272 matches
-
Câmpia vieții parcă-i stearpă; Îmi pare totul că-i pustiu. Trist în neant cântă o harpă Iar cine-s eu... nici nu mai știu. Pe-albume praful stă să crească; Uitate poze-n timp, suspină. Și barba vrea să-ncărunțească Ca un arbust de albaspină. Țigara arde-n scrumieră. Prin fumul gros, venind agale, Zăresc parc-o infirmieră Și mă ridic, trosnind din șale. Dar albul se preface-n negru Și-un râs sarcastic, delirant, Ecouri, dintr-un car funebru
MĂ DOR AMINTIRILE VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356852_a_358181]
-
motiv apartamentul nostru era la vedere cu toate scările întortocheate până în umătoarea ziși pereții îmbâcsiți cu ... XVI. CHINUL MESEI DIN PEREȚI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 357 din 23 decembrie 2011. în lacrimi porți glasul înfometat până au încărunțit toți ochii strânși în umeri de resturile timpului ca un veritabil îmblânzitor de litere tu vei întinde gura nesătulă de cuvinte mușcându-mă de viață să rămân cu oasele drepte de rădăcini în masa de lemn nealtoit din bucătaria care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
obraji nu cred că o să-ți pese foarte mult dacă au mai trecut primăveri prin așternuturi pielea ta cade periodic în bucăți de palme plus de asta ai învățat să torci ... Citește mai mult în lacrimi porți glasul înfometatpână au încărunțit toți ochii strânși în umeride resturile timpuluica un veritabil îmblânzitor de literetuvei întinde gura nesătulă de cuvintemușcându-mă de viață să rămân cu oasele dreptede rădăcini în masa de lemn nealtoitdin bucătaria care a dat naștere pereților hămesiți de culoarea scăpată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
colțuroasă a ierbii suflare uitată-n brațe neumblate îți ard minute în foșnet de arbori nenăscuți te-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirint fluture roșu țipa în ceafa cerului decolorat de femeie pelin crescută-n lacrimi încărunțite în drumul neștiut de mine iubește-mă în neștirea așternuturilor de lumină devorează-mi timpul până în măduva sufletului care mai atârnă-n saltimbancul ciob de apă ai înflorit cimitirele unde dorm iarna leii plouă cu liniște ascultă rugămintea proscrisului ce-
RUGĂCIUNE ÎN CEAŢĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356611_a_357940]
-
de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilor de lemn înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului nivelul profund nu are formă se orientează spre absolut mi-au încărunțit pașii drumuri drepte liniște treptelor neumblate ascuns veșmântul sângerat în plete țipă adâncimea sinelui uitat dintr-o primăvară Referință Bibliografică: în fiecare clipă înfloresc oameni / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi
ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355640_a_356969]
-
marea, Toamna ne petrece cu alai de miere, Frunzele- mpietrite macină tăcerea. Stai aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Cănd flatați de pietre, ca pietrele iubim. Cand încărunțesc copacii până mor, Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau, Nici un om nu e, cum poate fi de rău... Lilia Manole Referință Bibliografica: IUBIM CĂ PIETRELE / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN
IUBIM CA PIETRELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369106_a_370435]
-
iar pe bancă pe acel profesor pe care îl văd acuma aproape cărunt, spunea ceva, nu mai știu exact ce dar parcă era ceva filozofic. Mă opresc, stăm câteva minute și apoi plecăm. Era așa de cărunt, cum a putut încărunți așa de repede prin ce coșmaruri o fi trecut. Nu trece mult, a doua sau a treia zi sunt chemat din clasă la director, îngrijorat și speriat la culme oare ce am făcut, ajung acolo și intru, în locul directorului era
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE III de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370819_a_372148]
-
cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
cununi De lauri ce-i apasă și sufletul și firea Poetul șterge praful istoriilor sacre Așterne catedrale pe drumul osîndit Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ELEGIE DE TOAMNĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Sub semnul gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în
ELEGIE DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369377_a_370706]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SĂ-MI MAI ȘOPTEȘTI ODATĂ ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trecut e timpul scurs și scursă mi-e puterea, încărunțită-n lacrimi, din șoapta despărțirii, iar din scânteia dragostei, care-n noi trăia, n-am încetat să mângâi, amprentele durerii. Necrezând că totuși, odată o să doară, nu te-am oprit, sperând că soarta te va întoarce, la sărutul din toamnă
SĂ-MI MAI ŞOPTEŞTI ODATĂ … de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369575_a_370904]
-
ceară. Trec lin păstori, Turme spre somn si uitare... Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub Bursucău, Satul petrece sorocul... Mândri, rusenii, Împărățesc holda, locul. Mureșul sfănt, Curge spre ceruri de stele... La cimitir, Dorm amintirile mele. Sufletul meu, Încărunțește-n pustie... E Dumnezeu, Rusan din veci, spre vecie. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: TĂRANUL și La Rușii-Munți / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
așeze și să își tragă sufletul! În stânga mea observ o tulpină firavă cu două rămurele, la capăt cu câte o floaricică care a început să chelească pierzându-și o parte din micile petale. Petalele s-au ofilit, puful lor a încărunțit... conturându-se doar punguța cu semințele, dovadă că s-a consolat cu reala lege a naturii care o va adormi sub zăpadă până la primăvara viitoare când viața se va trezi din nou iar micile bobițe vor germina transformându-se în
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
însă-o veșnicie, Nici adolescență, nici copilărie, Devii matur, serviciu și nevastă, Vreo trei copii se joacă-n casă. Nu mai ai timp și pentru tine Căci timpul nu-ți mai aparține, Tot alergând mereu grăbit, Nu observi că ești încărunțit. Încep ca să te doară toate Și-ți zice c-așa nu se mai poate, Vrei să trăiești și pentru tine Și hotărești s-o faci de mâine. Nu bănuiești că mâine e târziu, Că nu mai ești, că n-o să
VIAȚA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362621_a_363950]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SUB POVARA VREMURILOR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului (Dedicată timpurilor de azi-2014) Sub povara vremurilor Încărunțește omul Și iarnă devine, I se usucă frunzele Și sunt luate de vânt, Învolburate, căzute la pământ ... Oamenii ascunși în trupuri Ca în turnuri cu crenele, Dorm ... așteptând schimbarea, Cătușele însă Le strivesc gândurile. Fluviul vieții Se strecoară tăcut și
SUB POVARA VREMURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370213_a_371542]
-
ceară. Trec, lin, păstori Turme spre somn și uitare Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub " Bursucău " Satul petrece sorocul Mândri, " rusenii " Împărățesc holda, locul. Mureșul sfânt, Curge spre ceruri de stele. La cimitir Dorm amintirile mele.... Sufletul meu Încărunțește-n pustie... E Dumnezeu " Rusan ", din veci!... Pe vecie! TRISTEȚE... La mormântul mamei mele, Locu-i presărat cu stele.... Crucifixul sa-nnegrit, Timpul?... Parcă s-a oprit... Se aprinde ( uneori ), Câte-o lumânare... Foști elevi ce n-au uitat Doamna-nvățătoare. Bate
LA RUŞII-MUNŢI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352723_a_354052]
-
făcut golgotă, valurile s-au spart și-au rămas fărâme de catarguri, ce plutesc în derivă pe-o mare-n furtună. tinerețea m-a purtat prin fulgere, fiecare iubire a fost o posibilă despărțire, fiecare despărțire o posibilă reîntoarcere, am încărunțit în somn, visând chipul iubitei, umbra ei mi se arăta ca-n poveste tot mai zveltă, mai bălae, cu litania pe frunte, mă ruga să mai stau să-i cădelnițez iubirea, alergam să-i caut trupul și ea devenise știmă
LITANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347059_a_348388]
-
mâini suflecate până la coate în ghișefturile sportive. Așa de crudă a fost nedreptatea făcută Andreei Răducan, încât pare că de la ea a început metamorfozarea gimnasticii în sportul cu aripi de libelulă atârnate de poverile intereselor. De atunci, îgerii din om încărunțesc! (Cu mulțumiri pentru alcătuirea acestui text, distinsei Magda Petrescu din Constanța, Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Andreea Răducan. Spiritul nu trece... / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108, Anul IV, 12 ianuarie 2014
ANDREEA RĂDUCAN. SPIRITUL NU TRECE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357443_a_358772]
-
părți rele... Exemple? Folosesc foarte des „the f word”, adică acel cuvânt care începe cu litera „f” și se termină cu „k” și toate derivatele ale acestuia. Se simt jigniți dacă le spui că s-au îngrășat, sau că au încărunțit, chelit... De obicei le place cuvântul „good”! Good, fantastic, all right, excelent... Totul la superlativ! Chiar daca văd unul căzut pe stradă... se apropie și-l intreabă: „Are you all right?”. Ce-ar putea răspunde bietului om...? „Yes dear... I am
JURNAL LONDONEZ (11) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358626_a_359955]
-
nebună, Abundentă ca transpirația celor în comă, Înainte de a-și da obștescul sfârșit. Viscol. Și, cum intrăm în fulgii dispuși aproape perfect, Pe verticală și pe orizontală, întretăindu-se, Parcă ne-am afla în fața unei vechi mașini de scris, Care încărunțește pe măsură ce află veștile rele Ce se comunică tastelor ei. Ninge scriind ninsori. Nici o nădejde Încărunțita mașină de scris a ninsorii Va participa la transcrierea pe curat a acestui Roman despre tine, despre mine și, mai ales, Despre dragostea noastră, în legătură cu
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
uitat nici aici, nici în Basarabia, amintirea lui este vie și va dăinui în timp, atâta vreme cât va exista noțiunea de Poezie. Cu toate că, Grigore Vieru a scris în finalul poemului „Harpa”: „Când mă trezisem ca din vise, / Văzui c-o strună-ncărunțise.” Cu celelalte strune, ba și cu cea încărunțită, (să nu uităm că Nicolo Paganini a cântat un Capriciu pe o singură strună!) - poeții din lumea întreagă îi aduc un omagiu pios și o cinstire unanimă, așa cum, de fapt, se cuvine
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
DE LA LĂUTAR ȘI PLUGAR Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Moștenitoare a zestrei spirituale a vechii și în același timp tinerei Bucovine, deoarece secolele mărturisesc splendoarea înțelepciunii poporului, nu o încărunțesc, maestra Ștefania Rareș este urmașă a străromânilor din ținutul nord răsăritean al Moldovei, care a slujit și slujește covârșitor muzicii folclorice, spre binele sufletesc cel mai mare și cardinal în rezistența culturii și tradițiilor naturale, pământene, ale unui neam ce
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
Acasa > Strofe > Valori > RÂU DE SÂNGE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 767 din 05 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În cine se mută lumina, o inimă în piatră neatinsă de ape băute de curcubeu? În cine încărunțește cuvântul așteaptând să-i spun ultimul gând mai presus de mine? Dincolo de toate dimineața mereu inimă căzută din cer o culeg cu palmele. O pun peste buzele nopții care-și aleg regina dintre flori pământene Și totu-i fierbine, un
RÂU DE SÂNGE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341348_a_342677]
-
cu lacrimi în glas mă ia în brațe: - S-o dus și nană Ana, fata mamii ... Pornesc spre casa Anei. Poarta-i larg deschisă, ca la sat, când moare cineva. Ana parcă doarme. Tot frumoasă este Și nici n-a-ncărunțit de tot. Poate c-așa a vrut, să plece când toate grădinile râd. Îi așez în sicriu un braț de sânzâiene. Mi se pare, sau dâra unei lacrimi îi străbate cicatricea fină de pe obraz? ***** Sunt la mama nuuumai uuuna, Cuuuum
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]