990 matches
-
de ele; aurea mediocritas 1 era deviza lui. Nici caracterul său nu era unul banal, sau așa îi plăcea să creadă cel puțin, căci, prin acesta, educația primită la dulcea și la luminoasa vârstă a copilăriei sale îi ieșea bine închegat și echilibrat la suprafață. Unele persoane spuneau despre dânsul că este poate prea mândru și chiar indiferent, dar asta numai fiindcă lui nu îi turuia gura într-una, ca altor tineri. Când vorbea, însă, dovedea mereu agerime în gândire prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
potrivit, pentru a-l da la iveală. Unele taine din sufletul omului nu trebuie încredințate nimănui, pentru că se întâmplă ca ele uneori să fie mai intime și mai greu de pătruns chiar și decât cea mai legată și mai bine închegată relație prietenească. Prietenul este un bun de preț doar atâta vreme cât nu-l trage în jos pe tovarășul său și nu-l împiedică deloc de la progres. Adevărul nud, rostit la momentul nepotrivit, devine într-atât de respingător, încât poate trasa pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca niște motive permanente În țesătura creației sale, nu pentru a da culoare, ci pentru a ajuta la deslușirea Încurcatelor probleme ale existenței umane actuale. Alături de tehnica introspecției, pe care o stăpânește cu abilitate, autoarea face și portrete psihologice bine Închegate unor peronaje, fictive sau reale, aduse În scriere. Folosește cu măiestrie arta dialogului, atât cu sine, cât și cu personajele distribuite În diverse situații din proză. Dialogul devine un fel de maieutică utilizată pentru a scoate adevăruri literare și semnificații
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
farmecului lor, simțim că sunt primejdioase; ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel și acțiunea socială este posibilă numai dacă o anumită legitate activitatea arbitrară a individului. De aici, viața umană nu devine În genere posibilă decât prin Drept și prin Obicei. Viața umană spirituală se poate dezvolta numai În „comunitatea trainic Închegată a celor ce trăiesc laolaltă și comunitatea generațiilor ce se suprapun În procesul istoric al vieții” (Fr. Paulsen). În ceea ce privește viața individuală, la cele anterior afirmate mai adăugăm că obiceiurile consolidate au efectul că „mecanizează” acțiunea, mărind astfel succesul: nu mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori, se regăsește acoperit de sânge mort, închegat, viermi anunțători ai unei descompuneri viitoare mișună pe corpul său. Detracatul care face această stranie mărturisire evoluează într-o lume care modelează halucinațiile sale, fără raporturi cu acesta, lume pe care o disprețuiește, lumea indivizilor normali - canalia. Acest univers e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup - și greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de Încălzire era o altă minune a lumii. Zgrunțurii și petele de rugină o făceau să semene cu o columnă având pictate scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul, astru Închegat din căldura lacrimilor, Își parcurgea orbita Încet, asemenea geamănului din Înălțimi. Într-o dimineață, am văzut cum În radele de vopsea crăpată din tocul ferestrei se desfășura o activitate febrilă. Câteva furnici Încărcau pe cocoașele lor cât vârful de ac
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cenzurile de orice fel: aceea politică și ideologică din România natală, aceea a anonimatului specific unui proaspăt emigrant, aceea a editurilor italiene. Mai mult decât atât, am bănuiala că, având în mâini manuscrisul Renatei Pescante Botti - iar nu opul gata închegat - tânărul Andrei Codrescu n-ar mai fi dat curs acestei amețitoare tentații de a ajusta. Actul avangardist și nițel revanșard țintește exclusiv litera tipărită. Nemulțumirea nu e fundamentată pe criterii estetice, ci pe mici capricii de popularitate. Altminteri, n-am
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
deosebite, dar cu un dozaj verbal aproape științific. Mai răsfoim ce mai răsfoim, și convingerea ni se cristalizează fără cale de întoarcere. Ne punem deja problema în termenii talentului, ai mâinii de scriitor, ai capacității de construcție și ai carnației închegate a personajelor. Lăsăm deoparte povestea, obsedantă sau nu, mizele tematice ale volumului și glosele extratextuale sau psihologiste, pentru ca, seduși de meritele tehnice ale contactului cu pagina, să bifăm, pe listele fragedelor noastre descoperiri, un prozator. Încă unul, cu alte cuvinte
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
întreabă Roja. Pe tine tot stresul ăla nu te lăsa să dormi noaptea, în timp ce noi aveam nevoie de el ca de aer, unde v-ați cunoscut de fapt? Ești prea curios Părințele, aveam și eu grupul meu, mult mai bine închegat, ne cunoșteam toți din copilărie, de la școală, numai că al nostru era mai static, dezbătea idei, nu era menit să intre în acțiune, dintr-un grup din ăsta mi-ar fi plăcut și mie să fac parte, acuma aflu pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic, zice Roja. — Și pentru asta ai de gînd să ne toci nervii în fiecare zi de-acum înainte? zice Milițică. Ce te-a împiedicat și pe tine să te lipești la o afacere serioasă sau la un grup politic închegat? — Decît să fiți gelos pe toată lumea ați putea recunoaște că n-ar fi fost cine știe ce, completează Patru Ace, preferînd să rămînă în picioare. Oricine ar fi procedat la fel, și-ar fi urmărit propriul interes, ce e de condamnat la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cel puțin o sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și o invitam la o cină romantică, trupul ei era găsit fără viață În zori, de măturătorii din zonă. O mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu. Trei iunie Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe ea ca să mi le răcoresc, dar bătaia În ușă mi se părea că persistă. Un timp nu am răspuns. Apoi am deschis brusc ușa. Pe prima treaptă de lângă ușă porumbelul meu alb zăcea mort cu penele pline de sânge Închegat. L-am ridicat de jos și l-am pus pe o fructieră de sticlă, În bucătărie. Noaptea am coborât În curte și, la lumina lunii am săpat În mica brazdă de pământ cu un cuțit, o gropiță În care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu aceleași rahaturi. Îmi închipui că se credea deștept, la fel ca toți cei care se cred deștepți. Îi spun să încerce cu „parola“. Capitolul 25 Mona îmi trage șoseta de pe picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
chinezești de ghicit, se uită în poală la unghiile ei negre și zice: — Stridie, să știi că nu e bine ce-ai făcut. Stridie își vâră mâna în mașină, întinzând-o spre ea, peste banchetă - mâna lui roșie de sânge închegat -, și zice: — Coacăză, cu toate bunele intenții și cu toate buruienile tale, călătoria asta nu are cum să iasă bine. Vino cu mine, zice. Mona strânge din dinți și-l privește cu o figură fermă, zicând: — Mi-ai aruncat cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai mănîncă ori beau. Ha-ha! izbucnește în gîtul lui un rîs scurt, înecat. Ospăț în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
populare, legende și povești, epopeea Povestea regelui Ghesar creionează sute de personaje bine individualizate, eroi sau tirani, bărbați sau femei, bătrâni sau tineri. De asemenea, conține nenumărate proverbe tibetane, având trăsături caracteristice creației verbale cum sunt comparații, refrene, structură bine închegată. Guvernul chinez acordă o mare importanță rememorării, tălmăcirii și retipăririi epopeii Povestea Regelui Ghesar. În 2002, în China au avut loc o serie de manifestări cu prilejul marcării unui mileniu de la apariția acesteia. În plus, în mai multe universități chineze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]