183 matches
-
și ură. Gîndiți-vă cum 181 sânt demonizate azi, în cultura română, concepte liberale fundamentale ca postmodernismul sau corectitudinea politică. încet dar sigur, viața culturală s-a-ntors pe făgașul balcanic atât de binecunoscut, cu binecunoscuta conspirație a mediocrității, cu binecunoscutele coterii și încîlceli de interese, cu totala lipsă de apetit pentru însăși literatura de azi, pentru cultura însăși dintotdeauna. S-au reîntors criticii care nu citesc nimic, scriitorii care n-au scris nimic, ideologii fără idei, filozofii care nu iubesc înțelepciunea. Se scriu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pocăiește-te! Auzi vocea. Să suferi fără să te vindeci pe tine, pentru a-i vindeca pe alții! Asta înseamnă să trăiești... Să îndeplinești misiunea adevărată. Pocăiește-te omulte, pocăiește-te...!” Până la urmă sfârșea prin a înțelege că în spatele acestei încâlceli... trebuie să se afle o regulă pe care a încălcat-o și pe care este pe cale de a o regăsi pas cu pas, îndurerat, biciuit de suferință și de încercări. - Mă supun, ascult, mă resemnez, murmură Iorgu împăcat cu gândul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din acea vreme nu mi-au rămas în amintire nici chiuvetele mizere de faianță, nici infirmeriile supraîncălzite, unde noapte de noapte eram trezit ca să mi se facă injecții cu penicilină, nici oribilele duminici cu șnițele grețoase la masa "festivă", ci încîlceala nemărginită a pădurilor. Cu ochiurile lor de lumină, cu izvoarele ce le străbăteau în toate părțile, cu musculițele sticlind în aerul verde, cu buturugile mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se colora de seară... Iar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cufundat în autocompătimire ca să mai poată fi convins și, în plus, își făcea griji în legătură cu păpușa. Ar putea să mai încerce o dată să scoată chestia aia din puț. Luă mașina, se duse acasă și se vârî în pat, într-o încâlceală de pături și cearșafuri. Nu apucase să aranjeze patul azi-dimineață. — Bietul de Henry! zise Betty atunci când urcă împreună cu Peter la etaj. Arăta într-adevăr groaznic de tot. — Mi-a spus c-a avut o pană pe drum și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cabină, verifică încuietoarea de la ușă și se întinse pe patul ei, încercând să adoarmă. Dar somnul nu voia să vină. Afară se auzeau tot felul de zgomote. Valurile plescăiau, lovindu-se de carena vasului de agrement. Vântul sufla. Doamne, ce încâlceală ieșise din toată povestea! Sally își încleștă mâna pe cuțit și se gândi la Gaskell și la ce-i spusese acesta despre divorț. Peter Braintree stătea pe un scaun în biroul domnului Gosdyke, de profesie avocat, și discuta problema. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să iasă, plin de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind din încîlceala înmiresmată, vezi gresii tăioase, drum sterp care te-ndreaptă spre o stâncă. La poalele ei - o gură de peșteră. Ai ros mărul până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mereu în apropierea arhitectului. Jurnalul său, în care până atunci notase aproape numai cărțile citite și impresii de la concerte, plus diverse afaceri amoroase, și asta cam o dată pe săptămână, creștea acum luând proporții de roman-fluviu. Totul era acolo, într-o încîlceală de text și portative trasate strâmb, marcând neverosimilele explozii ale spiritului prin care Emil Popescu reușea să treacă de la o etapă la alta, de la o mentalitate la alta, de la niște convenții la altele, repetând, redescoperind, pas cu pas, istoria muzicii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
recurs atunci la singura soluție posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave spațiale. Cei doi omuleți, după ce puseră în funcțiune sintetizatorul, încercară să intre cumva în dialog cu celebrul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe baza arhivelor etc,etc.....loc de muncă etc, și, era să uit : asta este valabil numai pentru o viză de 1 an, dar până la 5-8 ani trebuie să cheltuiți o avere numai pe suprataxe. De unde, domnilor, au apărut toate Încâlcelile aistea, că noi știm că dacă doi oameni se iubesc și declară că vor să stea Împreună, apoi au voie să șadă la un loc. Voi de ce nu-i lăsați ? De ce, de ce ? Cine sunteți voi să hotărâți În numele lor când
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
plictiseală, dorință de evadare, sau reapariția unor emoții legate de sentimente de mult pierdute ; nemaipunând la socoteală dorințele (uneori violente) ce cheamă atât de des în afară, ca și nevoia firilor visătoare pentru frumoase idile. Rareori se vorbește despre această încâlceală a sentimentelor : ea se bucură de tratamentul rezervat lucrurilor necuviincioase, ce știm toți că există, dar nu le aducem în discuție. Astăzi m-am întors la jurnal, pentru că, aducând-o acasă pe Sophie, liniștea mea dintr-odată a dispărut ; mais
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să se pregătească. Acum fii atent la bunătățile pe care le-am adus. Pe o masă din camera de zi: răngi, dălți, ciocane, o tijă lungă și subțire, avînd la capăt un cîrlig. Pe o pătură: un magnetofon și o Încîlceală de sîrme. Goddard spuse: — Mai Întîi jumulim tot nivelul. Recunosc că probabilitatea e mică, dar am adus un magnetofon, În cazul În care găsim vreo bandă. — Aș zice că e posibil. Goldman și Cohen au fost eliberați condiționat toamna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și ea, ca de obicei, spune că nu și pleacă spre camera ei, și mama spune, merg să pregătesc ceva de mâncare, după care dispare în bucătărie, Udi se ridică încet, se oprește în fața mea, membrele îi sunt legate în încâlceala gândurilor sale, ți-am spus că îți va fi bine, șoptește el pe un ton ipocrit, ochii lui aleargă pe fața mea, neajutorarea lui îmi provoacă plăcere, din câte se părea, aceasta era fericirea, ani de zile o căutasem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
surprins de iuțeala reacției și de forța degetelor. ― Fără texte. Mi-am revenit și nu mai e cazul să mă cocoloșiți. Cât timp? Carter Burke aruncă o privire meditehnicienei, care ridică din umeri și întoarse spatele, dând atenție activității unei încâlceli de semnalizatoare și tuburi. Bărbatul o privi iar pe femeia din pat. ― De acord. Nu este treaba mea, dar vei suporta. Cincizeci și șapte de ani. Numărul o izbi ca o lovitură de ciocan. Cincizeci și șapte de lovituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
catargul de încărcare și se agăță. Brațul metalic începu deja să se retracteze în buncărul de îmbarcare al navetei. O clipă mai apoi, suflul giganticei explozii care distruse stația îmbrânci aparatul, al cărui tren de aterizare se izbi de o încâlceală de fragmente de panouri, platforme și țevi. Metalul scrâșni pe metal. Sarcina suplimentară amenință pe moment cu prăbușirea navetei. Când ajunseră în buncăr, Ripley se repezi la un scaun pe care se legă împreună cu Newt. Se uită la postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care îi vîra munca Serviciului. Întîi pentru că doriseră grozav să intre, și el își dorise, făcuse pe dracu-n patru cînd fusese stagiar să fie acceptat ca definitiv pe post, întâlnirea cu Mihail a fost asemenea întîlnirii cu îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase într-atît, încît se rupsese cu totul din context. Avea intuiția că dăduse de un fir. De firul principal. Mai departe urma o încîlceală nemaipomenită, dar Basarab Cantacuzino și ceea ce spusese acesta erau firul de care se putea prinde cu amîndouă mîinile. Și de ce nu? În fond, toată petrecerea, invitații, deci și selecția lor aparțineau lui Cantacuzino. Basarab Cantacuzino știa mai bine decît oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo de sus, așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbînta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încîlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încîlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut într-o dimineață cu o bufniță în brațe. Mopsul a mîrîit: " Cum a găsit-o ăsta tocmai când a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mințise. Își frecă sânii de fața lui. Danny închise ochii, dar nu reuși. Se gândi la băieți și la Tim și la EL, dar nu reuși... Claire spuse: — Marele gagicar? O, Teddy, cum ai putut să te descurci în atâta încâlceală? Danny o dădu la o parte, ieși din casă trântind ușa, apoi se urcă în mașină, iar în drum spre apartamentul lui se gândi: NU ARE CUM SĂ ȘTIE CINE SUNT. Ajuns acasă, se duse direct la copia cu dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spus că poetul își face un titlu de glorie din a nu fi înțeles. Se referea, probabil, la tipologia poetului facil, prea facil ca să fie individualizat, prea popular ca să nu dea de bănuit. Ermetismul, pe care unii îl traduc cu încâlceala, a făcut ravagii și la noi, iar vorbitul în "dodii" este pentru mulți poeți un blazon prin care ei cred că își asumă singularitatea, unicitatea ca "dar" divin. Poetul ca instanță impersonală este perceput de mulți aidoma unui oracol pythiac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
foșnit. Venise chiar din spatele ei. S-a întors, dar tabăra era pustie. Ultima bucată de lemn s-a prefăcut în scrum. Irene și-a stins lumina și-a refuzat să mai răspundă. Aproape de intrarea în cortului Jinei se vedea o încâlceală de păr roșu și blond, dar nimeni n-a mișcat. Cortul lui Mary nici nu fusese montat; Alice habar n-avea unde era Mary. Pe scriitoare au trecut-o fiorii. Ziua, ți se pare minunat să vezi o păsărică așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ale metamorfozei, pentru a trăi cu dezintegrarea, cu străzi nebunești, cu coșmaruri murdare, monstruozități aduse la viață, dependenți de droguri, bețivi și perverși ce-și sărbătoreau disperarea la vedere, În mijloc de oraș. Trebuia să fii În stare să suporți Încâlcelile sufletului, imaginea dizolvării crude. Trebuia să fii răbdător cu stupiditățile puterii, cu frauda din afaceri. Zilnic la cinci sau șase dimineața, domnul Sammler se trezea În Manhattan și Încerca să pună șaua pe situație. Nu considera că poate. Nici, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită după modelul îngerilor lui Botticelli, mă rătăceam în încâlceala străzilor napolitane, îi scriam de acolo mamei mele o lungă scrisoare care alimenta dorurile ei neîmplinite cu detalii colorate, câștigam în Messina ca pictor de reclame pentru Butangas ceva bani de drum pentru zilele următoare, mă dădeam - cum aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]