485 matches
-
curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândescă la semnificația acestor versuri, la trăirile interioare ale poetei în momentul compunerii poeziei. Parcă era descrisă întâlnirea lor. Gândurile începeau să se încețoșeze, să nu le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
și dezechilibrări de perspectivă, de la domeniul istoriei naționale la cel al literaturii române, descoperindu-se, unde era sau nu era cazul, fie «mituri», fie «iluzii»”. Pentru a urma indicarea cîtorva cauze ale „exceselor”: resentimentele față de falsurile efectuate sub comunism, zonele „încețoșate” ale conștiinței etnice, complexele de inferioritate. Așadar, criticul nu separă, ci încearcă a conjuga, a propune o salutară unificare a elementelor ce par antagonice. Înnoirile exegezei consacrate marilor autori le consemnează cu un simțămînt al firescului: „Se conturează astfel, pe
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
farsă? Poate-oglinda s-a stricat... Parcă timpul prea adânc ridurile a săpat... Chipul ce-mi zâmbea odată din oglindă azi pălește Și în părul de-abanos ninge ca într-o poveste... Cred că am să șterg oglinda...sigur s-a încețoșat... Chipul ce-l zăresc acolo e bătrân, e întristat... Nu sunt eu...eu simt în suflet tinerețea cum își cântă Imnul ei de bucurie care inima încântă! Tu zâmbești...de ce zâmbești? Ochii tăi privesc duios... Mâna îmi mângâie fruntea..." Tu
CHIPUL DIN OGLINDĂ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384971_a_386300]
-
ajunsese până la urmă la Polovragi tocmai într-o duminică. Intrase în curtea bisericii și după slujbă, întrebase de familia arnăutului. N-apucase a spune pricina care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei fetișoare mărunțele, cu privirile încețoșate de lacrimile presimțirilor. Emisarul scoase de la piept năframele aduse, îndreptându-le către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > MARELE HAN Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului MARELE HAN De mai multă vreme, capul Marelui Han atârna greu ca de plumb, privirile i se încețoșaseră iar amețelile îl luau când îi era lumea mai dragă. Este adevărat că se apropia de vârsta la care astrologul său, un șaman siberian care umbla tot timpul drogat cu ciuperci, pronosticase că se va întâlni cu marii săi străbuni
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
exorcizare se poticnește și cântările sunt întrerupte de urlete înfiorătoare ce ies din gura femeii. O voce groasă și înfiorătoare îi amenință să nu-i calce teritoriul că le sucește mâinile și picioarele sau le piere graiul. Cântărețului i se încețoșează mintea și uită cântările, voinicilor li se înmoaie picioarele și cad în genunchi. Părintele Popa Ștefan se izbește de diavolii nevăzuți, dar credința în puterea rugăciunii și îngerul păzitor nu-l abandonează. Strânge în palmă sfânta cruce de argint din
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai de făcut cu jivinele astea obraznice, care ți s-au urcat în cap!” A
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mă tem că messer Alighieri s-ar supăra dacă aș face comparație Între Becchina mea, cu grațiile ei, și Selvaggele și Beatricele, cu spiritele lor. În timp ce discuția despre poezia de iubire Își urma cursul, Dante simțea cum gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale lumpenului sculat deja în capul oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lungi. M-am simțit mic și neînsemnat din pricina frigului și a stelelor și mi-era frică de ce o să se întâmple cu noi acum că tata a plecat. A început să mă usture vârful nasului. Dintr-odată toate stelele s-au încețoșat pe măsură ce ochii mi se umpleau de lacrimi și au început să-mi tremure foarte tare umerii și mi-am pus capul pe genunchi și am plâns și-am tot plâns. Când m-am ridicat să intru în casă, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care încă îl mai puteai vedea acum. M-am gândit la scrisoarea în care tata zicea c-o să mă ducă să văd plaja și valurile când o să se întoarcă acasă și peticul de pământ curățat al lui tata s-a încețoșat, iar eu știam că plâng. Capitolul șase Apoi războiul a luat sfârșit. În ziar au apărut titluri mari de cincisprezece centimetri, iar drogheria a dat artificii pe gratis la care toată lumea le-a dat foc pe Main Street. Era vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
unui nou război, prin crearea unei Societăți a Națiunilor, primul embrion al unei iluzorii forme de guvernare mondială. Dar în America, la fel ca și în Europa, costurile producției cresc, salariile de asemenea, în timp ce indicii rentabilității scad; imaginea viitorului se încețoșează, cererea scade catastrofal, invențiile încetează să mai apară, șomajul explodează, măsurile protecționiste se înăspresc, iar libertățile cunosc îngrădiri tot mai drastice. Constituirea în 1928 a unui cartel al marilor companii petroliere, cele „șapte surori”, crește prețul benzinei, antrenează prăbușirea producției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Amory. Dorm ’călțat. ÎNCĂ ALCOOLIZAT S-a deșteptat râzând și ochii săi au evaluat leneș Împrejurimile: se afla Într-un dormitor cu baie dintr-un hotel decent. Asta era clar. Capul i se Învârtea, iar În fața ochilor se formau, se Încețoșau și se destrămau imagine după imagine, dar, dincolo de dorința irepresibilă de a râde, nu avea nici o reacție pe deplin conștientă. A Întins mâna după telefonul de lângă pat. — ’Elo... ce hotel i-aici? ’Knickerbocker? Bine, trimiteți-mi În cameră două highballs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea mea este acolo și este, săraca de ea, atât de departe și atât de singură. PAGINĂ NOUĂ MARCELINO La multe m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
naiba, de la magazin! Uită-te, cum vrea s-o ascundă sub fustă. La naiba, o s-o verse pe toată.“ Taxiul cobora Înspre sudul orașului și peisajul care se Întindea Între 77th Street și Bowery era numai bun pentru ochii mei Încețoșați de oboseala dată de decalajul orar, de consumul de cocaină și de somnifere. Era murdar, Întortocheat, dezlânat. Aveam impresia că văd defilând prin fața mea, fără legătură una cu alta, imagini din toate cele patru colțuri ale lumii transmise În direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
numărul 7. Habar n-am ce prezentase înainte. Am cumpărat icoana după moartea fiicei mele. Un înger, care-a trăit doar o zi. Nici nu m-au lăsat s-o văd!!!! Și era tot o zi de Crăciun! Lacrimile-mi încețoșează privirea. Copilul meu!!!!!!!! -Lasă prostiile, femeie! De Ea am eu grije! De cine? De Maria mea? (Așa aș fi vrut să-i pun numele, ca o ofrandă adusă Fecioarei; dar Egoista Aia mi-a luat-o înainte de-a-mi vedea
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
10-12 zile vindecarea este perfectă și vei vedea normal, chiar dacă vei putea merge singur pe stradă și poți efectua anumite activități, îl atenționă Eugen pe Iustin. Cum este, Laura? - Are dreptate Eugen... În primele săptămâni de la transplant, vederea poate fi încețoșată puțin, chiar dacă activitatea fizică poate începe imediat. Așa s-a manifestat la mai multe cazuri, dar nu este obligatoriu. În plus, este bine să știi, dragul meu, până la vindecarea completă, care se poate întinde până la șase luni, vei purta ochelari
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Buni!... Ochii nu mai lăcrimau. Mama se bucura sperând că și-a mai alinat durerea, că răbdarea i-a devenit un fel de viață, crescându-l... Doar se vădise un copil precoce! Chipul dorit și plâns de-atâtea lacrimi se încețoșase în fotografie, rămânând abia un slab contur... O nouă temere îi încolțise mamei în suflet. Ce va face când figura bunicii va dispărea definitiv de pe hârtia fotografică? Cum se va ostoi copilul? * Și într-o zi, mama căpătă răspuns. Îl
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
nostalgia, pașii voștri trec prin casă, Trosnesc buștenii, în sobă, artificii aruncând, Lumini dulci pictează-n aer o stralucitoare masă Adunându-ne sub bradul de-altă dată...și-așteptând,... Și trecându-mi amintirea, pe ecran, în astă noapte S-a încețoșat și bradul, de boabele căzute-n ploi... Scumpi părinți, ne-am strâns în brațe și ne-am spus atâtea-n șoapte!! Ați urcat pe pragul nopții? !... Cum ați dispărut, apoi!? LIA RUSE - CANADA Referință Bibliografică: VISUL NOPȚII DE CRĂCIUN / Lia
VISUL NOPŢII DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368766_a_370095]
-
cele două frumuseți: câmpul sau cerul îl sărută pe celălalt. Undeva se pierde totul. Formele dispar, pietrele dispar, iarba dispare, apa dispare. Rămâne cântecul... Mă trezesc. Amețită și însetată, fug să beau un pahar plin cu apă. Mintea-mi este încețoșată. Vreme de patru ore am înlemnit în gândurile ca niște noduri gordiene de nedesțelenit. Știu că în starea comatoasă repetată de... nu mai contează de câte ori, câmpul avea același verde smaragd sau poate alt verde, aerul era de cristal iar cerul
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
pereții casei care-i aminteau de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar fi putut face. Seara, ca să adoarmă încerca să citească ceva dar tot ce-i trecea prin fața ochilor era încețoșat de gândurile ce-o apăsau și-i aduceau în minte chipurile părinților săi dragi. Citea din cartea dragă a poetei Georgeta Resteman. A deschis cartea la întâmplare găsind o poezie de dragoste, amintindu-i de Mircea și povestea lor de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândesca la semnificația acestor versuri, la trăirile interioare ale poetei în momentul compunerii poeziei. Parcă era descrisă întâlnirea lor. Gândurile începeau să se încețoșeze, să nu le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
pereții casei care-i aminteau de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar fi putut face. Seara, ca să adoarmă încerca să citească ceva dar tot ce-i trecea prin fața ochilor era încețoșat de gândurile ce-o apăsau și-i aduceau în minte chipurile părinților săi dragi. Citea din cartea dragă a poetei Georgeta Resteman. A deschis cartea la întâmplare găsind o poezie de dragoste, amintindu-i de Mircea și povestea lor de
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândesca la semnificația acestor versuri, la trăirile interioare ale poetei în momentul compunerii poeziei. Parcă era descrisă întâlnirea lor. Gândurile începeau să se încețoșeze, să nu le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]