587 matches
-
ochilor, căutând nerăbdător. Apoi Își aținti privirile asupra ultimului vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi Înțepat precum limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Știu. Nu-i așa că e teribil? Când te gândești că a murit așa, pe neașteptate, fără nici un semn! Și o epavă ca mine e încă în viață, nu e corect, nu? S-a uitat la mine încă o dată, ochii ei înțepători m-au scanat din cap până în picioare. Prin ușa ei parțial deschisă se scurgea o rază de soare, care aluneca între noi până pe tapetul vechi de pe un perete îndepărtat. Un miliard de fire de praf se intersectau înăuntrul razei. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
evident că, într-un fel sau altul, a văzut totul ca pe un joc. 7tc "7" Cineva mă urmărea. Și o făcea al naibii de evident. Pașii din spatele meu se potriveau cu ai mei cu o regularitate nenaturală și aveam o senzație înțepătoare între umeri ca și cum aș fi fost țintită de două puncte identice de laser roșu: o pereche de ochi care mă fixau în ceafă fără să clipească. De la studioul meu până la stația de autobuz era o distanță mică - nu conduceam pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
expoziție. Nu te-ai grăbit deloc să vii acasă, nu-i așa? Nu mi-a plăcut niciodată să fiu subestimată. Tonul vocii mele era la fel de tăios ca un bisturiu. — Ești foarte norocos că am venit până la urmă acasă, am spus înțepător de parcă aș fi vrut să-l disec cu vorbele mele. A zâmbit flegmatic. Avea dinții galbeni și crăpați ca niște bucăți de os învechit. —Ai de gând să mă inviți înăuntru? — Ești al naibii de autoritar, nu-i așa? — Stăm aici toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă, trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului câteva granule de praf și le răsturnă pe o lamelă de sticlă. Presără deasupra o cantitate egală de pudră de sare și câteva picături de acid acetic glacial. Mirosul înțepător de oțet se răspândi imediat în încăpere. Dacă vrei, aprinde tu spirtiera! îi ceru el Ilenei care îl privea curioasă. Acoperi apoi lamela de sticlă pe care începu să o plimbe deasupra flăcării. Repetă operațiunea până ce pasta aceea începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nori începu să coboare pe versant ca un val uriaș. Cât ai clipi din ochi era înconjurat de o pâclă densă. Era în continuare extrem de cald și foarte umed. Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
corespondență de la această școală datează din 1877, cum rezultă dintr-un procesverbal, prin care învățătorul Gheorghe Mircea predă zestrea școlară învățătorului Gheorghe Pastoiu, în anul 1890. în mirosul îmbibat de rachiu, tutun și pește sărat, la care se adăuga mirosul înțepător de la vitele din jurul școlii, au învățat elevii cu primul învățător, Vichentie Gavrilescu, absolvent al Școlii Normale din București, care a fost urmat, un an mai târziu, de Gheorghe Cârlănescu, care funcționează de la 6 noiembrie 1878 până la 1 decembrie 1880. Revine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste, să ne umilească sau să ne distrugă. Nu era posibil ca tânăra să locuiască în apartament. Primarul era uluit. Naviga prin aburii alcoolului, era la al șaselea pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lor neagră și oarbă, și În față la Delmonico’s a făcut semn unui autobuz să oprească. Încheindu-și strâns haina pe corp, s-a urcat pe platformă, lăsându-se purtat, solitar, prin ploaia subțire și persistentă, cu agerimea reînviată, Înțepător, de umezeala rece, permanent renăscută pe obrajii săi. Undeva În minte a Început să i se deruleze un dialog - mai bine zis și-a reluat locul central În atenția lui. Era alcătuit nu din două voci, ci din una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
agresându-mă cu argumente total lipsite de logică, doar că, din dorința de a se elibera de un fel de energie ce-o copleșea, era gata să-mi arunce În față orice-i trecea prin cap, În cuvinte oricât de Înțepătoare. Nu știam cum să reacționez: Își vărsa focul pe mine chiar dacă tăceam, iar dacă Îi răspundeam, mânia ei se revărsa asupra mea de două ori mai puternică. Oricare din cele două situații mă obosea teribil. Probabil că era mai Înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dar puternice. — Însă sunt și lucruri pe care le Înțeleg. Degetele ei Își Întrerupseră mișcarea. Fine, dar ferme, atât de prelungi și de fragile, În același timp aspre, dar și netede, dacă le lingeai, probabil aveau un gust dulce-amar, ușor Înțepător, dar fără a-ți provoca cea mai mică excitare. Curbura degetelor ei nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci. Erau de o albeață de mă dureau ochii, dar În același timp păreau de culoarea grâului copt, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Hitler și el vrea să dea cu noi de pământ. Tanchistul își umplu pipa cu tutun. După ce termină, zâmbi și își ridică sticla: — Atunci să bem pentru pământul care lovește înapoi. Râgâi zgomotos și își aprinse pipa. Norii de fum înțepător care se rostogoleau spre mine precum ceața baltică îmi amintiră de Bruno. Până și mirosul era același cu al amestecului de tutun pe care îl fuma Bruno. — Îl cunoșteai pe Bruno Stahlecker, nu-i așa, Tanchistule? El aprobă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă niciodată, și, în timp ce stăteam și priveam tăciunii strălucitori din flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
primărie, să stea în fața ofițerului stării civile, să zică amândoi, pe rând, ” Da”, și să fie pentru nu știu a câta oară, din nou căsătoriți. Prin urmare, încă la intrarea într-un magazin, oricare ar fi el, izbit de mirosurile înțepătoare de detergenți, de portocale, de preșuri din cauciuc, de dulciuri, de ambalaje de tot felul și de stofe noi, de foșgăiala proprie marilor magazine și de vacarmul pe care-l crea un nou șlagăr, aproape o manea la modă, lui
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
vadă bine pe fetele din abatorul - patinoar mult mai de jos, cum tranșează carnea după un ritual bine stabilit. Le atenționă din nou, dar fără rezultat. Într-un târziu, coborî de pe scară pe muntele de cărți și, în mirosul acela înțepător, adormi... Fu trezit apoi, de un glas dulce de femeie, extrem de cunoscut. Deschise ochii și rămase stupefiat. Crezu că visează și strigă : - Micuțablondăpeltică ! - la care balerina din fața lui, acoperită numai cu un voal aproape incolor și cu un surâs fermecător
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe unul mai slab decât el și s-apuce pribegia prin lume, ca așa-și va prăpădi pe vecie frica! Se prelinse în caldul întuneric cu iz înțepător și, tremurând ca varga, dibui în cotlonul știut mielul proaspăt născut, lipit de oaia-mumă. Ceva ca o vrajă neștiută amorțise suflarea de-aici, nimeni și nimic nefiind supărat de micul fur. Doar un behăit subțirel îl încredință că și-aflase
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
fără de tine mor, Mâine te-aș vrea sub topor. Ești când zâmbet, când oftat, Când virtute, când păcat - Când pe umeri îmi pui jugul Simt prin piept cum taie plugul. Când de vânt tu îmi ești boare, Când ca spinul înțepătoare. Când îmi ești dulce alin - Când otravă și suspin. Te blestem și te alung Dar tot eu te prind în jug: Când ești gata de plecare Parcă-s lovit de uitare! Când te-aș vrea pe veci pierdută, Când din
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
mierii, profund entuziasmat de lucirea acelui soare și copleșit de întreg mirajul rupt de lumea ta? Exaltare nebună a biciului printre coastele unse de ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale semnelor tocate de uitare și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
tine!" Okay! Zis și făcut, iau schiuri și urcăm încrezători pe munte cu telescaunul. Priveliște minunată, brazi înalți ajungând până la noi, oceanul alb... însă, tu stiiai deja că n-am să-mi lipsesc priverea de slendorile tale, de Frumusețea ta înțepătoare în inima mea. Mai încercai tu să-mi arăți ceva, mă și uităm acolo, dar rapid schimbăm privirea către tine, pentru că... te îndrăgeam.. enorm! Sus pe munte vroiam să te las pe tine prima sa schiezi ca să prind și eu
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
înghețată! Nările Scumpei adulmecă aroma care vine de la un vânzător ambulant de înghețată. - Scumpo, iar ai uitat pe „te rog”! - Bunul Dumnezeu s-o binecuvânteze! Are personalitatea în formare! Are doar zece ani neîmpliniți! Spune bunica clipind continuu în soarele înțepător. Mami, bunica și Scumpa se pun la coadă să cumpere înghețată, în spatele unui bărbat cu un câine lup priponit într-un ham roșu. Peste ochelari de soare, pescaruși taie aerul în bucle ascuțite, tot mai aproape de înghețata de căpșuni a
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
întâlnirea aia! Hai fată, hai !... Până mâine avem tot timpul să găsim ceva ca să-i punem la punct ! * A doua zi, la prima oră a dimineții toate ferestrele clasei erau larg deschise. Cu toate acestea în aer persista un miros înțepător. - Ce naiba.... Ce ați pus pe sub băncie astea ? Cine a făcut așa ceva !? Uitați-vă ce am pe pantaoni ! Ceilați băieți, care apucaseră să se așeze, au sărit ca arși. Dedesubtul pupitrelor le era mânjit, la greu, cu pastă de dinți și
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
dinți și cremă de ghete. Nu au avut timp să curețe totul, să aerisească ca lumea. Dinspre cancelarie, cu ținuta impetuoasă, având imensul catalog sub braț, cu un calm imperturbabil, domnișoara Jugureanu se îndreptă spre sala lor de clasă. Mirosul înțepător i-a creat profesoarei de matematică o stare de nervozitate: - Ce se întâmplă aici?! Ce-i cu mirosul ăsta ? - Este de la crema de ghete doamnă! - V-ați găsit să vă faceți cu toții pantofii astăzi ? Ce v-apucat ? Domnișoara Jugureanu, trecută
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
cu mai mulți oameni în căutarea lor, dar truda le fu zădarnică. Copiii nu erau de găsit, fiindcă Dumnezeu se milostivise de ei și ca să mai viețuiască pe fața pământului pe fată o prefăcu într-o plăntuță verde, cu gust înțepător, bună de leac, pe care noi o știm sub numele leurdă sau aiul urșilor, iar pe băiat într-un firicel de apă care, când plouă, se supără, se umflă peste măsură și-și strigă sora pierdută-n păduri. Timpul a
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
vine din două direcții și are, implicit, două categorii de dușmani. Și, fiindcă în ultimă instanță a fost vorba de un festival de umor și poezie, ne-am dat drumul și ne-am spus năduful; unii mai liric, alții mai înțepător, dar simțind cu toții intelectuala răspundere de a ne opune acestei agresiuni. Fiindcă, printre confrații cu care am petrecut se aflau chiar și cei care, în zilele de 29-31 august 1989 deveneau eroii desțelenirii soartei limbii noastre pentru o bună parte
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352005_a_353334]