169 matches
-
copil, aș închide ochii, îngrozit... Nu, I-aș striga, trece Te rog, Doamne, de la el paharul acesta ! Nu, I-aș striga, târându-mă la picioarele Lui... Cum aș putea să îl las singur în timpul călătoriei de două zile cu trenul, încercănat și palid, încremenit de spaimă în fața ferestrei, privind, fără să vadă nimic, peisajul ? Neliniștea din birjă, mâinile și picioarele înghețate și dinții clănțănindu-i, el trăgând tot timpul geamul ca să scoată capul și să-i strige : „Mai repede ! Mai repede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta una dintre rochiile ei negre care îi plăceau lui George, o rochie de cocktail demodată, pe care o cumpărase de ocazie; avea un decolteu în formă de V, corsajul era brodat cu mărgeluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reazemul peren al sensibilității omului, ajutorul său în ignorarea vremelniciei. De pildă, galbenul e în privirea aștrilor răsfrântă pervers / în întomnări vegetale, dar și în ochiul fiarei sălbatice, în timp ce Pe violet ar trebui scris / FRAGIL / înăuntru sunt farduri / ale anotimpurilor încercănate, iar verdele e păcat ascuns în culoarea frunzei de vie. În același context, tot o reflectare a simțirii clasice este aspirația identificării cu vara, pentru a-și inhiba teama / că durează atât de puțin / mirajul curcubeului. Compusă, așadar, din tușe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
reține zeiește în clipa supremă, în vreme ce Fecioara dă să-l respingă și-l atrage, să se ferească absorbindu-i mesajul seminal, totul într-un mirific vârtej de senzualitate și sacralitate, de puritate, chemare tainică, predare inconștientă, posesiune nevinovată și presimțire încercănată! O minunăție, ce mai! Dar de cealaltă parte, am devorat Strada. Lumea. Sunt convins că fiecare dintre dvs. ați fost în variate rânduri locuit sau cutreierat de sentimentul turistic al existenței. De acea minunată senzație de nonșalanță intangibilă, de paradoxală
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cum o mai duce prietenul lui Scarlat. I-a făcut și o poezie... ― Spune-mi, crezi că băiatul e chiar așa țicnit? ― Fără dubii! Se uită mai atent la Cristescu: Nu vă simțiți bine? Maiorul își trecu degetele peste ochii încercănați apoi le lăsă să alunece în lungul obrajilor. ― Am răcit puțin... Nu mare lucru... Locotenentul continua să-l examineze. " A îmbătrînit dintr-o dată, peste noapte. Avea dreptate: nebuna aia cu motanul o să-l vâre în spital." Cristescu își băgă mâinile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oare nu tocmai citind cartea asta crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi putut să născocească și povestea cu balonul spart și reacția mea, cînd am exclamat „Imbecilule!“. Aveam ochii Încercănați, căscam la ore, eram ușor iritabil, astfel că maică-mea m-a dus la un medic - o somitate, un specialist În probleme de adolescență și tulburări de pubertate, cineva căruia i se luau interviuri la radio și pe lîngă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată atît de frumoasă ca În lumina transparentă a acelei dimineți de iunie, stînd În picioare pe pasarela farului, Înconjurată de marea din care părea că-și scoate energia. Lucas se surprinse punîndu-și Întrebarea dacă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuplu de cretini cu bani. Hugo și-a dat seama că erau reprezentanții arhetipului Tânăr și Fără un Sfanț. Bărbatul avea în jur de douăzeci și cinci de ani, era agitat și foarte muncit, în timp ce femeia avea un păr lins și ochi încercănați. Noi nu ne putem permite realmente o casă în zona asta, s-a confesat femeia uitându-se la Hugo cu niște ochi căprui, îngrijorați. Dar ne-am gândit că am putea să cumpărăm un hambar și să-l transformăm. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sentimentalism că a început o nouă viață, alături de un alt bărbat și că îi dorește să aibă curaj și să fie puternic ca un adevărat mascul până la ispășirea condamnării. Se văzu în celulă, chinuit de o tuse rebelă, nebărbierit și încercănat, îmbrăcat în haine vărgate, un fel de Papillon modern, încercând cu disperare să-și scrie memoriile pe sulul de hârtie igienică, și simți cum panica se apropia de el, pentru a-l lua în brațe, pentru a-l săruta cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
carne arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în orice caz. Dar unde? La ea acasă, evident. Mai devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai mascați, avea ciorapii rupți în genunchi, era plânsă toată, încercănată și deprimată, iar mortul din sicriu erai chiar tu, îmbălsămat și ferchezuit ca toți morții. Exact, așa a fost, alături de ea mai erau și alții... Huiduma, Omul cu Tatuaj, Agentul Imobiliar... De unde știi? Vecinul... De unde știi? De unde știi? De unde știiiiii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau peste genunchi. Între picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la tălpi. Cel nou se ridică și-l întrebă pe sergent: 239 - Ăștia sînt? - Ăștia. Umbra i se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înțeles. Oh, cât de bine își amintea! Viceregele voise să-l vadă personal pe Tommaso și încercase chiar să fie amabil oferindu-i un păhăruț de lichior, dar el refuzase privindu-l drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso îi sugerase într-o castiliană perfectă să se exprime totuși în propria sa limbă, holbase ochii, în fundul cărora se putuse vedea un soi de funingine gălbuie: Excelență, aveți o boală gravă și dacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui Conțescu dispensa de a mânca și miez de nucă de cocos, tăiat în bucățele mici. În loc de apă i se îngădui să soarbă puțină zeamă de lămâie îndulcită. - Cum te simți? Întrebă iarăși Gonzalv cu o tată obosită șicu ochii încercănați de îndoieli și nesomn. - Nițeluș mai binișor! Șopti în diminutive Conțescu. Din nefericire, bucuria lui fu de scurtă durată. Călduri de nesuferit îl aprinseră deodată, dureri în piept însoțite de înecăciune se iviră, și geograful căzu aproape în delir. Medicii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acea ambiguitate afectivă care se naște din senzația înduioșată de regăsire a intimului meu (de la patul meu, biroul meu, bucătăria mea etc. și până la oamenii care mă propulsează în viață) și apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă, disperată și încercănată ― pe care mi-o provoacă reântâlnirea cu mizeria diversificată a locului. Fac un mic antrenament psihologic pentru a gândi lucrurile în fluiditatea lor ("eul" meu care îi leagă pe "aici" și "acolo"), în continuitatea propriului meu "destin" (dacă aș putea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îngeri, eșec, mult curaj, paradis, lipsă de curaj și curaj miraculos. În vremea lucrului la Caragiale deveniserăm toți seismografe sensibile ale regizorului, a cărui forță magnetică ne arunca în focul aprins. Lucram câte 20 de ore pe zi. Eram obosiți, încercănați și hămesiți de reușita care nu se lăsa prinsă. Au fost repetiții misterioase. Florin Zamfirescu, Dorina Lazăr, Răzvan Vasilescu, Rodica Mandache, Nino Anghel, Panamarenco, Aristide Teică, noi toți, foarte puțini de altfel, repetam chinuitor, aveam oboseli pline de exigențe. Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
multe ore acestei părți a relației lor, va cere acele poziții sau acele tehnici sexuale pe care le refuza până atunci. Plângând mult, respirația ei începe să miroasă greu, din cauza mobilizării unor secreții profunde din fa ringe, arată tot mai încercănată, slăbește, este neinspirată în gesturi și atitudini, iar toate acestea provoacă repulsie. În acest fel, ea riscă să fie pur și simplu împinsă deoparte de omul pe care îl iubește, iar acest lucru este deosebit de traumatizant pentru o femeie. Atracția
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și a psihologicului: Imaginea ei mă urmărește: trecută de 70 de ani, împuținată, slăbită. Sentimentul înspăimântător când, astă-primăvară, la Iași, am surprins-o în timp ce trebăluia, așezată pe vine, lângă dulăpior pierzându-și echilibrul și căzând în șezut; privirea ei, tulburată, încercănată, licărind doar ca stupoare de animal neputincios, căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles și că-i voi fi aproape.) Mi-o închipui: singură, la țară, într-o casă în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se regăsesc atât în literatura, cât și în pictura simbolistă: "Câțiva ani, cât a durat nebunia Burne-Jones, femeile franceze în pas cu moda s-au îmbrăcat și s-au comportat "à la Burne-Jones", au cultivat un ten palid, ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din lehamite, ori din plezirism și indiferență. Cunosc foarte mulți oameni de acest gen, adeseori revoltați de urâciunile etalate-n cărți și reviste, dar blazați prematur, sau mulțumiți cu puținul rafinat pe care știu să-l deguste-n singurătatea lor încercănată. "De ce nu corespondați cu redacțiile, ori direct cu autorii?" îi tot întreb. "Vă supără cutare lucru, v-a revoltat cutare spectacol, vă înspăimântă incultura gazetarului X, vă umilește amoralitatea autorului Y de ce nu ieșiți la atac, așa cum vă tot văitați
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să fie înghițiți de grăsimi și-acoperiți de șunci. (p 6) Dacă nu, sînt cei scheletici galerii de țeste golite, stafidite, subțiate mult prea mult, cu trăsături sleite, palizi și roși de timp, cu pomeți scobiți, cu ochii șterși, sticloși, încercănați și înroșiți. (p 7) Totul formează o frescă de carne muncită, bătută parcă de furtuni, mototolită de golul vieții, mii de riduri de toate felurile, riduri în formă de labă de gîscă sau riduri mici și fine, o masă de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de care zadarnic ne rupem. Iată, noaptea îi reunise și îi zvârlea din nou împreună la malul rece și sticlos al zilei. Zâmbise, ca un mort. — Deschideți, vă rog, fereastra. Deținuta se ridicase greu din fotoliu. Palidă, cu ochii injectați, încercănați, solzi mari, vineții. Se desprinse lent, rotindu-se. Un prim pas, spre fereastră. Înaintă, spriji nindu-se de marginea fotoliului. Avansă, rămase cu mâna stângă în aer, departe de trup, nu mai avea de ce se rezema. Desfăcu, dintr-odată, un pas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]