological Research și de Gallup Organization, rezultă că majoritatea egiptenilor (96,2%, respectiv 90% în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
După aceea, este util să fie citit volumul coordonat de Bocancea. O altă motivație care ar putea să conducă la lecturarea acestor volume împreună este ca, cele două lucrări fac parte din același efort intelectual menit să ne facă să înțelegem specificitățile presei "libere" din perioada postdecembrista. Și asta deoarece, tinerii sau mai putin tinerii jurnaliști care au activat în presa comunistă și-au continuat, în marea lor majoritatea, cariera după 22 decembrie 1989. A doua impresie pe care citirea cărții
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
reprezină realismul politic. Ambele paradigme își fac simțită prezența atât în politica internă cât și în cea externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim ce cosmopolitismul o înțelege ca fiind uiversală. Consideră naiv și iresponsabil de către realism, cosmopolitismul ripostează acuzând realismul de reducționism și obstinație politică; în secolul XXI, conflictele militare și problemele ecologice, pentru a oferi doar două exemple, nu mai reprezintă apanajul politicii de stat, ci
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
încercând să îmbine constrângerile comunității și autonomia individuală, loialitatea față de națiune sau grupul etnocultural și solidaritatea față de umanitate și fiecare individ în parte, indiferent de grupul căruia îi aparține" (p. 131). Noul cosmopolitism încearcă să fie o sinteză între comunitarianism, înțeles că forma "aerisita" de conservatorism (Charles Taylor), având însă și pronunțate valente de stânga (Michael Walzer) - si cosmopolitismul clasic, kantian, aspirând, la modul ideal, spre o "pace eternă". Bineînțeles, provocările teoretice și practice căruia trebuie să îi facă față noul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
of political evil) Eric Voegelin, Religiile politice (trad. și st. introd. Bogdan Ivașcu), Editura Humanitas, București, 2010, 160 p. Potrivit lui Bogdan Ivașcu, autorul unui amplu studiu introductiv (pp. 5-70: "Ordine și istorie. Eric Voegelin și diagnoza modernității"), traducerea poate fi înțeleasă în două feluri: "fereastră în mintea unui geniu" și inițiatoarea "celei mai profunde interpretări a râului în secolul XX: o "religie-erzaț", substitut pentru religiile tradiționale, un râu de natură religioasă, înrădăcinat în adâncimile tenebroase ale naturii umane, o răbufnire fără
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mișcările timpului nostru nu doar că mișcări politice, ci de asemenea (și mai ales) că mișcări religioase" (p. 77). Realitatea în sine" reprezintă o noțiune importantă, daca nu chiar noțiunea-cheie a gândirii lui Voegelin. Desigur, prin "în sine" Voegelin nu înțelege acea realitate noumenală care a cucerit o bună parte din mințile secolului al XIX-lea, datorită contribuției lui Kant și Hegel, care reflectă o realitate existența dar incognoscibila. Dimpotrivă, premisa fundamentală în cazul de față este una existențialista și, în măsura în care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cu asupra de măsură Gregory Vlastos într-un alt opuscul intitutlat Christian Faith and Democracy 3 și publicat la doar un an după The Political Religions (în 1939). Despre "realitatea în sine" și despre "simbolismul lingvistic", Voegelin scrie următoarele: "Acum înțelegem mai clar care este miza: problemă fundamentală nu este corectitudinea unei definiții; ea reprezintă o chestiune de viață și de moarte. Și mai mult decât atât, problemă fundamentală este întrebarea dacă omul poate exista la modul personal sau trebuie să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aici Robert C. Tucker ce califica filosofia statală a lui Hegel drept demonodicee în disertația de doctorat pe care a depus-o la Universitatea Harvard în 1958 (trei ani mai târziu a fost publicată în volum 4). Prin realisssimum, Voegelin înțelege realitatea fundamentală sau prima care este substituibila (fie de un popor, fie de o persoană anume, ori chiar pur și simplu de o doctrină), insă niciodată delebila: "Oriunde o realitate se dezvăluie pe șine drept sacra în experiența religioasă, ea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
agitației religioase și sunt susținute fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție, Voegelin sugerează câteva posibile definiții ale acestui concept controversat (cel puțin pentru anul apariției acestei cărți). Astfel, prin religii politice, autorul înțelege "divinizarea ordinii mundane a stăpânirii, închiderea să intramundană și simultană decapitare a dumnezeului transmundan" (p. 107). Această definiție este susținută de o "distincție lingvistică" foarte importantă: "religiile spirituale care-și găsesc realissimum-ul în Fundamentul lumii (Weltgrund) ar trebui numite religii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
conținuturi ale lumii, ar trebui numite religii intramundane (innerweltliche Religionen)" (p. 87). Desigur că și această distincție care sprijină definiția, trebuie la rândul ei sprijinită de o lărgire semantica corespunzătoare a doua noțiuni-cheie în argumentația lui Voegelin: "Prin religie se înțeleg creștinismul sau alte mari religii ale mântuirii; prin stat se înțeleg organizațiile politice de tipul statului-națiune modern. Pentru o înțelegere adecvată a religiilor politice, conceptul de "religios" trebuie extins pentru a include nu doar religiile mântuirii, dar și toate celelalte
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
87). Desigur că și această distincție care sprijină definiția, trebuie la rândul ei sprijinită de o lărgire semantica corespunzătoare a doua noțiuni-cheie în argumentația lui Voegelin: "Prin religie se înțeleg creștinismul sau alte mari religii ale mântuirii; prin stat se înțeleg organizațiile politice de tipul statului-națiune modern. Pentru o înțelegere adecvată a religiilor politice, conceptul de "religios" trebuie extins pentru a include nu doar religiile mântuirii, dar și toate celelalte fenomene care însoțesc dezvoltarea statelor, fenomene pe care le credem a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
eventual practică (la nivel moral), ci că problema a practicii politice. Vine să sugereze acest lucru ca expresia cea mai înaltă a râului este cea politică? Dar daca râul este prin definitie politic în accepțiunea lui Voegelin, cum trebuie să înțelegem că râul poate fi și extrem de banal, potrivit argumentației Hannei Arendt? Nicolae DRĂGUȘIN Note 1 A se vedea, de pildă, Radu Preda, Comunismul. O modernitate eșuată, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009, 368 p. 2 Jacob Taubes, Teologia după revoluția copernicană (trad
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
-i cunosc pe norocoși. Tare aș fi vrut să îl fac și eu. Dar mă “lupt” cu Bac-ul anul ăsta și ar înnebuni părinții. Acum și cele trei locuri s-au ocupat...Next time, i’m în:) Nu am înțeles de ce suportul de curs (manualul, slide-urile și profilul personal) sunt în limba engleză, iar cursul se desfășoară în limba română. din cauza că acești “pretendenți” sunt români . aialalti care vizualizează restul info-urilor poate sunt înstrăinați de neam și tzara . dar poate
Au început înscrierile la primul curs de Process Communication by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82693_a_84018]
-
am imaginat la un moment dat că să iți golești scrumiera pe strada - la semafor sau indiferent unde frânezi/sau oprești - este ca și cum ți-ai aruncă cojile de ouă pe geam (după ce ți-ai făcut o omleta în bucătărie se înțelege) (re)educația rutieră se poate obține doar prin măsuri drastice reduse la null toleranță . adică : amenzile exorbitante sunt întotdeauna o soluție alternativă . vorba neamțului : pe om îl doare adesea la inimă și în cot - însă între grav și foarte dureros
Parbrizul nu desparte două lumi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82715_a_84040]
-
pentru că familia o distribuise într-un rol așa de plicticos, dar n-am uitat cu aceeași ușurință eticheta pe care mi-o lipiseră mie pe frunte. Mi-am dat repede seama că nu sunt vreun prost făcut grămadă, dar am înțeles că singura proba la care pot concura este aceea a „deșteptăciunii”: pentru toate celelalte eram, pur și simplu, netalentat. Așa se face că n-am mai practicat de atunci nici un sport și nici n-am îndrăznit vreodată să învăț să
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
pe care s-o colecteze direct statul și să facă apoi cu ea ce-a făcut și cu taxa auto și cu taxele de mediu, adică RIGUROS nimic*. Încă aștept un sistem de etichetare pe alimente pe care să-l înțeleagă și pensionarii și adolescenții și țăranii. Dacă s-ar ocupă cu așa ceva, ministrul sănătății ar rămâne în istorie. Așa, va rămâne numai în înjurăturile clienților de fast-food. La noi e o mare problemă de mentalitate. Apă, fructele și legumele sunt
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]