301 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NECOPT Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Necopt P ONE Prin geamul mat al ochiului indiferent, Străbate raza - foc violet, priviți încătușații, Pat și Patachon, cum cresc în propria întâmpinare, Test, dar perpendiculare par aceste destine După multele lupte intestine, Ah, strigă nebunul, ah, mi-l dați pe Jochann și Sebastian Bach, cum zbor peste păduri și poduri, peste fluvii de hematii
NECOPT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347644_a_348973]
-
geam să mă iubesc adânc cu tine. Mereu aștepți să spun cuvântul să fiu eu primul care-ți spun, să curgă-n tine cum e vântul nebun în fuga lui pe drum. Și când auzi cuvântul magic tu mă iubești încătușat, eu uit nebun ce a fast tragic când toată viată mi te-a dat. Tăcuți noi stăm, privind ascunși cu zâmbetele-n colț de gură, de dragoste suntem atinși când nu mai este loc de ură. Tu simți cum setea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
luminau ca luna-n geamsă mă iubesc adânc cu tine.Mereu aștepți să spun cuvântulsă fiu eu primul care-ți spun,să curgă-n tine cum e vântulnebun în fuga lui pe drum.Și când auzi cuvântul magictu mă iubești încătușat,eu uit nebun ce a fast tragiccând toată viată mi te-a dat.Tăcuți noi stăm, privind ascunșicu zâmbetele-n colț de gură,de dragoste suntem atinșicând nu mai este loc de ură.Tu simți cum setea ne doboarăși mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
face-n Țară Tot cu hoți dinăuntru și de-afară Și ne îndeasă pe gât „ Lucrul cel mai... rău făcut„. De vă place, măi flăcăi, Să strigați de trei ori „hăi„ Hăi, hăi, hăi ! Bravo, românașii mei ! 2016 - un an încătușat. Ar trebui de-acuma împușcat, Că nici pensii, nici salarii Nu cresc la români, sărmanii ! Ei sunt marii vinovați, Că la urne ca votanți, Păcăliți c-o pungă de pufuleți, Au votat toți borfașii hrăpăreți. Patru ani n-ai ce
URARE DE ANUL NOU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350236_a_351565]
-
liricoid, impregnat de kitsch și orori lingvistice. Printre toate acestea, poezia Valentinei Becart, este de o candoare pur și simplu înduioșătoare, aproape singulară în peisaj, deși ea declară aproape solemn: „Nu vreau / să ridic din cuvinte / ... altare păgâne / unde lacrima încătușată / va fi un pumnal / strecurat în provocarea căutărilor / sterile ... ”(Nu mă arunca... în vâltoarea poemelor). Poezia Valentinei Becart nu se strigă, nu se declamă, nu se pretează scenei. E aproape un joc de pantomimă, un strigăt mut pentru o ureche
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
și el, în această situație, ar fi făcut absolut orice numai să scape de urmările unui accident mortal ; fusese în comă și medicii nu se putuseră pronunța asupra șanselor lui de a supraviețui înainte ca polițiștii să desemneze vinovatul. Acum, încătușat fiind, în acest moment de luciditate, se revoltă. Un spasm, numai, îi trădează această stare. Încercarea de a striga cu furie este curmată de revenirea „la normal”. Deși intenționase să rostească vorbe grele la adresa polițistului rostește cu totul altceva: „Erica
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
Cu tine de, VIOLETA CÎMPAN Mi-s mâinile de soare încrețite, De muncă zilnică, bătătorite, Dar când te mângâie, tăcut, pe tine, De dragoste sunt două cupe, pline! Mi-s ochii ape reci și prea sărate, De doruri grele zac, încătușate, Când te privesc cu drag, iscoditori, Mi-s amândoi încercănați de flori. Mi-i sufletul pierdut și-ngreuiat Poate de prea mult plâns ori de păcat... Îmbrățișarea ta în prag de seară Îmi pune-n suflet aripi și el zboară... Mi
CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365654_a_366983]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > PRIZONIERUL DRAGOSTEI Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt prizonierul dragostei tale încătușat de iubirea ta dragostea este temnicerul meu ea a aruncat cheile cătușelor și m-a lăsat înlănțuit cu iubirea ta legat pe vecie de dragostea ta, sunt un prizonier obedient, nu încerc să mă răzvrătesc mă supun regimului de detenție
PRIZONIERUL DRAGOSTEI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361591_a_362920]
-
GER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră astrul cu o plecăciune, El le zâmbește, dar apoi apune Și-n urmă iar, cătușele se strâng. *** Ciclul "Iarna
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352332_a_353661]
-
zile ale revoltei populare din decembrie 1989. Această operă de restaurație se înrădăcinează cu mult mai elaborat și durabil, odată cu participarea la ea a Alteței Sale Regale Principele Radu al României. Încep astfel să se redeschidă orizonturile strâmtate ale României încătușate. Regele s-a întors acasă. Poporul îl iubește, îl aclamă, încearcă să identifice locul, izvorul, originea acestei iubiri. Ele sunt însăși istoria poporului. Regele trăiește într-un perpetuu prezent. Regele nu a fost niciodată plecat! Deși a trăit jumătate de
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În
ACESTA ESTE ORAŞUL...(COLOANA A ŞAPTEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351248_a_352577]
-
băgam la pârnaie.Dar ... ajungem noi pe Tărâmul Făgăduinței și pe toți care au alte opinii decât cele ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, inclusiv ale lui Fidel Castro le aplicăm corecțiile celor patru pereți cu ... fereastra spre cerul încătușat cu grati.( Îngândurat). Să nu credeți că sunt credincios. Să mă ferească ... Michiduță cel cu ... coadă de acest lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este Capitalul lui Marx. Iar
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
că dorul Te-a năucit și liniști ți-a furat! Eu te aștept cu-n dor nevinovat Să-ți fiu de leac, precum ne-a fost Izvorul... Și legământ voi face-n prag de seară Și ne vor prinde zorii-ncătușați În mare și la poale de Carpați Două lumini în noapte să răsară... Și-n curcubeul lacrimilor mele Tu să găsești albastrul fără nori, Să plouă ochii noștri cu răcori Așa cum plouă-n cer atâtea stele... Tăceri au nins pe
TĂCERE-MI EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352257_a_353586]
-
cu o rentă minimă ce ar putea să-mi asigure o existență cât de cât decentă. Apoi, trăiesc fără familie și lucrul acesta mă ține într-o depresie prelungită. Singurătatea parcă și-a înfipt colții în mine, voința mi-e încătușată, sfărmată, bolnavă. Când sculptam, credeam cu adevărat în predestinare. De când nu mai sculptez, credința mea a slăbit; de altfel, cred oricum în predestinare. Cred în Adevărul Creației, alternativă la sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane, pe care o trăim
SCRISOARE DE INTENŢIE, LA ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (31) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1177 din 22 martie [Corola-blog/BlogPost/354976_a_356305]
-
o cameră video de înaltă definiție care filma alternativ în normal și în infraroșu. Derulă mulțumit materialul în dublă înregistrare. Era perfect. Își aruncă șapca de șofer pe bancheta de alături și parcă limuzina... Lăcrămioara este găsită nevinovată: Deținuta 13666, încătușată, fu escortată de gardianul morocănos până în biroul procurorului de serviciu. Lăcrămioara Căldărar fu cuprinsă de un copleșitor val de panică. De cinci ani, viața ei pendula între dormitor și curtea Penitenciarului... Tânăra îl privi, timorată. - Căldărar Lăcrămioara, noile elemente apărute
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
-n spate trebuie purtată până în clipa de pe urmă, chiar dacă n-a fost ajustată.) Te pregătește să cobori pe la Pământului rotund, unde sunt toate rânduite ca să-ți bei cupa pân' la fund: Verdeață vei găsi pe el și viață-n timp încătușată, dar mai presus de toate-i omul cu a sa fire încifrată, o arătare imprecisă în lut trupesc adânc înfiptă, ce deja-Mi pare diferită de scânteierea-n Duh cuprinsă. I-am așezat în Paradis pe-Adam și pe femeia
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
-n disperare De mă chemi, N-am să mai vin! AȘ VREA SĂ... Aș vrea sa mor Dar totuși nu...! Aș vrea să cânt Dar nu știu cum! Aș vrea să fac de toate Voința ... e departe Și chiar de ea apare Încătușată moare! Puteri să lupt, nu am Liniștea mi-e străină Iar raza de speranță Nu vrea deloc să vină O tot aștept, degeaba Dar nu știu până când Ar mai putea să vină Să facem legământ? Oare ce-o fi viața
CĂUTÂND ŢARA FERICIRII DEPLINE (POEME) de DIANA OLARU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346152_a_347481]
-
grele pe care vor trebui să le treacă. Însă, draga bunicului, ca să facă toate acestea trebuie mai întâi să rupă lanțurile pe care conducătorii lor, din bună știință sau necunoaștere, interese, indiferență sau stând deoparte și nefăcând nimic le țineau încătușate puterea și ascuțimea minții dar și forța brațelor. Va trebui până atunci să mai treacă ceva apă pe Dunăre și pe Dâmbovița noastră, să curgă apă din belșug pe albiile lor și a multor ape curgătoare, ba chiar și de pe
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
Dumnezeu a aruncat primul zar anestezistul a zis mai bine sa moara decât să trezească unde în acest spațiu poluat de troțchiști și staliniști falși părinți ai patriilor copil fiind nimeni nu îl cunoaștea bunicul îi era legat taică-său încătușat tânără mama învățătoare era speranța lor nu putea fugi cu el în neant îl punea în fiecare seară să se roage la Cel de Sus iar ea se ruga de el să o asculte de aceea îl lua la fiecare
O CRUCE DE CHIHLIMBAR de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353462_a_354791]
-
Acasa > Cultural > Traditii > MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUȘATE *) Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului MEDALII DE AUR ... .ÎNCĂTUȘATE... Într-un „templu al naturii”, denumit astfel de Alexandru Vlahuță în 1919, se cuibărește o stațiune, despre care autorul „României Pitorești
MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUŞATE *) de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354497_a_355826]
-
Acasa > Cultural > Traditii > MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUȘATE *) Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului MEDALII DE AUR ... .ÎNCĂTUȘATE... Într-un „templu al naturii”, denumit astfel de Alexandru Vlahuță în 1919, se cuibărește o stațiune, despre care autorul „României Pitorești” spunea că face parte din „Paradisul românesc”. Era într-un an când stațiunii Olănești i se descoperise adevărata sa
MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUŞATE *) de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354497_a_355826]
-
de aur” au zăngănit de cătușe. Ce alt bir urmează?! Ce se va alege de „paradisul românesc” semnalat de scriitorul Alexandru Vlahuță cu două secole în urmă? ELISABETA IOSIF *)PREMIUL UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI PE 2011 Referință Bibliografică: MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUȘATE *) / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II, 12 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUŞATE *) de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354497_a_355826]
-
dar oare care dintre oameni poate trăi fără ceea ce viața îți oferă prin neputința de a putea să te întrebi de ce atât și cum de alții abundă în material. După ce parcurgem cu Paolo Ruffilli un drum sinuos al evoluției omului încătușat, răsturnat din poziția lui bipedă în cea de necuvântător, pierdut în neant și posesor al unui număr în loc de nume, lipsit de umbră, deci de identitate, mai poate, totuși, într-o forțare a ”tainei” să-și facă un recurs al vieții
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
conjuncția adversativă ”dar” și o încheie cu adjectivul exprimativ ”dureroasă”. Această omitere am putea-o interpreta ca o dorință a lui Ruffilli de a continua, așa cum va face în celelalte poezii, mesajul său la libertatea omului. El trăiește clipele timpului încătușat al libertății omului lipsit de identitate, și întrezărește, în ultima poezie a volumului său, ”Autonomie” (p.76), planul diabolic al omului-putere: Se știe că voi / veniți să deșertați / aici înăuntru toate / deșeurile omenirii.” Poezia care încheie volumul pus în discuție
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
a înțelepciunii și a bunătății omenirii în care fiecare picătură de ploaie,fiecare lacrima prelinsă pe acest pământ dezbinat, să semnifice, câte un gram de bunătate intrinsecă,dumnezeiască. Să te curățești prin ploaie,să aspiri la idealuri perseverente, iar sufletul încătușat în cușca nesimțirii să evadeze ,să fugă și să se ascundă în păduri neexplorate până acum unde sfiala și inocența își au habitatul. Referință Bibliografică: Ploaia nucleară de foc / Andrei Pătrăucean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]