4,977 matches
-
sunt în acest loc? cine a trecut și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
pe naiba! De aia 30% dintre americani Se pocăiesc când beau fortrans și bariu pentru colonoscopie și mărturisesc anual ca la spovedanie: "Moartea noastră vine din colon!" Branula În lumea aceasta supraumană mai aproape de cer Cu câtă spaimă de moarte încape într-o inimă largă de om Toți au branulele la vedere înfipte în vene Verzi albastre și roșii fixate pe brațe cu leucoplast Peste smocuri mici de vată îmbibate cu sânge străvechi Când vin surorile să le facă perfuziile în
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
întrebări încuietoare m-a scos veșnic-itinerantul poet Dinu Abăluță, cu care pașii mi se încrucișau mai des în perioada aceea. Verdictul lui: dă-i-le lui Mircea Ciobanu de la CR. L-am ascultat, și bine am făcut: cartea mea a încăput pe mâna unui adevărat editor profesionist. Despre el va fi vorba și mai încolo; deocamdată să vedem care a fost soarta debutului și a debutantului. După discuții miezoase și la obiect întinse pe toată durata anului 1976, dar și după
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
să-i vorbesc... Poate ne împrietenim..." Se ridică cît era de mare și începu să pășească înainte și înapoi, ca într-o celulă. Se gîndi o clipă să-și privească chipul în oglindă. Rîse sec: ce oglindă l-ar putea încăpea? Și ce fel de chip să vadă? "Trebuie să găsesc pe cineva cu care să stau de vorbă, m-am săturat să-mi rumeg gîndurile fără interlocutori," își spune. "Aici eu decid. Să vină cineva ca să mă uit în ochii
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
nevoie să spună nimic, din două vise plecase în aceeași zi, simplă, mică, albită de spaimă, dar atît de norocoasă. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, mîinile tale reci au primit-o: era exact cît să-ți încapă între palme. Atît. I-ai șoptit: "Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an picioarele tale fine vor fi sigure de ele, adevărate picioare de pisică ce nu cade niciodată, peste un
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă printr-o poartă mare, fără să cobori nici măcar o treaptă. Doar un singur butoi de stejar, un foudre, în care încap cinci mii de litri, adăpostește un vin tare, un aperitiv, numit, după soiul de struguri, grenache. Alături de el, șase cuve de ceramică și metal, cilindri înalți și groși încât doi oameni nu-i pot cuprinde cu brațele, în care copilărosul
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
palmă, ca la mort, mă priveghez pe mine însumi... O, vreau să prind intrarea-n port a navei care-și are scris pe bord, numele meu, cu litere latine.. Bogliasco Sus Apenini, jos -ape (în clocot argintiu ) abia de mai încape șoseaua, șarpe viu. In munte sunt terase pe unde cresc lămâi, măslinii între case, au vița căpătâi... Acolo două zile am stat la San Bernard, un sat ligur cu vile dar fără niciun gard... Biserici mici pe stâncă, stropite de
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
dintre ei cu mai multe rânduri de copii, mari și mici, marcați de apariția primelor pietre funerare ale generației. De ce i-am cautat? Pentru că am scris un poem pentru ei, poem care se termina așa... Până la urmă toată frumusețea lumii încăpea în noi/ nu aveam cărți de vizită/ nu ne chema în niciun fel de aceea de fiecare dată când coboram pe schitu măgureanu/ atingând linia orizontului ca o navă/ oamenii întorceau capul după poezie hipnotizați de șoldurile ei uriașe/ de
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Emil Brumaru Iubirea n-are margini ca odaia Sau ca o vază-n care pui lin crinul, Oglinzile nu-i străjuiesc văpaia Și nu-i încap parfumul greu și chinul Ce-i pîlpîie deasupra. Crește-n zare, Se-ncarcă de amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
-mi încălzesc așternutul. Aproape poem - Fecioarei - Mâinile mele, în îmbrățișare, se pleacă la umbra picioarelor tale. Poem neterminat Ca și cum mi-aș aduna oasele cu mâna, mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte, când tu nu mai încapi în imaginea lor? CE aș fi Un cântăreț să fiu atunci, de jalea cântecului meu să plângă țărmurile mării. Și ploaia s-o stârnesc și plânsul să se audă-n lumea toată. Și tot vâslind printre tenebre, prin valurile-amețitoare, să
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
Sfântul Gheorghe/ Lipscani: acesta este punctul central, din care se poate călători de la noi, cu tramvaiul, spre cele mai circulate piețe.“ - Așa scria tata-mare, la data de 30. VI. 1912, pe spatele unei cărți poștale. Întrucât liniile nu ajungeau ca să încapă tot textul, a scris sus, în colțul din dreapta, cu scrisul lui elansat, așa încât pe hârtie apăru o țesătură din caractere de literă vechi germane, ușoară și rărită ca o basma de bumbac, produsă la Societatea Română pentru Industria de Bumbac
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
un nume, vorba poetului, și de ce nu l-ar purta și pe acela al violonistului Ion Voicu? Nu a fost Ion Voicu un om de valoare al acestei țări? Sigur a fost, voi răspunde, a fost un mare artist, nu încape îndoială. Și a mai fost, pe deasupra, și om de spirit, de umor subțire, spre deosebire de urmașul său senator, care cultivă alt fel de umor. Mi-l amintesc pe Ion Voicu de la o emisiune televizată, probabil ultima la care a participat, pe la mijlocul
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
a doua etapă (alte poesii, 1976). Mica ruptură de ritm și subtila diferență de tonalitate lirică mi se par de domeniul evidenței pentru un familiar (ca să nu zic un fan) al poeziei lui Mircea Ivănescu, ceea ce nu înseamnă că nu încap aici discuții în contradictoriu, mai ales pentru că e vorba despre o extrem de fină schimbare de registru. Care ar fi principalele caracteristici ale antologiei lui Matei Călinescu față de celelalte patru câte există până acum? Ca dimensiune, cu 224 de poeme selectate
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
iar pe linie profană din stirpea nobilă a marilor vistiernici de la curțile regale și imperiale. Erau oamenii de absolută încredere ai Suveranului, recrutați dintre exemplarele umane binecuvântate cu înaltul simț al onoarei, pentru care, între ființă și datorie, nu poate încăpea slăbiciunea vreunui clivaj. Rațiunea de a fi și măreția condiției lor le reprezintă incoruptibilitatea, ascetismul, viețuirea curată în imediata vecinătate și în contact nemijlocit cu chemarea păcatului, cu tentația diabolică supremă (banul e ochiul dracului, nu?). Fără integritatea lor, exprimată
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
vreo douăzeci de ori, dar menajera mi-a dat întotdeauna același răspuns: „Nu-i aici”. Ce s-a-ntâmplat? Ți-ai găsit alți prieteni, mai buni, în Varșovia? - Doctore Feitelzohn, luați loc, îi spuse Betty. De ce stați în piciaore? - Nu încape îndoială că aveți secrete, de vreme ce v-ați așezat într-un ungher. Totuși, îmi permit să vă dau bună ziua. - Nu avem secrete. Am discutat chestiuni de afaceri și am terminat. Luați loc. - Nu știu ce să spun, am început eu să mă bâlbâi
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Marius Chivu Sunt poeți pe care uneori poezia riscă să nu-i mai încapă. În sensul bun și nobil. Ori de câte ori a simțit asta, Șerban Foarță și-a revărsat acumulările lingvistice extraordinare, dar și pe cele într-ale poeziei în sine, scriind eseu. Cei care n-au citit volumele Afinități afective și Afinități selective știu
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
degetul îndrăgostitului/ ce cred despre Valèry?/ fiecare vers al său este un sicriu de cristal/ de cînd scriu/ de cînd mă știu/ ce întrebare!/ nu întrebuințez mescalină/ la magazinul nostru sătesc nu se vinde așa ceva/ beau doar votcă atît cît încape în degetarul mătușii mele/ eu?! zvonuri lansate/ de fostele mele amante/ vă înșelați profund/ iarna nu port chipiu cel mult/ ha-ha-ha am glumit/ nu dețin Premiul Pulitzer/ sînt doar un poet înghesuit la colțul mesei/ informații false localnicii/ mă apreciază
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
fie Și pâine, dar și poezie Poeții noștri de la țară, Chiar dacă vor, nu știu să moară, Doar se întorc la ei, în sat, Să facă sfinților, curat Și sfinții stau, cuminți, în rame Atâția tați, si-atatea mame, Cât nu încap nici în icoane De căte lacrimi au în râne Poeții noștri de la țară, Cănd urca-n cer, în sat coboară, De-a dreapta tatălui, năframa Precum o inimă de mama 19 ianuarie 2008 URCUȘ SPRE MOȘI CRĂCIUNI E timpul să le-
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
Marina Constantinescu Poate fi un nou concept. Și chiar este deja prin lume. La noi, oamenii de lux sînt recenți, abia făcuți, radiind de fericire, descoperind valențele răsfățului și voluptatea huzurului. Încă sînt în extaz, iar agonia nu încape în forme ale imaginației. Alăturarea celor două cuvinte poate părea o aiureală absolută în această ascensiune nemaipomenită. Perspectiva mai sus amintită este, deocamdată, ficțiune coșmarescă, ceasul rău, pisica neagră. Cei mai mulți nici nu și-o pot vizualiza, nu pot să-și
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
pe el costumul lui kaki vechi cumpărat în Germania și în care se simțea tânăr, ușor. Bluza îi plăcea cel mai mult. Avea patru buzunare mari, aplicate, cu câte un nasture de metal brun, de tunică militară și în care încăpeau tot atâtea cărți, groase. Pasiunea lui: cititul, fluturii și lucrurile vechi. Dedesubt, pusese un maieu bleu marinăresc trăznind a lavandă. O cochetărie de-a lui, de când se mutase în București având succesele acelea la femei care îl mirau și pe
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
șterge, scrie și iar șterge, pînă ce fixează cuvintele și înțelesul frazei". Cu toată naivitatea exprimării, profesorul Eduard Gruber pare a se fi achitat meritoriu de dificila lui sarcină. Că Ion Creangă este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la o cină de taină), într-un cuvînt, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în cel mai fericit caz, doar exotică populează ceea ce putem numi, la modul optimist, rezervație, pesimist, ghetou, ori neutru, cazarmă. Este aici, fără
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
al altuia. Dar tot el, în stirpea lui, simte câteodată răsărind un vlăstar nou din caracterul domnului muntean intratabil... Geniul lui Arghezi a imortalizat mânia încinsă la maximum de un jeratec infernal. Atât umor negru și atâta cocaserie năpraznică nu încap decât în versul lui François Villon sau în fraza lui Rabelais. Pentru că vine vorba tot timpul de corupție, să ne reamintim Crezul poetului din Mărțișor, am spune, scris parcă acuși pentru ticăloșii prezenți. ...De bună seamă, Vodă, gânditorul, La curățirea
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
viața, cu tot cu mansarda din Varșovia, dincolo de ghetou, unde și-a pierdut familia, fetița și unde i s-a spus că a murit și el, dincolo de pelerinajele spre Europa, Israel, Palestina, America. Să revin. Ce era tulburător și părea că nu încape în spațiul de la Teatrul Act era povestea în sine a unei femei, si nu neapărat a unei evreice, o poveste a unei vieți tumultoase, plină peste măsură de încercări și suferințe, de fapte cumplite, împovărătoare, de rigori, de credințe, de
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
o mediocră plăcere pentru cele o mie și una de nopți ce mi s-au părut, în anii primelor lecturi, de curată insomnie, recunosc că preluarea cifrelor arabe ne-a scutit de socotelile cu cifre romane ce n-ar fi încăput pe tablă. Pe când, în săptămânile noastre, un modest calculator de buzunar ocupând o redusă suprafață a mesei de lucru, și care nu a afectat bugetul de intelectual, îmi este de tot folosul în calculele de până la douăsprezece cifre pe care
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]