1,244 matches
-
Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea sabia la brâu. Păsările cântau Întrecându-se În triluri, iarba era presărată cu flori Înmiresmate. Flăcăul Își luă calul alb de frâu, Încălecă și se pierdu În desiș.Era Făt-Frumos. Seara, când toate vrăjitoarele se adunaseră la cină, Zâna, căreia Îi spuneau acum Zâna cea bună, datorită răbdării și bunătății sale, le mărturisi că s-a Îndrăgostit. Unele au tăcut, altele și-au
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare postea post aspru, mergea În munți la Daniil Sihastrul, se spovedea și se Împărtășea, apoi suna din corn, Își aduna vitejii, Încăleca pe calul lui cel alb, Catalan și pornea război cu turcii. Flăcăii scoteau buzduganele, săbiile, arcul și săgețile de pe unde le puseseră și se avântau În bătălie cu dragoste pentru voievod și pentru sărmana Moldova.Iar Ștefan cel Mare, unde
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aripi. -Ce-i, căluțule, vrei si tu? Ia gustă.Și Pegas mâncă ovăsul din palma lui. Copilul Își chemă repede părintele. -Îți place? Ai vrea să facem un schimb? Uite, Îți dau tot ovăsul din tăfâlcă dacă mă lași să te Încalec. -Atunci calul cel năzdrăvan Îngenunche și omul Îl Încălecă.Copilul bătea din palme, iar Zeul râdea. A doua Încercare la care fu supus omul, fu aceea de a se Înfrunta cu un ciclop.Da ciclop, frate, nu șagă!La fel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Pegas mâncă ovăsul din palma lui. Copilul Își chemă repede părintele. -Îți place? Ai vrea să facem un schimb? Uite, Îți dau tot ovăsul din tăfâlcă dacă mă lași să te Încalec. -Atunci calul cel năzdrăvan Îngenunche și omul Îl Încălecă.Copilul bătea din palme, iar Zeul râdea. A doua Încercare la care fu supus omul, fu aceea de a se Înfrunta cu un ciclop.Da ciclop, frate, nu șagă!La fel, omul Începu să vorbească cu namila cea frumușică. -Mi-e
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sîntem, că ne-au călcat precum le-a fost voia... Căutați acmu de socotiți ce fără de năroc țară și oameni... Noroc?... Norocul însă îi ajută pe cei tari. De la marele han venise firmanul de prindere a domnitorului muntean. Numai să încalece, să-l prindză. De la Poartă, nici un semn. Și fără știrea Porții acțiunea nu putea să înceapă. Vizirul temporiza. De fapt, aștepta ca mai întâi Brîncoveanu să-i trimită cele cinci sute de pungi de carne, ideea lui Cantemir, pentru adormirea
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
tînără își face un rost în viață apoi, firesc, îmbătrînește la rîndu-i și moare. Numai fetele, fecioare și iubețe, / rămîneau la fel. Pîrîiau de tinerețe". Într-un final, așa cum au venit vor și pleca: "Furișate în curte, fetele din Corint / încălecară pe bicicletele de argint / fulgerînd din pulpele o clipă dezvelite". Ochiul avid de frăgezimi răzbate "prin curți și văzdoage" unde privește "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
nu există de o parte o gîndire pură, aflată numai în capul omului și, de cealaltă parte, o realitate aievea care abia așteaptă ca omul să se aplece asupra ei pentru a o înțelege. De fapt, cele două planuri se încalecă, se suprapun și uneori se identifică, și atunci a gîndi realitatea înseamnă a o modifica și, în cazuri extreme, înseamnă a o produce. Ceea ce îl singularizează pe dialectician este încăpățînarea cu care dorește ca aceste cazuri extreme să se petreacă
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
un mod de existență, sunt extrem de expuși capriciului - nu mai puțin maladiv - al stăpânilor. Lecția primită, astăzi, de Victor Roncea ar trebui asimilată de șleahta comentatorilor din televiziuni și de ziariști care-au acceptat să stea capra, pentru a fi încălecați de oameni pentru care sacul cu bani e singura rațiune de a exista. În urmă cu câteva săptămâni, un editorialist de la ziarul lui Roșca-Stănescu mi se plângea că vecinătatea unor indivizi precum Roncea aruncă o pată rușinoasă asupra colaboratorilor de-
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
bine să pleci cât mai curând, spuse Charlot. Bărbatul își întoarse spre Charlot fața albicioasă și-și umezi buzele uscate cu vârful limbii; singurul lucru autentic la el era teama. Dar și aceasta se afla sub control, precum un cal încălecat de un bun călăreț. Nu i se vedea decât pe buze și în ochi. Singura mea scuză este că aveam un mesaj pentru domnișoara din partea fratelui ei. Privirea stăruitoare, curioasă a lui Charlot părea să-l tulbure. — Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
funcții, chiar și sub Blaga, diverși șefi de poliție, mai mari sau mai mici. Să ne amintim că Voicu s-a zbătut, împreună cu Marian Vanghelie, să pună mâna pe ministerul de interne, cu planuri de conchistadori: „Un sistem, ca să-l încaleci, tre’ să fii deasupra. Pentru că, din păcate, uneori, aparențele sunt mai mult decât realitatea. Iar dacă eu nu apar, măcar o dată, știi cum, să apar în aparență șef, înțelegi, acolo...“. Prin urmare, nu-i de mirare că șefi din IGP
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât vătămat. Măria Sa, tatăl meu, încă râdea de mine pe drum, și cu drept cuvânt, că m-am răsturnat de pe cal ca un prunc ne-nvățat care încalecă pentru prima oară. Mi-era gândul aiurea, altfel cum m-ar fi zvârlit calul de pământ? Așa că nu mă mai necăji și dumneata; o scrântitură, acolo... GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl deranjează vizibil pe tânăr. Se moaie a înduplecare, ziceați ceva de o strategie... Io am fost președinte, măi, băiatule! Io am strategia foarte clar conturată, să știi! Și după o pauză mustrătoare, timp în care piciorul stâng l-a încălecat în sfârșit pe dreptul: ’97 sau ’98? Doar ai fost șef de cabinet!... ’97! vine un răspuns mai degrabă la plesneală. Ei, plesnește și Emil masa, atunci a început declinul, măi băiatule! Ciuvică se scarpină nervos, perplex. Un deget ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de frumos că dimineața îi venea să nu se mai trezească, se făcea că era undeva la el în sat, în grădina vecinului, acolo unde se dădeau cu schiurile în copilărie, cu schiuri făcute din coajă de salcie, băieții le încălecau ca pe niște opinci mai mari și se trezeau cu capul în primul prun, aceasta era fericirea de a te da cu schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o astfel de experiență, se făcea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și cu și mai multă tristețe. Și-a poleit viața, cum făceau străbunii ei, pentru a nu ajunge să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zări pe Alex, inima îi tresări în piept ca scoasă din minți, o simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu mâna, în semn de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de față. Grajdul nostru avea un țarc special pentru o iapă cu mânz, îngrijiți și țesălați de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas. În preajma sărbătorilor de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi găureau praful. — Când vin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți iei tu dă la mine n-o să-și mai ia nimenea!". "Să mori tu?", strigară la unison trei băieți la fel de oacheși ca bătrânul. Hai s-o vedem și p-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Vino lângă mine!> în timp ce mâinile îmi descheiau bunghii de la tunică. Și unde nu s-o trezit cei douăzeci și trei de ani din mine cu toate celea!!! Am uitat unde sunt, am uitat cine sunt, am uitat peste cine sunt încălecat... Și călăream ca pe surul din grajdurile reghimentului... Surul... Surul... Ce să ți spun? Surul era un mielușel pe lângă cucoană!!! <Și?> a întrebat din nou Ion Prispă. Peste vreo două ceasuri m-o pus să mă îmbrac și să mănânc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prieteni care s-o strice tocmai la bătrânețe? Am zis și eu așa, ca să stric o vorbă... Da’ să nu crezi că calul tău îi mai bun ca al meu. Asta ai s-o vezi mâine, când ai să-l încaleci. Eu l-am ghicit pe-al meu că îi bun de călărie cum l-am văzut. Și cum l-ai ghicit, mă rog frumos? Calul bun de călărie are el un fel anume de a te privi. Parcă te îmbie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
căruia mustața îi cădea ca o streașină deasupra gurii se vedea ușor spiritul unui adevărat cavalerist!... Vezi, Dumitre, să nu-ți scrântești mâna trăgând atâta de dârlogi! Da’ cum crezi tu, Pâcule, că se strunește un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist ești dacă îi dai voie calului să meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea-mi dreaptă, refuzând să-și cânte prohodul, am Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al alpinistului Încercat, am sărit În gol. Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui Jimbo, pentru că unica sa parte vizibilă era mica piramidă de piele răsărind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o să mă Împuști degeaba. Sunt gata să mă predau autorităților, Însă vreau să știi că nu eu am omorît-o pe femeia aceea. Voi pleda nevinovat, zise. Ultimele cuvinte avură un efect cu totul neașteptat. Celălalt se năpusti peste el, Îl Încălecă și Îl imobiliză la pămînt, după care, din două mișcări, Îi legă mîinile la spate. Pablo Îi văzu abia acum fața, vopsită cu o culoare verde și nebărbierită de mai multe zile. — Ai omorît-o, ticălosule! Îi șuieră la ureche, ca și cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina din postul ei și am luat-o la hotel pentru repriza a doua. Numai că de data asta am despuiat-o personal pe Lina de desuuri și am încălecat-o până să iasă Maimuța din baie. Dacă tot e s-o fac, mi-am zis, apăi, hai s-o fac! Până la capăt! Ca lumea! Și fără să vomit! Doar nu mai ești un puțoi de licean! Doar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un accident de mașină? Cine era să știe, vezi tu, cine era să știe pe vremea când ne uitam la National Velvet că minunea aia de fată cu ochi violeți, care avea supremul dar goiș, curajul și priceperea de a încăleca și călări un cal (în loc să aibă unul înhămat la căruță, ca telalul al cărui nume l-am moștenit) - cine ar fi crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]