1,381 matches
-
erau: lupi cu toții mare sau mic, puternic sau bicisnic, învățat sau neștiutor. Cu o situație ca asta nu se confruntase Arus niciodată. Îl aprecia pe orfan. Îl plăcuse de la bun început, din clipa în care-l văzuse, neputincios și năuc, înțepenit în ceața dimineții. Nu regretase nici o clipă decizia luată atunci. Copilul nu-l dezamăgise. Urmărindu-l cu atenție, Arus sfîrșise prin a-și pune mari speranțe în Lupino. Vădea forța unui lup redutabil, dar și echilibrul de a face uz
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nici o doamnă și nici altcineva nu se află în apropiere! Înțeleptul făcu o pauză, descumpănit. Într-adevăr, percepuse o singură prezență. De aceea nici nu găsea explicația vocii de tînăr lup alăturată mirosului atît de familiar! Hotărî să înainteze. Lupino înțepeni. Lupul își întinse nările înainte, atingîndu-l. Vorbește acum! Spune! răcni animalul, hotărît să înțeleagă neînțelesul. Sînt eu, domnule, sînt numai eu, băiatul orfan rătăcit prin pădure și adoptat de lupi, nefericitul plecat acum în lume să-și găsească părinții, călătorul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dintr-odată și o podidiră lacrimile. Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa crezi? că eu sunt vreo proastă? Am văzut eu cum te uitai. — Cum mă uitam? se îngrozi el și își înțepeni iar privirea pe șoldul ei drept. țStâng? Nu, e bine! Drept.) — Las’ că știu eu... — Nu înțeleg o iotă din ce spui. Adică sunt nebună. Acum spui că sunt nebună! Nu e suficient că m-ai făcut bețivă. Nu e
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
brațele lui Che Guevara. Îl bufni cu putere în piept cu un umăr, după care i se scurse în brațe ca un copil coborând dintr-un corcoduș. Che Guevara îl privea fix, cu o demnitate vecină cu nebunia. Profesorul Leahu înțepeni de rușine. Stătea moale în brațele lui Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe la cimitir cu coroanele, am auzit o expresie latinească. Un fel de boală pe care o fac morții. JENI: Vai, domnule ministru! Dar morții nu mai fac boli. Sînt complet imuni. MINISTRUL: Așa este. Totuși au ei o chestie cînd înțepenesc. JENI: Penis captivus? MINISTRUL: Da, ceva de genul ăsta. Dar parcă era ceva cu "M". JENI: Aha! Știu! Rigor mortis. MINISTRUL: Așa, bată-te norocul! Ei, cred că femeia asta a început să sufere de rigor mortis. Noroc cu memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fundal Mefisto; Emma și Charles. Ei avansează dansînd, Emma îi ține pe amîndoi de braț. Fac figuri de dans ca un trio profesionist, pe muzica tot mai rapidă. În final, cei doi o ridică pe Emma, muzica tace și toți înțepenesc precum în finalul unui număr de revistă.) Întuneric IV (Același salon din primele trei părți, numai că mobila și decorațiunile sînt de sfîrșit de secol XX. Charles Bovary, cu o ceașcă de ceai în mînă, se uită la televizor, Soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
trebuie să fi fost vreun obsedat (bunicului, severă) ca Ilie al meu. Bravo, Fane! Nu fi trist. Ești un artist. Cu A mare. Toți o privesc uluiți pe Bunică. Intră lent, provocatoare, Maricica. O tipă cam vulgară, trupeșă, ultradecoltată. Toți înțepenesc. Ea înaintează cu gesturi languroase către canapea. FANE: Maricica! GETA: Da' ce cauți aici... madam? MARICICA (șuierat, aparte, Getei): Madamă-i mă-ta! (tare, din vîrful buzelor) Am venit la maestrul... pentru ședința foto. (se culcă pe canapea și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o societate de consum, care nu se mai poate opri din consumat. Așa că știe că femeia agresivă poartă doar o mască impusă de un format TV de succes. Știe că femeia nu e decât un produs mediatic, menit să-l înțepenească pe privitor în fața micului ecran. Știe că scopul acestui program este ca cel care privește să nu apese nici un buton. Poate doar butonul de volum. Butonul care dă sonorul mai tare. Așa că nu are cum să creadă că femeia i
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Lumea credea că sunt ofițer de Securitate. Ați remarcat vreodată că în Securitate, cu cât erai mai sus în carieră, cu atât numele de familie era mai scurt? Dacă cineva anunța: „Vine tovarășul Pop“ sau „vine tovarășul Lup“, sau „Stan“, înțepeneau toți de frică. Eventual din două silabe: „Horvat“... Dar maximum două silabe. Dacă auzeai: „Vine tovarășul Gălățeanu“, te lua deja râsul. — Bine ați venit în clubul nostru, domnule Pop, i-a spus impasibila gorilă, înapoindu-i buletinul și cuponul de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în brațe. Horcăia cu gura deschisă. Și-odată mi-a venit așa, m-am lăsat peste el și i-am băgat țevoiu’ de la burduf în gură, pe gât. Am apăsat mult în gâtul lui, cu forță, pe dinăuntru, că se înțepenise în ceva moale. Se auzea un sunet lung în țeavă, ceva gros și melancolic. Scotea un sunet așa, cum n-am mai auzit să existe. Și sufletu’ lui Manciuzdă s-a dus în cimpoi. După aia, am scos țeava și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu se gândi să spună o rugăciune ori să ceară voie să culeagă din râvnitele fructe, ci Întinse mâna și apucă câteva, când deodată simți că-i amorțește mâna atât de tare Încât n-o mai putea mișca.Apoi Îi Înțepeni tot corpul: Maica Domnului o pedepsea pentru toate relele făcute și pentru toate lacrimile vărsate de norăsa. A transformat-o În stană de piatră pe baba Dochia. LEGENDA CIORII Cândva, demult, dragi copii, cioara nu era așa cum o știm noi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
adeziunile în scris, să înainteze proiectele, bine documentate pe la ministere și apoi să aștepte aprobarea de finanțare. Cu proiectele lor, finanțarea nerambursabilă ar putea fi cam de... Aici "domnul Petre" făcu o pauză, care-i lăsă pe cei din sală înțepeniți în așteptare. Cam de cât, domnu' Petre, cam de cât? se auzi din toate părțile. Cam de un milion de euro, 4 milioane și ceva de lei! 4 milioane? Păi dacă vindem tot satul nu adunăm atâta. N-o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prea mare pentru ea. Și-a manifestat dorința de a mă ajuta la munca de la câmp. Cu toate că n-am lăsat-o, a ținut morțiș să aducă cinci-șase găleți cu apă de la fântână. În ziua următoare, spatele îi era atât de înțepenit, încât abia mai putea respira. A zăcut toată ziua, ceea ce a determinat-o să renunțe la muncă. Mai iese câteodată pe câmp, dar numai ca să privească atent la ceea ce fac eu. Azi, pe când mă privea cum muncesc, m-a șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu bastonul său de fier, poetul Cezar Ivănescu, exercita pe atunci stilul amenințător împotriva celor despre care i se părea că nu-l priveau cu suficient respect. Se ducea la masa lor și le bătea cu bastonul în tăblie, de înțepeneau. Mai erau doi bătrîni scandalagii, din generația staliniștilor agresivi, care aveau o veche rîcă de rezolvat între ei. Iși dădeau întîlnire să se împace la un pahar și după ce se pupau și-și jurau prietenie veșnică, în loc să se ducă acasă
Peripeții tinerești la Târgul de Carte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9042_a_10367]
-
goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sfârșește ca într-o scenă Mosfilm: soldatul sovietic moare dramatic, în cel puțin cinci reluări artistice, și, când crezi că-i terminat, mai trage o rafală în cădere și strigă uraaaa. Moare, dar nu se predă. Imaginea căderii în gol înțepenește pe ecran. Amploarea blocajului politic se vede acum, după decizia Curții Constituționale, în mici detalii. Nici guvernare în forță, nici majoritate funcțională în Parlament. Traian Băsescu se rezumă la constatarea: majoritatea actuală e toxică. și adaugă: opoziția e și mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fiecare duce o tavă cu colivă pe creștet. SISOE: Păi da! De asta trebuie șmotriți cei abia ajunși aici, cum era zăbăucul acela care a început să zbiere când m-am uitat la el; ca să nu mai umble cu genunchii înțepeniți de atâtea mătănii și să nu se mai îndese unul în celălalt, călcând de sus, ca-n străchini. MAVRICHIE: Eu ți-oi mai spune una, Sisoe. Nu-i chip să-i dezveți pe toți de naravurile vechi. De asta unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foarte mult, de exemplu dacă te-ai rătăcit în timpul nopții. Dar m-am luat cu vorba și am uitat de avionul meu, care trebuie reparat cât mai repede. (Pune desenele în spatele avionului. Lucrează din nou) Vedeți, șurubul ăsta s-a înțepenit. Și nu se lasă deloc. Mai mare necazul cu avioanele astea! (Din dreapta, se apropie Micul Prinț. Vine lângă aviator, scurtă pauză.) MICUL PRINȚ: Te rog... desenează-mi o oaie! OMUL (ridică privirea, uimit): Cum? MICUL PRINȚ: Desenează-mi o oaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el în felul acesta, căci este prea greu de socotit, întrucât, în astfel de situații, mereu timpul ți se pare fie că înțepenește dintrodată locului, fie că o ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îți poate spune. - Cum să vin eu la voi acasă, dacă nu pot merge nici până la ușă? Nici bărbatul nu este acasă, e la Cărbuna, la moară, și nu știu când va veni... Și apoi timpul acesta, pe așa frig înțepenesc imediat cum mă scoate cineva din casă. Du-i cuvânt de la mine, cum că eu am zis să-ți spună ție ce trebuie să fac, iar tu îmi vei transmite, pentru că eu nu pot veni, ea știe.” Femeia plecă, iar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-l strig din toată puterea, să-l întorc înapoi, dar n-am putut să o fac, pentru că eram departe și nu m-ar fi auzit. Și chiar de ar fi auzit, oricum, nu se oprea. Am rămas, deci, mută și înțepenită de frică, privind la intrarea în biserică, până în momentul când l-am zărit din nou pe tata, prin foc și fum, ieșind cu un braț de cărți, pe care le-a lăsat jos și a intrat din nou în biserică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de spaimă la mama ei, stă undeva într-un colț, ceilalți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]