884 matches
-
40, 219. • Tabel în ibidem, p. 216. • Ibidem, p. 41. • Ibidem, p. 40. • Monica Grigore, op. cit., p. 107 (doc. de la ACNSAS, fond „Penal“, dosar 145, vol. 2, f. 89). • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 442. Au reușit să spargă încercuirea Securității: Gheorghe Gherbezean, muncitor din București; Gheorghe Popescu, muncitor din Prahova; Nicolae Tărăsescu, fost notar, originar din Oteșani, județul Vâlcea; Oprea Penciu, țăran din Ogrezeni, Ilfov; Ion Oprițescu, șeful grupului, muncitor din București, originar din județul Mehedinți, și Ion Cetățeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
căderea regimului comunist. Aceasta nu a fost singura problemă. După eliberare (1954), A. Ionescu a fost angajat ca muncitor în domeniul de stat, dar în 1959 a fost dat afară datorită calității sale de fost deținut politic 91. Scăpat din încercuirea din Munții Arnota 92, Nicolae Tărăsescu a fost ținut ascuns de un consătean, Gheorghe Cupea, până la 10 ianuarie 1950, când a fost capturat. Fusese condamnat în lipsă la 18 ani închisoare, dar a fost retrimis în instanță. În timpul procesului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
două volume, Oameni fără glorie (1956) și Steaua Bunei Speranțe (1963), conceput atât ca flux de idei, cât și ca întindere în linia propagandistică a romanelor de război sovietice din anii ’50, are în centru întîmplări și situații legate de încercuirea armatei române la Cotul Donului, urmată de experiența prizonieratului într-un lagăr rusesc. În conformitate cu comandamentele ideologice ale epocii, soldații români de pe frontul de Răsărit sunt „oameni fără glorie”, aceasta urmând a le fi acordată doar comuniștilor Marin Vlaicu și Toma
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
legăturile dintre biografie și operă. Caragiale (1996) - cu subtitlul Glose, analize - nu e o monografie unitară, ci o grupare de texte (scrise de-a lungul a două decenii, 1975-1995) care, după părerea autorului, „deși e atât de succintă, depășește simpla încercuire monografică”: unghiul analizei e amplificat astfel încât să cuprindă, pe lângă literar, socialul și culturalul, demersul vizând chestiuni de mentalitate obștească și de istorie a civilizației. În activitatea critică „la zi” - în textele adunate în seria La sfârșitul lecturii (I-IV, 1973-1993
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
prin rezonanța ei culturală, editorialistul încercând să găsească semnificații și motivații intelectuale ce surprind sensul actualității sau valențele cotidianului. Stilul este reflexiv și analitic, fără a cădea însă în parabolă moralizatoare, deși nota etică joacă un rol important. „Romanul” Vremea încercuirii (I-II, 2001-2002), transpune, cu destul de puțină abilitate literară, experiența biografică a autorului din perioada de „clandestinitate”, volumele subintitulându-se Urmărirea și Ancheta. Aspectele memorialistice (întâlnirea cu Radu Tudoran, bunăoară, sau „intervenția” la Zaharia Stancu - dintre referirile strict scriitoricești) se
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
rechizitoriul la care S.-S. a fost supus. SCRIERI: Pe urmele revoluției, București, 1991; În zodia exilului, București, 1994; La răscruce. Gânduri spuse la Radio Europa Liberă și în „Jurnalul literar”, București, 1996; În zodia exilului. Întrezăriri, București, 1998; Vremea încercuirii, I-II, București, 2001-2002. Repere bibliografice: Miruna Nicolae, Născut în zodia exilului, RL, 1994, 32; Constantin Cubleșan, „În zodia exilului”, TR, 1994, 41; Mircea Muthu, Exilul unui jurnal, TR, 1995, 4; Gheorghe Grigurcu, Sub zodia exilului și a credinței, JL
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
În zodia exilului”, TR, 1994, 41; Mircea Muthu, Exilul unui jurnal, TR, 1995, 4; Gheorghe Grigurcu, Sub zodia exilului și a credinței, JL, 1995, 1-4; Barbu Cioculescu, Mărturia unei conștiințe, JL, 1997, 49-52; Ruxandra Cesereanu, „Întrezăriri”, ST, 1998, 10; „Vremea încercuirii” (dialog între Pavel Chihaia și Nicolae Stroescu-Stânișoară), JL, 2002, 5-10; Dorin Liviu Bâtfoi, Vremea faptelor, RL, 2002, 43; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Convorbiri prin timp, București, 2003, 178-202; Manolescu, Enciclopedia, 641-642; Săndulescu, Memorialiști, 277-280. N. Fl.
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
căsătorim În cercuri, ca să ne Întipărim bine În minte realitățile conjugale esențiale: că, pentru a fi fericit, trebuie să găsești varietate În repetiție și că, pentru a Înainta, trebuie să te Întorci de unde-ai plecat. Sau, În cazul bunicilor mei, Încercuirea s-a făcut după cum urmează: când au pășit de jur Împrejurul punții pentru prima oară, Lefty și Desdemona erau Încă frate și soră. A doua oară erau mire și mireasă. Iar a treia erau soț și soție. În noaptea nunții bunicilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
armata română peste 3 000243. La 2/14 septembrie 1877 consiliul de război ținut sub președenția țarului a hotărât să nu "se mai dea niciun atac împotriva Plevnei până nu vor sosi ajutoare din Rusia". Acestea urmau să contribuie la încercuirea Plevnei pentru a-l sili pe Osman Pașa să se predea 244. Până la sfârșitul lunii octombrie, trupele româno-ruse controlau doar o parte a împrejurimilor Plevnei, iar legătura lui Osman Pașa cu spatele frontului nu putea fi ruptă 245. Urmare a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de la Bechet un batalion de milițieni români comandați de generalul Lupu, care a preluat comanda cetății 250. După căderea Rahovei, blocada trupelor româno-ruse asupra Plevnei este completă. În aceste condiții, la 28 noiembrie 1877, Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fără succes. În aceeași zi, către orele 14, a fost nevoit să dea ordinul de capitulare a armatei otomane 251. Pierderile armatei otomane s-au ridicat la 6 000 de morți și de răniți, 77 de tunuri și 34
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
externe a Serbiei după lovitura de stat din 1903 și adoptarea unei politici ce se opunea intereselor intențiilor expansioniste ale Austro-Ungariei în Balcani i-au deranjat pe conducătorii de la Viena care, după 1906, și-au intensificat eforturile de izolare și încercuire a Serbiei, eforturi concretizate prin anexarea Bosniei și Herțegovinei în octombrie 1908. Criza balcanică începută în anul 1908 a marcat momentul de început al desprinderii României de Tripla Alianță și debutul procesului de apropiere de pozițiile Antantei, alianță politico-militară constituită
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în centru, o să rezistați. Rostise ultima frază cu un ton insinuant, privind ironic, pe sub sprâncene, înspre Sangiban. Acesta, firește, mușcă momeala. Chipul, de obicei palid, i se înroși și răspunse cu un zâmbet de gheață: — Centrul o să reziste. Pentru o încercuire, însă, trebuie ca aripile să se miște înainte, nu înapoi. Azi, la râu, goții au fugit. La cuvintele acelea, tânărul Thorismund înjură și duse iute mâna la sabie. Tatăl său, însă, îl opri înainte de a o scoate din teacă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
manevrelor de cavalerie, astfel că, până la urmă, consimți să-și dea jos oamenii de pe cai și să ia latura din dreapta a dispozitivului, urmărind, înainte de toate, să creeze un aliniament cât mai larg și astfel - foarte important - să le îngreuneze hunilor încercuirea. Realinierea unităților încă nu se încheiase când se auiră primele strigăte de alarmă, iar Datianus anunță că dușmanul pornise la asalt. Sebastianus se duse de îndată, împreună cu el, pe un mic pinten ce constituia punctul ce mai înalt a colinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Atila, care cobora panta și gonea către tabără. Recunoscu, între sutele de capete, și coama roșie ce împodobea coiful regelui. Se răsuci imediat și aprecie distanța la care se aflau vizigoții; aceștia, văzând că Atila era gata să scape din încercuire, se îndemnau unii pe alții cu strigăte puternice și își biciuiau și mai tare caii. O clipă mai târziu, prima ploaie de săgeți hune se abătu asupra lor. Balamber nu se opri să constate cât de eficientă fusese. Strigă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
birui. Vorbind, aveam doar certitudinea că încă mai sunt viu. Deși, prea bine știam, poți muri și la jumătate de cuvânt. Într-una din acele nopți grozave, bătrânul a început să-mi povestească ceva despre moartea tatălui său. Căzuse în încercuirea de la Stalingrad, iarna, și în primăvară se treziseră cu calul lui la poartă. Era dintr-un sat de prin Vâlcea. Era copil în vremea aceea. Creștea porumbei și i-a venit ideea să trimită porumbei în lume cu câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a aflat că nu murise. Trăia, era în Kazahstan, se însurase, avea copii, era rostuit. Rușii i-au mai dat o săptămână să-și viziteze tatăl. Bătrânul: „Mi-a spus că nu ne-a mai căutat de rușine. Atunci, în încercuire, dezertase și trecuse la ruși. L-au luat și l-au trimis în Kazahstan. I-a fost rușine să mai știe de noi. Dar tot spera că o să dăm de el“. Abia când mi-a spus că scrisese o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cât de vitală este pentru om agresivitatea și să obțină apoi premiul Nobel pentru biologie? Copiii, după părerea acestuia din urmă, trebuie feriți mai Întâi de agresivitatea care zace În ei și abia apoi de cea a oamenilor mari. În Încercuirea de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alt grup de supraveghere oficială. Le privi și mai atent și observă că fiecare fotografie era marcată cu „CASL”, aveal la subsol date din 1943 și 1944, iar fotografiile erau aranjate în ordine cronologică, probabil așteptând și unele adăugiri artistice: încercuirea fețelor unor comuniști cunoscuți. Buzz se gândi „Coleman” și începu să caute o față obturată de bandaje. Majoritatea fotografiilor erau de grup și fuseseră luate de la distanță, de undeva de deasupra. Unele reprezentau secțiuni mărite, în care fețele se distingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aceștia se Întorseseră două sute, Înspăimântați. Fuseseră surprinși Într-o ambuscadă și mai bine de jumătate din ei căzuseră sub săgeți care veneau parcă de nicăieri. Ceilalți rezistaseră cu greu unui atac sălbatic, venit din două direcții, care se sfârșise cu Încercuirea. Forțele cu care luptaseră erau aproape egale. Dar rapiditatea atacului, terenul necunoscut și slăbiciunea oamenilor făcuseră ca În nici o oră grupul achingiilor să fie zdrobit. Toate acestea apăsau greu asupra oamenilor. Mulți participaseră la campania din 1462 Împotriva lui Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
flancul stâng și reluarea atacului la pod! porunci voievodul. Conform semnalelor, la pod se dădeau luptele cele mai grele. Atacul spahiilor fusese respins de spătarul Albu, dar presiunea asupra podului devenea uriașă. Mii de spahii treceau Bârladul prin apă, Încercând Încercuirea călărimilor domnești. Un curier plin de sânge sosi pe dealul unde se afla voievodul. - Spătarul Albu și comisul Toader cer Întăriri, măria ta! Au În față o cavalerie imensă, peste patruzeci de mii de spahii, achingii și timarioți! - Să reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului Oană deveniră un coșmar care chiar avea loc. Valul Cuceritorilor intră prin spatele dispozitivului moldovean, răsturnă călăreții comisului Groza și trecu la Încercuirea voievodului. Prin perdelele de ceață, Oană socoti că era un atac bazat pe informații clare despre locul În care se afla Ștefan, executat cu un corp de elită de aproximativ două mii de oameni. Pe mantiile lor roșii era imprimat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În retragere. Soliman câștiga teren. Galopul Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi amenința capul. Nici unul din ceilalți luptători nu se mișcă În ajutorul lui, iar asta Îl făcu să Înțeleagă că, pentru el, probele nu s-au terminat. Dădu pinteni și făcu o voltă scurtă pe stânga, ieșind din Încercarea de Încercuire efectuată de Apărători. Dar nu câștigase decât câteva secunde. Destul ca să-și scoată sabia și să pareze loviturile rapide venite parcă din toate direcțiile. Trei Apărători intraseră În luptă directă cu el, ceilalți șapte Îi baraseră trecerea. Erau spadasini excelenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
loveau de fierul lor aspru, scoțând scântei. Dar diferența de forțe era prea mare. Una din lame Îi atinse platoșa, iar alta Îi zgârie brațul drept. Alexandru era aproape scos din luptă. Pentru ultima oară dădu pinteni și ieși din Încercuire, galopă doar câteva secunde, se Întoarse și, rotind brațul drept, aruncă unul din buzdugane. Măciulia grea de fier izbi În platoșa unuia din Apărători, răsturnându-l de pe cal. Fără să mai aștepte un nou atac, roti și brațul stâng, proiectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De acord? - Așa rămâne! se auziră mai multe voci. Simion descălecă, Își puse arcul și săgețile la spate și o luă la fugă Înapoi, oprindu-se În zăpadă ca să se asigure că nu e văzut de spahii care țineau sub Încercuire conacul. Apărătorii conduși de Lacrămă se ascunseră În spatele unei ridicături de pământ și culcară caii. Ceilalți porniră mai departe, spre voievod. Tropotele lor fură auzite de iscoadele turcești, care făcură semn comandantului că Apărătorii au părăsit moșia Brăneștilor. - Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]