172 matches
-
trei sute la sută? Acum Jim și-a expus pricina și se oprește mulțumit, așteptînd atacul ce va veni, și vine imediat: după o clipă de tăcere se stîrnește un adevărat val de proteste, de rîsete batjocoritoare, de exclamații potrivnice, o Încîlceală de glasuri care-și strigă nemulțumirea și, deasupra tuturor, se face auzit În cele din urmă glasul de bariton al lui Joe: Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită. Am fost Încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei, văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
after you» și așa mai departe. Cred că venise pe lume numai ca să spună «after you» și să se ducă, fiindcă ne-a luat o înainte la toți : s-a curățat, primul, la nouăsprezece ani...“. Îmi ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria. „De mică mă sufocau...“ Pesemne însă că mi-a intuit neliniștea, s-a gândit să mă cruțe. „De data asta ne-am născut greșit, dar nu-i nimic“, a oftat ea. „Poate că data viitoare...“ Pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei, văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbînta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încîlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încîlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut într-o dimineață cu o bufniță în brațe. Mopsul a mîrîit: " Cum a găsit-o ăsta tocmai când a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
realitatea, cine să garanteze dacă sîntem și ce am fi cu toții, cine să poată spune dacă nu e totul o iluzie care se amestecă și se tulbură pentru a fi realitate? În această lume plină de contradicții, contraste, paradoxuri, paralelisme, încîlceli, încurcături, diversitate, totul este trecător și aparent, totul pare iluzoriu și relativ încît, pînă la urmă, adevărul este esențial și egal cu înțelegerea... egal cu a fi. A fi este tot un fel de iluzie. Totul este, într-un fel
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încâlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut într-o dimineață cu o bufniță în brațe. Mopsul a mârâit: „Cum a găsit-o ăsta tocmai când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aliați ai longobarzilor. Aceștia asediau Bizanțul împreună cu persanul Cosroe. Liniștit, am surghiunit într-un colț al minții viziunile lui Garibaldo. Mă căiesc și acum. Pot însă să mă justific: pe-atunci nu știam cine era cu adevărat acel medic, și încâlceala vorbelor sale era complet descoperită în fața faptelor sau cel puțin a unor probe concrete. XIII După câteva săptămâni, pe nepusă masă, s-au înfățișat la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic‑romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pocăiește-te! Auzi vocea. Să suferi fără să te vindeci pe tine, pentru a-i vindeca pe alții! Asta înseamnă să trăiești... Să îndeplinești misiunea adevărată. Pocăiește-te omulte, pocăiește-te...!” Până la urmă sfârșea prin a înțelege că în spatele acestei încâlceli... trebuie să se afle o regulă pe care a încălcat-o și pe care este pe cale de a o regăsi pas cu pas, îndurerat, biciuit de suferință și de încercări. - Mă supun, ascult, mă resemnez, murmură Iorgu împăcat cu gândul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grădinii, cu ochii deschiși, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite să curețe încîlceala tufelor de iasomie și iarmaroc de puzderia de pești tropicali (în special Pomacantlaus imperator și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala ei ignoranță). Și care, la rândul lor, atunci când, pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost torturați în prealabil, pentru obținerea de informații legate de conturile din străinătate. În orice caz, incorectitudinea procesului și a execuției au indicat în mod limpede disprețul față de legalitate al noii Puteri. Noul lider Ion Iliescu nu este uitat în încâlceala relativ descâlcită de Rateș a revoluției; acesta este considerat a fi pozat în proscris, fără să fi avut acest statut: căzuse în dizgrația lui Ceaușescu, dar rămăsese un apparatcik, cel puțin până în 1984. Pe când fusese conducător local de partid la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
boală. Sănătatea ca loc de pornire a unei fantasmagorii. Aparatură subterană ca stare, porniri periculoase către Anabioză. Și totul fantastic în chip notoriu. MARIEDL (sare în sus): În dimineața însângerată trebuie că al naibii de greu și căcăcios e să ieși din încâlceala mincinoasă a nopții visate, de fapt e imposibil: să iubești oamenii cu tărie. Mai încolo bea omul berea de cuvință și nu se mai teme atât și mereu de câinii de pază care-l latră în realitatea cea de pe urmă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o anumită problemă filozofică, de exemplu aceasta: «Cum este cu putință să măsurăm un interval de timp atunci când trecutul și viitorul nu sunt de față, iar prezentul este doar un punct?» Caracteristic pentru ceea ce se petrece aici este că o încâlceală se exprimă printr-o întrebare care nu recunoaște această încâlceală și că cel care întreabă este izbăvit de problema lui printr-o anumită schimbare a modului său de a se exprima.“ (L. Wittgenstein, Philosophische Gramatik, p. 193.) 58 Vezi Theodore
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putință să măsurăm un interval de timp atunci când trecutul și viitorul nu sunt de față, iar prezentul este doar un punct?» Caracteristic pentru ceea ce se petrece aici este că o încâlceală se exprimă printr-o întrebare care nu recunoaște această încâlceală și că cel care întreabă este izbăvit de problema lui printr-o anumită schimbare a modului său de a se exprima.“ (L. Wittgenstein, Philosophische Gramatik, p. 193.) 58 Vezi Theodore Redpath, „A Student Memory“, în Portraits of Wittgenstein, vol. III
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să colecționeze lumea, nici s-o explice. Nu voia decât să priceapă codul planului, cheia criptogramei, pentru ca durerea aceea și toate durerile să devină suportabile. Căutase Încă de la Început ceva diferit: punctul de unde se putea observa, ori cel puțin intui, Încâlceala liniilor drepte și curbe, țesătura În carouri pe care se articulau resorturile vieții și morții, haosul și formele lui, războiul ca structură, ca schelet descărnat, evident, al giganticului paradox cosmic. Bărbatul care picta acea enormă frescă circulară, bătălie după bătălie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
răspuns Faulques. — Zidul strica serios pensulele. Nailonul era mai rezistent și mai ieftin. Apoi a privit un moment figura, ochii pictați În urmă cu o săptămână, ovalul feței, liniile violente și bine trasate ale părului ciufulit (de aproape, o simplă Încâlceală de culori suprapuse), și În cele din urmă a aplicat culoarea cărnii, galben de Neapole cu albastru, roșu și un fir de ocru, În tușe ferme și verticale În jurul gurii șterse a bărbatului mort cu aproape treizeci de ani În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atunci cel puțin suntem mîntuiți ca ontologie pentru că eroi fondatori care au suferit de percuțiile acestei boli noosomice au existat din toate timpurile . La vida en sueno. De aceea probabil istoria noastră nu-i decît un ținut de trudă și Încîlceli. De aceea eroii noștri mai mult encefalodistrofici decît somatogeni volitivi În a păstori netrebnicele oițe n-au putut forja În structura comportamentală a turmei un ideal negentropic, ci s-au sinucis ontologic crezînd că o astfel de jertfă va putea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
următoarea categorie de soluții. 3. Categoria soluțiilor de natură politică Deja cu explicația lui Ripert am intrat în categoria soluțiilor de natură, mai degrabă, politică. De altfel, nu întotdeauna este posibil să delimitezi, fie chiar și din motive metodologice, din încâlceala de circumstanțe care constituie viața, diferitele aspecte: moral, religios, politic. Cum s-a văzut din cele expuse și cum rezultă chiar mai mult din viața propriu-zisă, de cele mai multe ori, aspectul moral sau religios se intersectează cu cel politic și viceversa
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și el ursuz în ultima vreme, cu prea multe toane, cine știe ce mai coace și motănașul ăsta !... de mult nu se mai prezintă la spovedanie cu vreo nouă încâlceală amoroasă sau să întrebe dacă stofa ce și-a ales-o pentru costum e potrivită sau să-i vorbească despre măgăriile proprietarului. Cu amicul A.P. pare certat. Furie mocnită, șovăială. Prea multe alintări, Mister A.P. ! Vai, vai, n-am crezut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și ură. Gîndiți-vă cum 181 sânt demonizate azi, în cultura română, concepte liberale fundamentale ca postmodernismul sau corectitudinea politică. încet dar sigur, viața culturală s-a-ntors pe făgașul balcanic atât de binecunoscut, cu binecunoscuta conspirație a mediocrității, cu binecunoscutele coterii și încîlceli de interese, cu totala lipsă de apetit pentru însăși literatura de azi, pentru cultura însăși dintotdeauna. S-au reîntors criticii care nu citesc nimic, scriitorii care n-au scris nimic, ideologii fără idei, filozofii care nu iubesc înțelepciunea. Se scriu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]