2,188 matches
-
încheiată '98-'99 nu este marcată de performanțe actoricești evidente sau excepționale. Putem vorbi însă despre roluri cu însemnătate. Marcel Iureș în utopia Cetatea soarelui face un rol mai puțin obișnuit față de ultimele apariții: propovăduitorul utopiei, nebunul bolnav din propriile închipuiri. Utopistul înoată într-un absurd periculos și contaminant. Apariția lui Marcel Iureș în Cetatea soarelui, un spectacol de teatru de cameră kammerspiel, aduce foarte mult cu ceea ce am putea numi un one-man-show, chiar dacă el nu este singur pe scenă. Acest
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
e tîrziul, adică simțămîntul ne-făcutului în substanță, al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune) sau măcar de cinismul utopiei. Delimitării în spațiu îi corespunde una în durată, precum o rană metafizica a artistului ce-și nutrește închipuirea din vermina: "tocmai acum cînd cimitirele/ se apropie în liniște/ unele de altele// tocmai acum cînd/ nu se mai pot scrie epopei/ (în taină fie spus noi exersam la/ apocalipse)// tocmai acum cînd utopiile își fac/ o penibilă concurență// tocmai
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
universitate din Mid-East - fiecare propoziție a junelui politician român avea efectul unui cuțit înfipt în inima ferbinte a unui intelectual care deși locuiește în America, trăiește cu pasiune orice eveniment din țară -, așadar, tabloul înfățișat de acest insider depășește în închipuire tot ceea ce detractorii regimului Constantinescu (printre care ma prenumăr, nu-i așa?!) au spus în ultimii ani. Nu pot descrie dezamăgirea, oroarea, indignarea, disperarea și groază întipărite pe chipul distinsei profesoare americane. Desăvârșită ei bună credință, nostalgia după un timp
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
arată că se teme de oglinzi fiindcă imaginea pe care ele ar reflecta-o ar putea fi diferită fie de realitate, fie de propriu-i chip. Chip care devine astfel (cred) însăși realitatea - o himeră deci - sau o alternativă, o închipuire a acesteia. Poate, un surogat. De fapt, un delegat. Și al realității și al sinelui. Căci fără a o dori - totuși, printr-un fel de exorcism -, naratorul își transferă spaimele asupra unei tinere ce - în oglinzi - în locul propriului ei chip
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Dar care creator a fost vreodată? Iar dacă ar fi - ce haz ar mai avea?) De-abia scăpat de febra - de regulă, ucigătoare - dată de epidemia de holeră și de febrilitatea înnebunitoare dată de excesul de muncă și (sau prin) închipuire, chiar în clipa în care se așteaptă a fi, în fine, confruntat cu eul său adevărat (creația duce - sau opinia generală consideră că ar trebui să ducă - între altele, la cunoașterea de sine și tot astfel este percepută, în mod
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
iar în afara atelierului se mișcă agil, fără prejudecăți și fără inhibiții, atît sculptorul cu viziuni monumentale, cît și managerul oricînd pregătit să pună în acțiune evenimente cu durată limitată sau adevărate instituții care pentru mulți ar părea doar jocuri ale închipuirii. Se știe deja că împreună cu omul de afaceri Victor Florean, care a înființat lîngă Baia Mare o fabrică de marmură, Bochiș a organizat primul simpozion privat de sculptură în marmură din România, primul salon internațional de gravură mică și a declanșat
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
care o va făptui? La aceste dileme ale scriitorului, livrești cîtă vreme ele există doar în poem, vînătorul vrea să răspundă. Romanul lui Yasushi Inoue devine, astfel, o tulburătoare reflecție pe tema unei metafizici a mimetismului, a interfeței dintre ficțiune/închipuire și realitate, a întîlnirii dintre supoziție, ca act creator, și acele obiecte - corelative obiective - care ne susțin fantasmele. Ceea ce vînătorul, numit cu o recunoscută convenție a arbitrarului Yosuke Misugi, îi pune la dispoziție autorului, despre sine, nu e o confesiune
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
-o Cosînzeana. Sau orice le apare în cale, pe parcurs. Să-ți cunoști limitele, dar să le și transcenzi neîncetat - iată unul dintre paradoxurile ce marchează scurta noastră trecere. Cît despre diavolul care te duce în ispită, el poate avea închipuiri multiple, iar răscrucile la care ți se arată pot fi, uneori, și ale sale. Nici diavolul nu e întotdeauna fericit, în ciuda faptului că ar avea motive, văzîndu-se apărat de atîția avocați. Și totuși, uneori, el poate fi chiar demonul în
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
Citeam într-un interviu cum și-a început scriitoarea seria: într-o călătorie cu trenul, plictisindu-se, a inventat toate aceste personaje. De-acum o sa-mi privesc cu atenție vecinii de compartiment: cine știe, poate unul dintre ei călătorește cu închipuirea în buzunarul lui Harry Potter. J.K. Rowling - Harry Potter and the Sorcerer Stone, Turtleback 1998, 257 pag.
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști, în spatele păpușilor din scenă nu se mai află nimic - "românul cu cheie" e demontat ironic. "Teatru independent de artă" nu e MHAT-ul, duo-ul Ivan Vasilievici și Aristarh Platonovici nu e
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
nesupunerii în Sensul clasicismului și în alte luări de poziție independența (vezi Aproape de Elada, colecția "Capricorn", 1985), dar împrejurările n-au pregetat să-l înglobeze în neantul colectivismului. Absorbirea silnica s-a produs, ineluctabil, la "Tribuna poporului", la "Națiunea", în pofida închipuirilor că-i mai era îngăduit să braveze revărsarea de mediocritate, s-o țină pasă-mi-te la distanță cît a mai fost posibilă reduta de la "Revista Fundațiilor Regale" și, parțial, la "Lumea". Prizonier, captiv într-o plasa perfida, tacticos manipulat
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
și personaj, o războinica îndrăgostită de eroul masculin, sau mai bine zis de eroii-bărbati, pentru că trece de la unul la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii. Orice întîmplare supranaturala, orice
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
anumite tipare, se dar „isteria” cu care ne lăudăm bazat și pe argument istorice, George armonizează foar te p lăcut cu dăunează pentru sănătatea nației Bac iu gândește poet ic is tor ia muzicalitatea interioară a limbajului, iar noastre. contemporană. Închipuirea lui se mișcă sensibilitatea poetului constituie Impresia finală a poetului este în voie, zboară prin universal uman, de adevăratul izvor al liricii liedurilor „insuportabilă”: „că fiecare sânge/ își la pământ la cer, de la viciu la baciene. Ca și în alte
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
parcă ideea, îi vorbește despre origini: Tornerò - mă voi întoarce, cântă el grav, în Liguria natală: acolo am venit pe lume, într-acolo mă duc într-un final... Iubire și carne spuneam că se numește nonconformistul spectacol. Dragostea, în câte închipuiri ni se arată într-o viață de om? Dragoste tăioasă, ca lama de pumnal, care desparte; iubire crudă, care ucide. Iubire de mamă, posesivă, dar lașă. Pippo Delbono vorbește degajat despre moarte. Și-o asumă - fie că-i vorba despre
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
cu luare aminte, pe nisipul colorat ce acoperă aici trotuarele, în loc de praf. Este aceeași materie prelucrată, întinsă cu mistria, alcătuind însăși plămada din care este făcută faimoasa catedrală a lui Gaudi. Totul, realizat în joacă, nu serios; seriosul aici nepotirvindu-se închipuirii veșnice populare, păgânității vechi și durabile, împrumutând creștinismului aerul unei nevinovate serbări câmpenești. .
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
sînt și cu cîtă grijă vopsite cocioabele, căsuțele cu mușcate. Păpuși mari așezate în picioare între geamuri, așteptînd cheferiștii care se dau jos din gări, mohorîți... Actorul Bog, mare fumător, murind de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul într-o scrumieră imaginară. Un cal, o iapă, la Cheia, în plină libertate, nechezînd după mînzul ei dispărut într-o curea de pădurea... Saltă nechezînd peste gardurile de sîrmă ghimpată ale proprietarilor de locuri
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
este destul de evident pentru a fi afirmat - ele nu seamănă unele cu altele. De fapt ele nu există. Ele sunt entități fictive care au apărut în conștiință nu se știe cum! Timpul este o sumă de entități fictive. Și totuși închipuirea lucrează cu aceste mici ficțiuni permanent și într-un mod obsedant. Pe calea asta toată viața se împarte și se parcelează. Ea devine obiect luat în stăpînire, măsurat acum și mai departe, măsurat pînă cînd nu se mai poate măsura
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
afectelor nu cunoaște nicicum o scurgere cît de cît liniștită, calmă și echilibrată a ceea ce se denumește timp. Intensitatea este aici singura dimensiune. Pur și simplu ea se abstrage din timp și nu cunoaște paralelism. Sentimentele nu pot fi prevăzute, închipuirea le prezice eronat pe baza unei experiențe care se dovedește aproape totdeauna ca fiind nerepetabilă. Deci iată-ne în fața unei desfășurări discontinue, plină de explozii, o altă viață care parcă nu ne aparține pentru că nu înțelegem cum se petrec lucrurile
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
ar putea satisface mai bine. În fond aceeași lume în care te simți mai bine pentru că ți s-au împlinit dorințele. O lume care va putea fi poate prezentă în același fel vreodată sau niciodată. Oricum s-ar întîmpla în închipuirile tale va apărea aceeași lume din același program personal. Vei căpăta poate ceea ce ți-ai închipuit, vor fi poate surprize așteptate sau neașteptate, dar oricum toate vor fi primite și confirmate în cadrul aceluiași program de "cunoaștere". Și ce este de
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
viitor fără a ști că încearcă să recupereze trecutul. Iubirea se afirmă și se confirmă tocmai ca nostalgie, ca redescoperire a unei stări trecute, germinată de un sine aflat în veșnică așteptare, iar apoi conservată de memorie și savurată în închipuire. Dar ce poate să însemne o "amintire a ceea ce n-am trăit"? Memoria iubirii, la care se referă Finkielkraut și Bruckner, este o memorie a dorinței, nu o arhivă a realității. Ceea ce poate să însemne, la limită, că o poveste
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
și bolborosind cuvinte de neînțeles, Sierva Maria este de la bun început o apariție care tulbură, o sălbăticiune care se vrea salvată și iubită. Misterioasă, cînd feroce-rea, cînd suav-bună, fetița nu are aerul unei făpturi vii, ci mai curînd a nălucirii închipuirii bolnave a celor din jur: a tatălui, un captiv al fobiilor și singurătății sale, al mamei, narcomană și nimfomană mistuită de pasiuni care nu mai pot fi stăpînite și care s-au transformat în maladie grotescă (o boală la viscere
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
un poet român, asemuit cu Rimbaud, improviza în Mogoșoaia, pe terasa sprijinită de coloanele italiene de cărămidă tocite de atingerea atâtor generații și generații... Nichita vaticina de la o coloană la alta, lipindu-se strâns de ele... Ce scanda el, cu închipuirea biciuită de alcool, era o vrajă încă neinteligibilă. Numai lângă Nichita Stănescu puteai să înțelegi ce vrea să zică drumul sigur, drumul bătătorit, fără surprize: AURA MEDIOCRITAS, ce trebuia musai evitat. Firesc, nici un poet mare nu acceptă normalitatea. Dar ce
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac loc "spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin alienantă, poezia ajungînd a semăna
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
și folosindu-se de alți doi "profesori cam inculți"). Nu mă preocupă opiniile doamnei cu pricina nici cît negru sub unghie. Dar felul în care dl Stoiciu pune în pagina unui ziar onorabil astfel de mîrșăvii îmi întrece puterea de închipuire. Mă abțin cu greu să nu fac și eu procese de intenție, sugerînd motivul care, bănuiesc, îl mînă pe dl Stoiciu în această cruciadă. încerc un simțămînt de dezgust care ar trebui să-l pună pe gînduri pe dl Stoiciu
Toamna se numără manualele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15880_a_17205]