759 matches
-
și pentru acest miez, o roză a contemplării: și ea înflorește și se exfoliază. Și acest stâlp sau pistil, ștampilă, cea de propria-i înfloritoare pulbere atinsă, din nou fertilizată ne-pofta pentru un pseudo-fruct, ei nicicând conștiente -, sclipind cu încețoșata aparență a unei fals zâmbitoare neplăceri. Și-aici: ofilitul, ridatul patriarh, bătrânul, care bate doar toba, supt în pielea-i amplă, de parcă, ea, înainte, ar fi cuprins doi bărbați, unul dintre ei culcat deja în cimitir și el supraviețuind celuilalt
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
pe care tu o ai pământ, pe cer vezi o puzderie de stele, așezate așa ca un șir luminos ce se curbează întins cât e noaptea de lungă, ca un fel de drum pe cer, un drum cu o lumină încețoșată. Ca drumul acela de la Bunica care e plin de praf toată ziua? Poate așa vrei să-l descrii măi Taty. Ca acela, dacă așa vrei tu, îmi confirmă El puțin agitat, sperând că în felul acesta va scăpa de întrebările
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
adaptării permanente, recunoscută de mari nume, cum sunt Claude Bernard, Hans Selye (descoperitorul stresului). Emoțiile sunt un răspuns al organismului în fața unui pericol, cu un mecanism complex de modificări neurohormonale, dar și de comportament. Senzații nespecifice de amețeală, oboseală, vedere încețoșată apărute din senin pot fi,uneori, cu semnificație patologică. Emoțiile, care ne salvează viața pot deveni surse de boli grave, așa numite boli psihosomatice însoțite de tulburări de comportament. Sunt astfel de modificări de comportament coincidențe ? Apariția unor senzații, modificări
INTAMPLARI SI COINCIDENTE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383375_a_384704]
-
nivelul istoriei. Dvs. cum vedeți lucrurile? - ,,Istoria”, e ca o fată mofturoasă. Oricât ai dori să o faci mai imuabilă, mai obiectivă, dispusă la diferite analize critice, rămâne la vrerea celor ce o scriu... Nu are nici o filozofie politică. Rămâne încețoșată și atunci când soarele caută s-o ocrotească. Nu am avut o istorie de ,,popor, victimă”. Noi ne-am victimizat permanent pentru că istoria s-a mutat dintr-o tabără în alta, de la un dans la altul, fără o perspectivă istorică. Din
FLORIN VASILE BRATU ȘI LACOMELE POVERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383023_a_384352]
-
condusese Pietra, prefăcându-se că fuge? Era și ea un Înger sau Mercur Îi apăruse sub Înfățișarea ei? Era mort și camerele acelea erau anticamera Hadesului? Continuă să Înainteze spre capăt, În timp ce sunetul devenea tot mai intens. În mintea sa Încețoșată luceau crâmpeie de amintiri, ce nu reușeau să prindă contur. Apoi, dintr-o dată, memoria i se limpezi, În timp ce ajungea la ultima cameră și se oprea În prag, din nou pradă amețelilor. Își aminti natura acelui sunet Încă Înainte să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sînt victima unei Înscenări. Căscam gura ca peștele pe uscat, dar nu ieșea nici un sunet. Fără Îndoială, scrisul este bucurie, sănătate a trupului, chef de viață și mai ales glande pofticioase. În spital, prinsă În menghina unei colici, cu creierul Încețoșat de febră, cu aceste doamne de tip nou, cîntărind peste 90 de kilograme fiecare, croșetînd care mai de care În valurile săltărețe ale muzicii populare ce se revarsă din tranzistor, nu pot să scriu! Nu pot! Nu mai pot! 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-a provocat o primă revelație, a doua fiind Întîlnirea noastră. Aceste două episoade se vor armoniza Într-o unică imagine. Cum poeții glăsuiesc precum profeții, poezia despre stelele canibalice va deveni profetică, Întrucît viețile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să Îl Îmboldească la acțiune. Când redeschise ochii, chilia era inundată de lumină. Se uită În jur, cu mintea Încă Încețoșată, Încercând să socotească după Înălțimea soarelui cât timp se scursese. Astrul trecuse deja de culme și Începea să coboare spre apus. Se ridică brusc, Încercând să Își pună În ordine ideile. Între timp, sunetele și glasurile din jur deveneau din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
odată meditativ când nori mari și rotunzi pătau cu albul lor un cer de un albastru foarte pur. „Ticăloșii“, spunea în astfel de momente, dar n-am știut niciodată dacă se referea la nori sau la alte imagini, îndepărtate și încețoșate, care navigau pe cer numai pentru el. Asta e tot ce-mi aduc aminte când mă gândesc la el. Memoria e ciudată: reține lucruri care nu fac doi bani. În rest, totul se duce la canal. Gachentard trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceea, Destinat se cufundă în tăcere. XII Trebuie să mă întorc acum la dimineața aceea din 1917 când am lăsat pe malul înghețat trupul lui Belle de jour și pe judecătorul Mierck cu suita lui rebegită. Amintirea aceasta este destul de încețoșată, ca o bâiguială neclară, dar e, în fond, după chipul și asemănarea vieții mele, care n-a fost niciodată compusă decât din bucățele disparate, imposibil de lipit la loc. Pentru a-ncerca să-i înțelegi pe oameni, trebuie să sapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă micile imperfecțiuni privind epilatul în zona inghinală. Mariana murea încet, risipindu-și cu grație feminitatea, privindu-i cu ochii încețoșați, visând o liniște albă, o ceață caldă cu care va dansa până la sfârșitul veacurilor, o lumină care îi va gâdila buzele și pleoapele și sfârcurile și linia spatelui și vârful urechii și cerul gurii. Mariana murea încet, dezvelindu-și sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în categoria copii, iar poliția le protejează cu grijă, pe când aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plutea În cameră se amesteca cu miasmele orgiilor sexuale ce se răspândeau În toate colțurile, dar nici unul din personajele amintite nu mi se arăta limpede la față. Chiar și chipul vagabondului, deși-l văzusem clar În New York, acum Îmi apărea Încețoșat, acoperit de umbre, În mijlocul camerei dezolante, și eram incapabil să-l recunosc. La fel și Noriko, și femeia măritată, și tânăra; mi le imaginam cu trupurile lor goale și cu mișcările caracteristice fiecăreia, cât se poate de obscene, cu vulvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și Aglaia rămâne văduvă cu doi băieți: Gheorghe și Ioan. La 5 februarie 1890 se recăsătorește cu locotenentul austriac Heirich Gareissvon Dollitzstum, cu care trăiește zece ani. La bătrânețe se urâțește, bântuită de boala Basedow, cu pomeții obrajilor proeminenți, privirea încețoșată, purtând haine închise la gât pentru a-și ascunde gușa. A murit pe 30 iulie 1900. Al noulea copil a fost Henrieta, ,,nefericita copilă”- cum o numește Eminescu. S-a născut în anul 1854 la Ipotești, din pacate oloagă din
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
lungul trupului meu imobilizat. Îmi apucă sexul cu furie. M-a durut, dar n-am urlat de durere. - E vrednic amicul!, zise ea săltându-mi în podul palmelor testiculele chircite de durere. Ceilalți se apropiaseră și mai mult. Cu privirile încețoșate și gurile întredeschise, așteptau urmarea unui joc ce părea a le fi cunoscut dinainte. - Deci suntem bărbat!, zise ea rânjind sălbatic spre convivii ce se grupaseră roată în jurul scândurii de care fusesem legat. - Bateți-vă joc de mine și veți
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
-i spusă, dorește să clădească din veșnicie o cetate, chiar atunci când „timpul de la reguli se abate” (Sonet XI). S-ar putea spune despre aceste sonete că au o notă de senzualitate, promisiuni și sugestii de reflexivitate privite prin oglinda puțin încețoșată a amintirilor: „Albastru vânt înlănțuie imagini, / Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme, / Tomnatice priviri mă duc spre karme - / Condamn lumina plânsă în paragini” (Sonet XIII). Un grupaj de 9 rondeluri urmează Sonetelor, în același ton confesiv, rostit sotto
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
că lumea are un sfârșit. Ideea de sfârșit mă înspăimântă și mă scoate din minți. Cu-adevărat fericit n-am fost decât când eram beat. Din păcate, alcoolul ucide memoria, și n-am păstrat din euforiile mele decât niște amintiri încețoșate”. Sau: „Fericit nu eram decât beat. Din păcate, a doua zi uitam aproape tot, nu mai aveam habar din ce fusese făcut acel soi de fericire.”. Sau: „Frica asta cumplită, panica asta. La căderea nopții, năvălește peste mine. Doresc singurătatea
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
sărut, de fapt, indirect. Și asta pentru că a băut puțin și Ana Diafana, și ochii i-au sclipt. S-au recitat versuri, cineva a cântat frumos, de jale, iar eu nici nu eram acolo, eu pluteam peste clipocirile luminilor orașului încețoșat, învăluit într-o auroră boreală. Cântecul trist se ducea în întunericul Dealului și-al Clujului întreg, iar sufletul meu era atât de mișcat de vibrația luminilor, din ceața aceea de poveste. Pluteam prin auroră și-odată cu ea... Am mers apoi
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese încleștată de la căzătura puternică, ce îl făcuse să îi amorțească
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul cald al sfârșitului de vară. Privea soarele ce se pregătea să apună. Ce puteau să-i spună razele care se retrăgeau ca niște tentacule fierbinți în globul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului. Cu o mână strângea bastonul de lemn lustruit de îndelungată folosință, bătând ușor podeaua în ton cu trepidațiile mașinii, în timp ce cu mâna liberă plimba pe față, aproape la intervale egale de timp, o batistă mototolită
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
stăpânit ai oceanului, în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul în rafale încearcă îndemânarea lui Darrell, viitorul nostru ginere, mai ales la traversarea
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
certitudinilor sale, vizavi de microcosmosul, ce aparține, fiecăruia din noi? Această interpătrundere, transcendere ne îndreaptă spre galaxia sistemului nostru planetar, spre Calea Lactee, spre cunoașterea îndelungată a ceea ce suntem, descoperindu-ne prin lectură, literatură, prin discuții cu scriitorii și oamenii Cuvântului. Încețoșata Andromedă, care se află la distanța de peste 2 milioane de ani lumină de noi, e mult râvnita cunoaștere, spre care ne îndreptăm, ea fiind aflată atât la marginea Căii Lactee, cât și la marginea Universului. Iar această margine reprezintă și vârful
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
Acasa > Poeme > Antologie > S-A LĂSAT ÎNCEȚOȘAT AMURG Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului s-a lăsat încețoșat amurg luna-și zornăie salba pe cer când strigoii ies din cimitire travestite viețile de morți stau cu mâna
S-A LĂSAT ÎNCEŢOŞAT AMURG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344490_a_345819]
-
Acasa > Poeme > Antologie > S-A LĂSAT ÎNCEȚOȘAT AMURG Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului s-a lăsat încețoșat amurg luna-și zornăie salba pe cer când strigoii ies din cimitire travestite viețile de morți stau cu mâna-ntinsă la iubire. mama s-a făcut iarbă frumoasă, tata e-un bujor udat de ploi, se visează tot la ei
S-A LĂSAT ÎNCEŢOŞAT AMURG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344490_a_345819]