230 matches
-
să-i miluiască întru iertarea sa..." VII Nu o dată considerațiile despre scriitor sunt antinomice. Ce contrast între G. Călinescu invocând deficitul lui de idei (Scrisori și documente, 1979) și Al. Paleologu remarcând virtuțile unui Sadoveanu gânditor, cu o filozofie "rotundă", încifrată în opere! "Paradoxul nostru (aparent) conchide Al. Paleologu este că Sadoveanu e cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace" (Treptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978). Intelectual în perpetuă combustie fusese, să zicem, și Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zece debutanți incluși în „caseta” Intonații a Editurii Junimea, pe V.M. l-aș așeza al doilea din stînga jos, un loc de frunte. Am remarcat calitatea „notațiilor” sale, arătînd totodată că, preocupat să se distingă prin gesticulație intelectuală, atenuează ori încifrează ceea ce vrea să exprime: poezia nu curge! Prin urmare, l-aș vrea mai degajat în fața cuvintelor, mai puțin căutat, mai puțin „prețios” decît e în momentul de față. Debutul în grup l-a avantajat: îi evidențiază plusul de experiență și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori: „ține cumătră pe lumea asta a ta, Pe cealaltă lume a mea, Eu îți dăruiescă fin, De la Dumnezeu creștin Cu numele de... „ Apa din copaie, în care a fost scăldat copilul, era vărsată la rădăcina unui copac, ritual care încifrează creșterea viguroasă a copilului, la fel ca un stejar sau brad. În scenariul încreștinării (botezul urmat de toate celelalte practici ritualice), în care preotul are doar o parte din rol, este prevăzut, ca parte finală, stingerea datoriei față de nașă, nași
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
faptul că aproape tot ceea ce s-a întâmplat și a existat în universul real al vârstei dintâi a creatorului nu se pierde; devine substanță creatoare, de la primele imagini până la cele condensate ale maturității sale artistice. Experiența fabuloasă a copilăriei se încifrează în senzații și imagini care se retopesc, după o alchimie necunoscută, în noul univers al creației. Acest univers recreativ își are, așadar, inevitabil, rădăcini în grădina copilăriei, așa cum stă în bobul de rouă chipul întregului Univers. Cât de fericit este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în contrast cu ab stracțiunile științei. Punându-le într-o coincidentia oppositorum, ele devin "limbaje" diferite, situate pe aceeași treaptă a gândirii evolutive: Ce e cugetarea sacră? (s.n.) Combinare măiestrită/ Unor lucruri n'existente; carte tristă și-ncâlcită,/ Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.// Ce e poezia? (s.n.) Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea53. Exprimându-se astfel, Eminescu este incontestabilul precursor al viziunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru dreptul divin și dreptul natural. Cinis et umbra sumus. Dar, vei răspunde, părinte, duci idei și cugetări în natură, după analogia împrejurărilor omenești, judeci așadară organizațiunile de stat ale animalelor numai întrucît le vezi asemănătoare cu cele omenești și încifrezi lumea noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
soțial, orațiunile parlamentelor, argumente pentru dreptul divin și dreptul natural. Dar, vei răspunde, părinte, duci idei și cugetări în natură după analogia împrejurărilor omenești, judeci așadar organizațiile de stat ale animalelor numai întrucît le vezi asemănătoare cu cele omenești și încifrezi lumea noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religii subiective, tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a celor mai mulți oameni. Asta merge multă vreme astfel. Te naști
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
turburea și pustia împingere și luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din când în când câte o fulgurațiune de luciditate, această lecuță de nonsens să vorbească și ea? Să aibă vro influență, să însemneze ceva, să încifreze ceva în natură, ea care nu-i decât o incifratiune, a aceleiași naturi? Nici vorbă măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Doctrinele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru dreptul divin și dreptul natural. Cinis et umbra sumus. Dar, vei răspunde - părinte, duci idei și cugetări în natură după analogia împrejurărilor omenești, judeci așadară organizațiunile de stat ale animalelor numai întrucît le vezi asemănătoare cu cele omenești și încifrezi lumea noastră în lumea lor. Nu. Oamenii înșii duc o viață instinctivă. De obiceiuri și instituțiuni crescute pe temeiul naturei se lipesc religiuni subiective, fapte rele și mizerabile, însă foarte cu scop și tocmai acomodate cu strâmtoarea de minte a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
împingere și luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din când în când câte o fulgurațiune de luciditate, această lecuță de nonsens să vorbească și ea? Să aibă v[r ]o influință [influență], să însemneze ceva, să încifreze ceva în natură, ea care nu-i decât o încifrațiune a aceleiași naturi? Nici vorbă măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el credea cu evlavie - visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici erau născute din dorințele lor egoistice, visele copiilor care nu cunosc asemenea dorințe, nu puteau fi decât insuflarea îngerului păzitor. În aceste el încifra un fel de înțelepciune care-n faptă nu era în ele și care era adaosul minții lui. De aceea ades ținea pe Anica pe genunchii lui - el o numea "frumuseța neamului meu" - și o ruga să-i spuie ce a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Iosif avea un defect foarte mare. Cu o maistrie rară el știa să se înșele pe sine însuși. Toate deslegările pe care i le-nsufla mintea lui sănătoasă și ageră el gândea că provin numai din combinările astrologice, în cari el încifra ceea ce nu era în ele. Unde mintea lui proprie nu-i da o deslegare, acolo nici astrologia cea grecească n-o putea face nemijlocit. Ea aproba numai aposteriori ceea ce el pusese în calculele sale apriori. Adesea-i vinea greu de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cercetarea sa merge în profunzimea temei, cu insistență asupra a ceea ce este esențial, într-un stil ce evidențiază calitățile principale pe care trebuie să le aibă un respectabil cercetător: sinceritate, pasiune, descifrare cu cele mai bune instrumente conceptuale a sensurilor încifrate în lucrările cercetate, claritate și argumentare a sentințelor pronunțate. În acest sens, în final aș vrea să mai spun un lucru legat de personalitatea celui care a scris această carte. Am colaborat cu Valică Mihuleac încă de când era student, îndrumându
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
croit organizarea statală după un soi de "democrație" medievală concretizată în monarhiile elective. Monarhia electivă e rezonantă, izbitor, cu matricea dezbinării mioritice a fraților care se ridică împotriva fratelui, moștenind păcatul fratricidului biblic al lui Cain și Abel. Balada Miorița încifrează rezolvarea crizei sacrificiale 12, mitul devenind de o rară complexitate prin soluția creștină a nunții cosmice, specifică spiritului creștinismului cosmic răsăritean, despre care a scris pagini esențiale Mircea Eliade (Mioara năzdrăvană)13. Numai că elitele politice și culturale n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
alte idei; estetice, în perspectiva lui Kant. Care este, cum arată Ferraté, "mișcarea interioară" ce "abia poate fi numită idee", deoarece nu este atat gândire, cât experiență, trăire, sentiment, tensiune, aspirație 196. Și poezia crește, astfel, din limbajul reprezentărilor care "încifrează" simboluri, cum este și acela prin intermediul căruia natură ne vorbește, tot "în mod figurat" dar în alt chip, prin graiul formelor ei frumoase ("Chiffreschrift... wodurch die Natur în ihren schönen Formen figürlich zu uns spricht." 197), si ne spune lucruri
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ultimă folosită de "dl. Poe" pentru a ne deruta (să nu uităm că scriitorul a fost un maestru al mistificărilor!). Interacțiunea dintre alb și negru reprezintă modul în care se face literatura, "ieșind" din invazia semnelor pe pagina albă și "încifrînd" realitatea într-un cod. De asemenea, ea "țîșnește", căznit, aidoma fantomei apelor din final, din "întunericul" subconști entului, pentru a naște, ultimativ, "lumină". O lecție admirabilă, să recunoaștem, de postmodernitate în plin romantism american! Bibliografie E.A. Poe Călătorii imaginare. Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ce se pot întoarce"302. Istoria îi dă dreptate: un an mai târziu, întreaga cultură românească este zguduită din temelii de Tezele din iulie. După această dată, când scriitorii doresc să înfățișeze în operele lor realitatea înconjurătoare, apelează la modalități încifrate de exprimare, la "vorbitul în dodii" cum spune Monica Lovinescu: "Vorbim în dodii să ne înțeleagă prietenii și să nu ne audă dușmanii. Nu era lipsit de un anumit humor sinistru și reproșul de "încifrare" care bântuia în ultimul timp
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
analitic complex, într-o demonstrație angajată: În alte două împrejurări, asociate la distanță de o simetrie secretă, urmele și chipul nu mai apar înscrise în contrapunct ironic, ci converg pentru a alcătui imaginea și deviza verbală a unei embleme care încifrează ființa în perspectiva morții, adică a speciei supreme a anonimatului. Cea dintâi, decapitarea în 1649 a regelui Carol I Stuart, este numai sugerată de cuvântul Remember, ultimul rostit de rege pe eșafod și pe care Aubrey de Vere l-a
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
de scoria accidentalului, se sublimează într-un spațiu noetic, Ion Barbu nu formulează numai un deziderat teoretic, interesant, desigur, și acesta, ci articulează implicit o propedeutică la propria sa creație poetică, ne sugerează o posibilă cale de pătrundere la sensurile încifrate în simbolurile poeziei sale. Cum însă cercetarea de față s-a vrut doar un preliminariu teoretic la un examen posibil al operei barbiene, vom ilustra cu un singur exemplu gradul de funcționalitate a demersului propus, care - subliniem - nu reprezintă decît
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
vândut în câteva zile. „Viața nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești spre a o povesti“, e propoziția de început a primei cărți din trilogia memoriilor lui Márquez. „Toată viața mea este încifrată în romanele mele“, spune autorul. Gabriel García Márquez: A trăi pentru a-ți povesti viața. Editura RAO, Biblioteca Gabriel García Márquez, 2004. Preț: 399 000 lei. Zorii creștinismului Dedicată Bisericii Copte din Alexandria, lucrarea aduce dovezi în sprijinul teoriilor vehiculate
Agenda2004-25-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282566_a_283895]
-
Scriind mereu sub „teroarea istoriei” (ca ostatec la Constantinopol, domnitor sub presiunea marilor vecini, obiect al diferitelor intrigi toată viața), D.Cantemir a fost adesea nevoit să-și disimuleze gândul sub precauția unor figuri ale discreției și chiar în scrieri încifrate în sens propriu: Istoria ieroglifică este cea mai cunoscută dintre ele. Nu e deci de mirare că, periodic, figura autorului și opera lui sunt supuse unor mereu noi reexaminări. Uneori, aceste reexaminări înseamnă și o breșă într-o prejudecată, o
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
atunci) / realitatea însă clocea prezențele în alt mediu și / la alte temperaturi" ( pe banca unei stări) Dincolo de asta însă, capitolul la care excelează Loriean Carșochie este ridicolul. Intenția este aceea de a ermetiza discursul, autorul pare chiar că vrea să încifreze barbian versul său cu concepte à la Nichita, însă rezultatele sunt, în cel mai bun caz, hilare. Cum sarea și piperul unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
cu bucuria contemplației estetice: "Intrat din greșeală-n odaie/ aerul cald zbătându-se/ aidoma unei păsări" (Semn de carte, pag. 108). Fiecare poem al lui Gheorghe Grigurcu este o cale de întoarcere la propriu-i sine. Uneori "biografismul" este temeinic încifrat în viziunea poetică, alteori este explicit, ca în poemul LXX, scris, probabil, la împlinirea vârstei sugerate de titlu. Poezia devine un excelent prilej de rememorare a unei stări de spirit dintr-o vreme în care imaginația poetică zburda liberă pe
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
coagulată, cu amalgamul de elemente artistice diverse: muzică și dans, costume și decor, text literar și declamație, "tablouri vivante" și scene pline de mișcare. Cât despre covoarele persane, "Nota autoarei" de la sfârșitul romanului Sângele florilor dezvăluie documentarea serioasă privind spiritualitatea încifrată în modelele și culorile acestora, simboluri legate de credințele vechiului Iran. Și aici se întrevede așadar o artă rară, bazată pe o tradiție esoterică, care și-a păstrat cu strictețe secretele. Un exemplu: covoarele sunt grădini unde poți avea revelația
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
la nelipsita Cacao Talmone, cu atlasele, dicționarele și enciclopediile ce pomenesc de ținuturi îndepărtate (tip Nuovissimo Melzi, din 1905), ca să nu mai vorbim de almanahuri, timbre sau plăci de patefon. Pe scurt, o lume al cărei farmec ambiguu poate fi încifrat într-un sunet cu rezonanțe cabalistice: amarcord. Câteva reproșuri (în loc de concluzie) Chiar dacă ultimul roman al lui Eco se citește aproape pe nerăsuflate, nu s-ar putea spune, nici pe departe, că este fără cusur. La acest capitol aș ține să
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]