549 matches
-
Fără destin. Cum să mai vorbească în aceste condiții de apartenența la o patrie, simțită ca un "blestem național"? Bucuria de a crea Toată complexitatea aceasta de sentimente care se rezumă la experiența fundamentală a "refuzului", a eșecului, a cărui încarnare este personajul central Köves din partea a doua a romanului Eșecul, provine din refuzul publicării primului roman, Fără destin, sub pretextul lipsei de expresie artistică a experienței trăite în Lagăr. Amintim că prima carte a lui Primo Levi, Dacă acesta este
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
înnăscută, o făptură de o frumusețe răpitoare, o adevărată femeie fatală, adaptată cu multă inventivitate unei povești moderne. Laura se folosește de frumusețea și de sexualitatea sa ca de niște arme redutabile, pentru a obține ceea ce dorește. Laura Ash este încarnarea răului și este perfect conștientă de acest lucru. Capacitatea sa de a schimba stiluri și identități nu face decât să-i sporească aura de fascinație. La șapte ani după comiterea unui îndrăzneț furt de bijuterii, când a reușit să „șterpelească
Agenda2003-10-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280778_a_282107]
-
Ankh-sun-Amun îl ucid pe monarh. Imhotep fuge cu preoții săi egipteni. Gărzile imperiale Medjay intră apoi în cameră, doar pentru a o vedea Ankh-sun-Amun și pe faraonul mort (totuși, în continuarea The Mummy Returns, s-a arătat că Evelyn - în încarnarea ei anterioară ca Prințesa Nefertiri - a fost cea care a chemat gărzile). Ankh-sun-Amun se sinucide apoi, ea cerându-i lui Imhotep să o reînvie. După înmormântarea lui Ankh-sun-Amun, Imhotep sparge cripta unde se afla corpul ei și îl fură. El
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
doar 8 minute și 15 secunde în 911 Carrera. Timpul oficial pe Nürburgring Nordschleife listat de Porsche este de 8 minute 20 secunde. Modelul 911 este în fabricație din 1964 și este modelul asociat cel mai mult cu numele Porsche. Încarnarea actuală a legendarului 911 - 997 - este oferit în până la 15 modele în funcție de țară. În România sunt disponibile doar 13. Modelul de bază, 911 Carrera, este disponibil cu 2 motoare, tracțiune integrală sau spate, coupe sau decapotabilă rezultând în 8 variante
Porsche () [Corola-website/Science/304453_a_305782]
-
mod simbolic de a vedea viața Însăși. Drumul avea propriii săi locuitori, călători, vagabonzi, oameni pe care suburbiile Îi scoseseră din minți. Născut și crescut el Însuși Într-un astfel de loc, Wakefield vedea suburbia ca pe un monstru metastazic, Încarnarea lui niciunde, nici oraș, nici sat, un loc care Îi reducea pe oamenii asemeni mamei și tatălui lui la rangul de accesorii ale propriilor mașini și ale noilor autostrăzi interstatale. În zilele lui Kerouac, cînd Old-ul lui era nou, autostrăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
liric și pe cel epic. Corul are mișcări și gesturi solemne, dansuri pline de grație, cu efect puternic asupra spectatorilor 1. Autorul introduce al doilea, apoi, după exemplul lui Sofocle, mai tânărul său rival, al treilea actor. Personajele sale sunt încarnarea unei mari idei, a unor pasiuni ce pot umple singure întreaga piesă. Linia alcătuirii personajelor sale e una simplă, fără nuanțe și subtilități, simplitate ce i-a fost reproșată de Aristofan în Broaștele, dar care le conferă un aer solemn
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Sute de pagini șterse definitiv. Apoi n-am mai scris chiar 139 nimic. Mi-a luat 10 ani de nescris, și nepublicat, și aproape negândit la scris. Dar nu e așa simplu să nu scrii, când ai fost descrisă drept încarnarea lui Eminescu de către nenumărate conducătoare de cenacluri județene. Și jocul a reînceput. M-am îndrăgostit de un scriitor. Am scris o carte despre lipsa familiei. Un tub roșu. În tub, oglinzi și pietricele colorate cât poți să prinzi cu buricele
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica, fără a ține însă seamă de ceea ce au pus totuși în loc. De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele "noului antropocentrism" postmodern nu se află nici o "entitate materială". Pentru că în lumea "omului recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret cum recunoaște chiar Theodor Codreanu este o încarnare a nimicului" (Transmodernismul, Ed. Junimea, lași, 2005, p. 13). La existențialiști nimicul produce angoasă, neliniște metafizică. Lumea nu e în sine, ci dislocată, marcată de o continuă prefacere, e o lume în care lucrează și survine hazardul. Postmodernii negăsind unitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reflectă, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ani. Ușor de recunoscut, trăsăturile acestuia ofereau răspunsul la multe întrebări. Mai presus de orice discuție, se afla în fața sfârșitului tangibil al căutărilor sale. Era propriul său chip. Sfârșitul primei părți 1 Juggernaut - În mitologia indiană, cea de a opta încarnare a zeului Vișnu, semnificând forța neânduplccată, implacabilă.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
revine obsesiv și dureros în scrisorile sale. De fapt, Sibiul și toate celelalte întruchipează provincia, neantul, anonimatul, ratarea, absența, modul elementar (adică natural) de a fi. Hiperlucidul crede în existență nativă. În fine, „Am nostalgia provinciei, spune, or Sibiul e încarnarea perfectă a ei” (1 aprilie 1971 Ă 494). Privind niște fotografii de-acasă, recunoaște: „Nimic nu mă tulbură mai mult ca vârfurile golașe. Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare. Mi-am trădat originile, dar originile mele rămân acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în Femei din secolul al XII-lea. Eva și preoții -, păcătoasa supusă greșelii căreia îi datorăm cu toții nenorocirile planetei, ispititoarea care pervertește lumea implicându-l pe primul om în păcatul cărnii, vrăjitoarea capabilă de cele mai nefaste tranzacții cu Satan, încarnare a răului care copulează cu Diavolul, Spiritul Liber practică o erotică feministă în care grija pentru femeie și pentru plăcerea ei fără pericolul procreației ocupă un loc fundamental. O antiteză radicală a pozițiilor oficiale ale Bisericii... XVII ELOI DE PRUYSTINCK
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
popular: de exemplu, în cele două sute treizeci și opt de poeme din culegerea Carmina Burana îsecolele XI-XIII) regăsite într-o mănăstire din Bavaria Superioară în 1803. Cine-s autorii acestor texte? Niște tineri „goliarzi”, a căror etimologie semnalează, la alegere, încarnarea diavolului, pofta nemăsurată sau arta înșelătoriei! în toate cazurile, ei vor fi prezentați ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Departe de universitate, poezia acestor studenți săraci, veseli, libertini, bufoni, jongleri, strașnici băutori, artiști rătăcitori, ironiști și polemiști subtili, condamnați uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reflectă, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel, nu toți gnosticii au fost și anticosmici, encratici sau docetiști; nu credeau cu toții În Demiurgul acestei lumi și nici că lumea este rea În esență, nu credeau cu toții În metensomatoză sau Încarnarea sufletului preexistent. Și atunci, dacă gnosticii erau liberi să creadă În orice și În contrariul a orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fie Îndeajuns de perfectă”106. Alcătuite dintr-o substanță inferioară celei din care e făcut Sufletul Lumii, sufletele omenești primesc totuși de la Tatăl Însuși „sămînța și principiul” nemuririi 107. Trase de „carele” astrale, aceste suflete nou-născute sînt sortite să cunoască Încarnarea „din necesitate” (ex anankes)108, În cazul cînd ar prevala cele două niveluri inferioare ale lor (situate În piept și despărțite prin diafragmă)109. Dacă sufletul rațional, situat În cap, nu se va dovedi În stare să domine pasiunile, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se cuvine Într-un excelent articol al lui Michel Tardieu, „Comme à travers un tuyau: Quelques remarques sur le mythe valentinien de la chair céleste du Christ”, În Colloque internațional, pp. 151-177. 262. Tardieu, art. cit., pp. 174-175, crede că problema Încarnării admite doar cinci soluții logice, utilizate toate de diversele curente ale creștinismului timpuriu. Soluția concepției și nașterii auriculare nu era deloc una „populară”, dar a fost preferată de mai mulți teologi. 263. Ioan Damaschinul, De fide orthodoxa IV:14, citat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
64. Peștii nu se află incluși printre alimentele interzise din pricini diferite: fie pentru că se spune despre ei că se nasc fără acuplare, fie pentru că nu par Înzestrați cu spirit, din moment ce nu au sînge; motivul pentru care spiritele căzute evită Încarnarea În trupurile acestora este că ele sînt marcate de legeza, „urîțenie”, ca și reptilele și nevertebratele 65. Două dintre aceste explicații se regăsesc În Manualul Inchizitorului, redactat de Bernard Gui: Ei n-ar ucide În nici un fel #nullo modo occiderint
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că mimurile nu au tocmai anvergura necesară pentru a participa la demonstrațiile doctrinare. În același timp serioase și ușoare, ele seamănă cu geniile din Asia de Sud-Est44, care se constituie neîncetat în dubluri ale rupturilor politice și ale transformărilor economice. Încarnările lor concrete, adică mediumurile ca indivizi singulari, își râd de acțiunile acestor genii pe care le inventează zilnic. Acestea din urmă demonstrează în felul lor caracterul caduc al vechilor fracturi mitice care împărțeau lumea în tipuri de societăți diferite ontologizate
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
unei dinamici conflictuale singulare, trebuie subliniat în ce măsură amânările se dovedesc semnificative pentru unul din aspectele importante ale evoluției formelor de mediere ale politicului, astfel încât ansamblul asociațiilor poate juca de pe acum un rol central, glorificându-se ca emanație a "societății civile", încarnare a acesteia și creuzet al cetățeniei. Avem prin urmare posibilitatea să observăm importanța unei alterități imaginare chiar în locul în care s-a reunit o majoritate de subiecți, considerați ei înșiși străini și "alții". Logicile care sunt în joc, în această
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Domesticirea realului prin modelizarea lui teoretică și tehnică, fără a ne leza bastonașele retiniene, face folosirea lor mai puțin urgentă. Mai puțin vitală și mai puțin desfătătoare. Făcând abstracție de "lucrurile în sine", ajungem în curând la anestezia simțurilor. Sfârșitul încarnării, reducerea morții la un incident, scăderea bucuriei de a vedea, aceasta ar fi, pentru ziua de mâine, înlănțuirea pericolelor. Trista vălurire a vizualului este, poate, tot ce-i rămâne privirii prea protejate, când scheletul și putreziciunea, fetidul și umbra dispar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevăr să declarăm că "arta este distrugerea simbolică a puterilor" dacă ne amintim că prima și poate cea mai rezistentă dintre toate este puterea simbolică, căreia arta i-a fost mult timp una dintre cele mai înalte, dacă nu singura încarnare? Singura artă care a ales să nu povestească decât propria-i istorie materială, arta epocii noastre, n-a împlinit încă un secol și nu pare a fi într-o stare prea bună... Timp de milenii, imaginile i-au introdus pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ofranda euharistică adusă Tatălui, păstor care formează laici care să animeze aceleași realități în stil secular. Concluzie Dincolo de contrapozițiile artificiale dintre preotul sa-cramentului și preotul acțiunii, între preotul,om al istoriei și preotul, om al sacrului, între preotul, om al Încarnării și preotul, om al escatologiei, ministrul consacrat, semn al fidelității Domnului între oamenii din toate generațiile, trebuie să stea întotdeauna cu ei și numai ca om al altarului și al amvonului și, prin urmare, ca păstor care caută omul în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]