271,958 matches
-
valoarea aurului creat de alchimiști din amestecul cu sânge (transformarea lui ulterioară în pulbere) reușește să convingă sătenii gata să comită crima că nu vor avea parte de lingourile oferite. Vizita bătrânului domn - că nu-i putem spune altfel - se încheie cu înțelegerea echivalenței dintre Bine și Rău. Totul era o chestiune de stăpânire. Și de alegere. Nimic altceva". Paolo Coelho, Alchimistul, traducere din portugheză de Gabriela Banu, editura Humanitas, București, 2002. Paolo Coelho, Diavolul și Domnișoara Prym. Traducere din portugheză
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
a II-a și a III-a de Șostakovici și Prokofiev, Concertul pentru Ondes Martenot și orchestră de Jolivet, cele trei piese pentru două piane acordate la sfert de ton unul față de celălalt de Ives și multe altele. După ce se încheia lucrarea, găsea întotdeauna o remarcă ce ne lăsa perplecși, ceva în genul: ați simțit că partea a treia e recurența augmentată a gesturilor sonore ale temei întâi? Sau: uite aici ce idee bună să orchestrezi acordul de patru sunete în
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
împotrivesc, îi vînează și îi extermină". Nici urmă de femeia care, cum ne spune Anca Delia Comăneanu în prefață, "se lasă cotropită șde diavol, n.m., R.R.ț și, preluînd o parte din sarcinile lui, îl dezagregă, îl silește să-și încheie misiunea mai repede decît s-ar fi așteptat". Pentru că ele, femeile, sînt de la început demonizate, ele atrag într-un periculos joc erotic atît pe bătrînul profesor criminalist, cît și pe angelicul Gabriel. Și sursa răului se află, ca în vechile
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
se împartă la timp judecata, să nu aștepte... Ședințele de seară, nu se știe de ce, țineau mai mult... Poate oboseala, enervarea de peste zi... Neculce lămurește: Care aceli Divanuri den amiadzăzi în deseară nu căde toate pre de laudă. Portretul se încheie lapidar: Omu bun și blându, fără nici o răutate. Dabija... Dincolo, în Muntenia, domnea Gligorie-vodă. Altfel de om. Abil, aventurier, cu multe relații. Amândoi, și Dabija și Gligorie sunt convocați la Țarigrad, la Vizir, să pună la cale lupta oștilor otomane
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
tot" din acel spectacol, în afară de o senzație copleșitoare pe care ți-o inducea - de vinovăție și de neputință; a fost, de altfel, în acea seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în 1963, și însoțită de vii
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
luni mai tîrziu, la Paris - dar întîlnirea dintre îndrăgostiți este un pretext pentru lungi rememorări ale evenimentelor trăite de fiecare dintre cei doi în timpul revoluției, la București (Popeye) și la Timișoara (Anamaria). O altă iubire, dintre Anamaria și Vladian, e încheiată brutal de asasinarea acestuia din urmă în primele zile ale confruntărilor de la Timișoara. Raportarea la evenimentele care le-au schimbat viața este permanentă, iar existența însăși a sentimentelor pare imposibilă în absența unor fie și minime explicații pentru ceea ce au
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
de receptare. Impresia e deseori de fantastic vlăguit, unele scene potențiale purtătoare de magic sunt expediate plictisit, alteori Márquez mizează pe efecte facile. În Mă ofer să visez un bărbat visează că este visat de o femeie misterioasă. Povestirea se încheie previzibil cu visul femeii care-l visează pe bărbat... visând-o. Trimiterea ironică și directă la Borges nu salvează povestirea al cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
Eugenia Tudor-Anton "...Încă un Eminescu, adică un alt volum al acelorași minuni." Dintr-un caiet manuscris, aflat în posesia familiei, fără file de început (după numerotare), lipsesc 32 - și care după pagina 303 se încheie cu un "sumar", ne-am putut face o idee despre personajele sau grupurile de personaje ale romanului Străina. Început în anul 1942 (februarie) după cum atestă o notiță din caiet, romanul urma să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
mai bună, din care nu știu dacă vom ajunge să facem parte altfel decît individual, după mintea și norocul fiecăruia, dar nu reușesc să-mi alung neliniștea drumului ce mă așteaptă (...) De aceea nu văd cum aș putea să-mi închei însemnările la Praga formulînd un enunț oarecare, mai degrabă acest murmur, ca o întrebare suspendată: ce va fi cu noi, ce-o să se întîmple?..." Vitalie Ciobanu - Valsul pe eșafod, Editura Cartier, Chișinău, 2001, 284 de pagini, preț neprecizat.
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
de drept divin - adică statul medieval care are ca singur stăpân pe însuși Isus Hristos. Nu boeirii îl aleg pe domn "nu te-au ales nici nu te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu", unicul deținător al adevăratei puteri. "Contractul" este încheiat între Divinitate și domn, acesta din urmă este "alesul" care îi îndeplinește nemijlocit poruncile în lumea pământească; firesc, autoritarismul este o manifestare obligatorie a misiunii sale supreme, a "mandatului" primit: "cugetă că nu v-au adunat Dumnezeu să fiți toți
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
frumos”. Din dragostea lui pentru Veronica se „nășteau” poezii geniale pe care poetul le dedica muzei sale. Într-o scrisoare din 1882, Eminescu Îi scria: „Tu ai fost și ești viața mea, cu tine s-a Început și s-a Încheiat și dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
redundanță creată prin dilatarea textului monocord care dezvoltă de la un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul de pretext-cadru. Povestea simplă și care se încheie cam brusc, încadrează o lungă cuvântare-mărturisire despre învățătura creștină și conduita social-religioasă. Nu e exclus, la origine, un posibil cod vorbit al lecturii. Intriga nu este decât un mijloc prin care povestitorul experimentează diverse forme ale retoricii, (involuntare?), fără a
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
spune că a auzit-o "de la bărbați cinstiți și necredincioși (iată o convenție literară veche cât lumea). Romanul, însă, este încadrat cu grijă de o predoslovie în care ni se vorbește despre rolul "îndemnătorilor" spre calea învățăturii creștine și se încheie cu "Cântecul Sf. Ioasaf când a intrat în pustie". Câteva momente ale acțiunii pot fi remarcate pentru bunul efect pe care îl realizează în economia romanului. Unul dintre ele este episodul XXVI în care, amenințat cu moartea, vrăjitorul Nahor trebuie
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
derizorie în context, la un articol dintr-un număr din septembrie 1999 al Adevărului, descriind un fenomen autohton de canibalism, atunci cînd autoarea face o digresiune pe tema supraviețuirii mitului antropofagiei, independent de legenda populațiilor africane de canibali, secvență ce încheie ultimul capitol al studiului (ciudat mod de a încheia o carte, printr-o digresiune...). Simona Corlan-Ioan recurge la două tipuri de surse: în primul rînd, și acesta este unul din principalele merite ale cărții, la texte originale de secol XIX
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
din septembrie 1999 al Adevărului, descriind un fenomen autohton de canibalism, atunci cînd autoarea face o digresiune pe tema supraviețuirii mitului antropofagiei, independent de legenda populațiilor africane de canibali, secvență ce încheie ultimul capitol al studiului (ciudat mod de a încheia o carte, printr-o digresiune...). Simona Corlan-Ioan recurge la două tipuri de surse: în primul rînd, și acesta este unul din principalele merite ale cărții, la texte originale de secol XIX, savuros-incredibile (convingătoare însă cu nici două secole în urmă
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
de teatru, avînd așa dar, singură, activitatea unei edituri. Un semnal trist, editorialul dlui Ion Simuț: cronicarii literari sînt condamnați să scrie doar la cărțile oferite de autori, fiindcă nu-și pot totdeauna permite să cumpere cărțile care apar! * Să încheiem acest tur de orizont cu altă revistă din provincie: Antiteze, 10-11-12/2001, de la Piatra Neamț. Tema provinciei în raport cu centrul este chiar miezul unei anchete din ultimul număr pe anul trecut. Un interviu și un fragment de roman publică dl. Petru Cimpoieșu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
găsit pe fragmente și anume în pasajele care insistă asupra acestor mode teoretice. A vorbi despre literatura de început a lui Caragiale ca despre un text continuu în care fragmente textuale organizează un întreg care începe în 1873 și se încheie în 1879-'79 e deja un exemplu de derapaj în efemerul teoretizărilor. În mod nedrept față de cantitatea de informație și față de sincronizarea pe care asemenea considerații o arătau cu moda occidentală a momentului, ele pălesc cu timpul și dacă n-
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
intrați în viața interioară a lectorului? Nu am un mesaj ca atare - nimic identificabil, doar ceea ce implică experiența lecturii, care diferă desigur de la lector la lector. De pildă, nu știu niciodată cum se va sfârși un roman până ce nu-l închei - totul se întâmplă din instinct, aproape din întâmplare, nu neapărat din voia mea. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
mese goale. Mai populat e zidul de alături, unde întîlnesc adesea cîte un tip urinînd, și ziua în amiaza mare. Nu știu de ce tocmai acolo, poate vin după miros. Odată l-am admonestat pe unul și mi-a răspuns calm, încheindu-se la pantaloni: "Ce să fac, cucoană, nu mai puteam să mă țin". Era bine îmbrăcat și își pusese geanta diplomat mai la o parte, să n-o stropească. E o stradă cu pomi, ciripeli și două sedii de partide
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
goală de la Berlin, al său "Lundi matin" fiind distins cu Premiul FIPRESCI și Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor. Un film intimist, cu umor și autoironie, dar pentru care puțini spectatori vor plăti biletul de intrare. Nu pot încheia fără a aminti de "Happy Times", ultimul Zhang Yimou, proiectat în afara competiției, și "Big Shot Funeral", proiectat în Panorama Special, două filme care vin dintr-o China pe care aproape nu o mai recunoști, într-atît de rapid fiind ritmul schimbării
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
elementul emoțional și butaforic din legionarism: adeziunea ei izvora din "starea de disperare, cu absența altor oferte politice." Să citești și să crezi! De ce or fi fost ei așa de disperați încît să cauționeze crima politică și restul? Dl. Necula încheie deplîngînd faptul că mulți din generația cu pricina nu s-au putut realiza (ca Eliade ori Cioran), fiindcă, rămași în țară, au ajuns în închisorile comuniste: "Dar, poate acesta este paradoxul neamului valah - să nu te poți realiza decît afară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
Anglia purtase două războaie în decursul unei singure generații (...) Să vă dau doar un exemplu semnificativ pentru cît de mare importanță li se acordă, chiar și în zilele noastre, dezbaterilor culturale de tipul celei de la Societatea de sociologie din Londra, încheiată cu un soi de epifanie a lui Goethe. În 1949, Allensbach Institut, echivalentul nemțesc al Institutului Gallup, a chestionat un eșantion reprezentativ de germani în legătură cu personalitatea lui Goethe. Era anul fondării Republicii Federale Germane, după cum își amintesc cu mîndrie cei
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Sorin Toma sau Nicolae Moraru: "îl citesc pe Patapievici... Toată cartea este o înșiruire când de banalități, când de interpretări de o inadecvare totală asezonate cu o mulțime de metaforizări simandicoase." în plus, Gabriel Andreescu are și veleități de scriitor, încheindu-și de exemplu articolul cu o suită de "metaforizări" care sunt nu "simandicoase", ci caraghioase: "șcartea în discuțieț funcționează ca o veritabilă plasă de fluturi. Peste ani, unii vor privi în ceea ce s-a adunat ca într-un insectar. Vor
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
fotografei Molly Lane, răpită de boală (și viciu) în plină tinerețe, trei foști amanți ai acesteia (și între ei prieteni - un jurnalist, un compozitor și un ministru de externe) încep un "dans macabru" al intrigilor și răzbunărilor care nu se încheie decât la Amsterdam, în țara care îngăduie eutanasia, "jocul de-a neființa". Comparându-l pe McEwan cu Nabokov, Virgil Stanciu constată răceala "aproape clinică" a acelui dintâi, în timp ce maestrul ruso-american se mai și încălzește în timpul povestirii. "Comparația cu cel mai
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
viitor și-ar face, ele nu valorează doi bani. Din perspectiva șacalilor din P.S.D. el este, în cel mai bun caz, un tovarăș de drum, pe care-l vor lepăda, ca pe-o măsea stricată, imediat după ce i se va încheia mandatul. Orice alt calcul nu înseamnă decât o naivitate vecină cu prostia. Evident, dacă nu cumva actualul președinte al televiziunii va dezerta spectaculos, înregimentându-se politic în partidul în care astăzi e înregimentat doar profesional. Orice s-ar întâmpla, însă
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]