140 matches
-
în mod conștient a dimensiunii clasice, acest angajament fiind, totuși, mult mai evident la nivelul scrierilor teoretice prin care Eliot stabilește câteva repere concrete ale gândirii sale estetice decât la nivelul operelor care, printr-o anumită obscuritate a limbajului, o încifrare a sensurilor sau prin diversele licențe poetice în ceea ce privește versificația, par a se distanța de principiile tradiționale trasate în critica autorului. Din multitudinea analizelor la textele lui Eliot, au fost câteva care au insistat asupra rupturii dintre cele două fațete de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei vocabule filozofice de prim ordin"408. Ce înseamnă însă "vocabulă dialectică" sau "vocabulă filzofică" este greu de intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar putea desprinde mai mult decît o opinie singulară despre încifrări uneori mai mult închipuite decît existente în cuvinte (cum ar fi stabilirea unei relații între minte și smintire). Strădania sa de a legitima un presupus "sentiment românesc al ființei" se concretizează prin reconstrucții ale unor cu-vinte (precum întru, rost, sinea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a venit unul, / s-a dus unul, / n-a venit nici unul. / Cum nu s-a înțeles nimic din cei nouă frați, / așa să nu se înțeleagă nici din spărietul Mariei."367 Structurile magice ale descântecelor de șarpe se bazează pe încifrarea expresiei, amintind de interdicția rostirii numelui șarpelui, tocmai pentru a face posibilă destrămarea legăturilor nefaste: "Terliță, / terliță, / prinde peliță, / peliță de os, / carne de tereac, / tereacul de leac. / Cine ap`-a be, leac a ave."368 Recitativul magic, încifrat, redeschide
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia/ seducător de mlădie. / Mă gândesc la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp", 1964. 2 "Cantilene", 1970, "Drumul pietrelor", 1970, "Camera de recuzită", 1973, "Anotimpul încrederii", 1974. 1 "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970, "Roata", Editura pentru literatură și artă, 1968. 1 "Coloană de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imaginile lumii reale, lumea se răsfrânge în conștiință după propriile legi. Poetul spiritualizează, esențializează, arta e un joc secund. Pentru a înțelege poezia lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contopindu-se în spațiul fluid al visului, al vieții interioare" (2011, 52). Semnalam în paginile anterioare, citând din Ioana Em.Petrescu, relevanța oglinzii de aur și a hieroglifei, prin care se înfățișează simbolic arta, dar și mitul. Pentru limbajul poetic, încifrarea/descifrarea joacă un rol cu atât mai important, cu cât rezultatul demersului e greu să coincidă la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un alt numitor comun al operelor lui Eminescu și Novalis, cu asemănările și deosebirile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de înțelegere care determină dinamica repetare-diferire specifică intertextului. O primă sugestie pe care ne-o dau hieroglifele invocate de Eminescu trimite la natura discursivă specială de care se bucură (sau nu) poezia. Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în sine și torsul și fuiorul, în sensul că lectorului i se arată și încifrarea, apăsarea hieroglifelor, dar și încercarea dezlegării lor. Întorcându-ne la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu) poezia. Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în sine și torsul și fuiorul, în sensul că lectorului i se arată și încifrarea, apăsarea hieroglifelor, dar și încercarea dezlegării lor. Întorcându-ne la poezie, este vorba despre ceva mult mai adânc, o altă față a spiritului poetic, cu rădăcini foarte vechi, de tip arhaic, prediscursiv. Această dominantă arhaică a spiritului constituie o preferință
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Dar nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și artă, Eminescu vorbește referindu-se la inefabilul mitului, surprinzând apăsarea încifrării hieroglifei: "mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie citită și înțeleasă". Este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv), așa încât "Trebuie înțeles ceea ce nu se spune în ceea ce se spune" (Singurătatea scriitorului). Exploratoarea se avântă în pădurea de simboluri ca într-o selva oscura, convinsă că nu se va rătăci în desișurile de încifrări câtă vreme are cu sine, tras din propria ingeniozitate, "firul Ariadnei". Iar dacă vreun impas se va ivi, va ști să folosească prompt și eficient "cheia labirintului". E o aventură pasionată în căutare de "pagini unice", care înfrâng canoanele unei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
frazeologii politice a regimurilor totalitare, în speță cel comunist, aparent asumate: "Perfectul Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii" (P.P.P.P.P. epoca scrierii textului se caracteriza prin frecventa apariție, la noi, a acestui tip de abrevieri: U.R.S.S., A.R.L.U.S. etc., manieră de "încifrare" specifică și regimului nazist din Germania N.S.D.A.P., sau mișcării legionare din România L.A.N.C.); "popoarele păcii" (se instituise sintagma "lupta pentru pace"), "uriașa putere a masei organizate", "măreața construcție", "imensa uniune a oamenilor liberi", "perfect cetățean aliniat în muncă", "pacificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
metrică, atît în formă cît și în conținut, o metrică la fel de strictă ca alexandrinul și la fel de aleatorie ca versul liber. Aceasta e ipoteza pe care a verificat-o în eseul Numărul și Sirena, scrutînd poemul mallarmean în căutarea indiciilor unei încifrări ontologico-poetice, oprindu-se îndeosebi asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică "comme si" (si fiind și a șaptea notă din gamă) înconjoară o meditație asupra abisului ("0"). De unde și formula magică a lui Meillassoux: "7" (Dumnezeu), "0" (Neantul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Lucian Blaga). „Cu barda-i de rege dac” (Petre Pandrea) artistul „șlefuiește aripă / măiastră pasăre ce arde...” (Sub daltă) Acesta să fie aventurare sau ritual celest?! Poetul surprinde acest limbaj al spațiului, ritmicitate a unei liniarități geometrizante, forme laborioase, stihuitoare încifrări ale sacralului, zbor întru înăOțare inițiatică, „îmbrățLșarea”-a divinului, puterea de a „visa sărutul / arc de triumf / sub care împletesc iubirea / ca pe o paradă / de ziua infinitului” (Paradă). Supuse unui ritual al cizelării, în ritmul sfredelit de brațul purtător
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care se particularizează astfel printr-o flexibilizare spectaculoasă a codurilor, corespunzător cu pretenția renunțării la formalism și dogmatism. Mai mult chiar, idiomul public și chiar și cel academic dobândesc repede o pletoră de neologisme proaspete și o sofisticare tinzând către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în exces la nivelul codului. Anii inaugurali ai lui Ceaușescu generează chiar, dincolo de simpla inovare a discursului public, un discurs intermediar între formalismul oficial
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întreg registrul de practici poate fi gândit ca un limbaj care se pretează de-criptării și dez-vrăjirii. Prezența frecventă în vocabularul practicilor magice și divinatorii a unor cuvinte ce conțin invariabil prefixul desau desfac trimitere la existența unor legături sau încifrări prealabile. Referindu-se la aceasta, Mircea Eliade subliniază simbolismul stufos și dual al legăturilor pentru mentalitatea de tip magico-religios. Acest simbolism al legăturii universale exprimă, "pe de o parte, că în Cosmos, ca și în viața umană, totul se leagă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
asociem acestui joc"236. Comunicarea empatică dintre enunțiator și receptorul său se discută, astfel, în termenii unei adeziuni totale (intelectuale și emoționale) din partea ultimului. De aceea orice discurs comic implică o indiscutabilă selecție a receptorilor în funcție de gradul de subtilitate, de încifrare sau de inventivitate imagistică pe care îl transmite. Cu aceste din urmă precizări, avem în vedere implicit dimensiunea estetică a comicului a cărei ființare este explicată de Bergson prin dinamica psiho-socială a celor doi termeni contrastanți, rigiditate-elasticitate, astfel: "(...) comicul se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
răzbunătoare, ci operând asupra conștiințelor lor. Și nici practicând le grand oeuvre ca să scoată aur din piatra filozofală. Prospero, oricât de mare i-ar fi puterea asupra spiritelor și asupra elementelor, oricât de bine ar ști să citească în obscurele încifrări ale stelelor, este un magician sui generis, care transmută plămada joasă 154 și impură a umanului în aurul unei moralități mai înalte și în mântuirea lăuntrică de rău. Pentru că el nu este, vrăjitorul acesta vitregit și alungat de semenii lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
răzbunătoare, ci operând asupra conștiințelor lor. Și nici practicând le grand oeuvre ca să scoată aur din piatra filozofală. Prospero, oricât de mare i-ar fi puterea asupra spiritelor și asupra elementelor, oricât de bine ar ști să citească în obscurele încifrări ale stelelor, este un magician sui generis, care transmută plămada joasă și impură a umanului în aurul unei moralități mai înalte și în mântuirea lăuntrică de rău. Pentru că el nu este, vrăjitorul acesta vitregit și alungat de semenii lui, un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop...ș.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rolului de educator este concisa prezentare a ritualului cotidian: "Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, [...] este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care îl dă afară, fărâmițit și insalivat, asupra unicului său copil"67. Încifrarea presupune aici atât ilustrarea metaforică a lipsei de interes sau de chemare pentru studiu, sugerate prin "sila" cu care, fără să asimileze, doar fragmentează și "insalivează" o materie primă nerafinată, esență de cunoaștere pură, cât și alegoria rolului de intermediar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să respecte cinci reguli importante, pentru a constitui un sprijin real în argumentare. În semiotica textuală, figurile se referă la nucleul semic: ele sînt considerate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și „profet” al unei alte filozofii, cea a „viitorului”, un real revoluționar al gândirii europene, care-și arăta deja semnele decadenței. Aceste „semne” sunt azi mai vizibile decât oricând și criza prin care trece filozofia se semnalează nu numai prin Încifrarea extremă a limbajului, prin incapacitatea sau refuzul de a trata temele esențiale ale metafizicii - cum este cea care dă titlul acestor memorii (deși noi nu ambiționăm În nici un fel de „a face filozofie!”Ă, existența sufletului, viața de după moarte, primatul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ideilor și negentropia lor, pe varii domenii spirituale, bucuria iubirii ca factor determinant în lume și în spiritul nostru. Theodor Codreanu este un moralist fin, cu accente lirico-meditative, având încredere în gândirea milenară, ca orice autentic umanist. De regulă, superioara încifrare și încordare a minții se leagă de motivul cărții (creația) și de cel al femeii, pentru că: Spiritul este senzualitatea rațiunii". Marea lecție a înaintașilor meditației românești îi stă călăuză, având afinități mai mult cu poetizarea filosofică blagiană din Pietre pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Undeva, geniul lui Ion Barbu se întâlnește cu al lui Eminescu, amândoi admiratori ai Antichității și care trag un ultim "profit" poetic de pe urma "celebrei probleme istorice", cuadratura cercului"" (p. 363); "Eminescu are intuiția că problema cuadraturii cercului trebuie privită ca încifrare simbolică a relației dintre infinit-cerc și finit-pătrat, dinamismul universal nefiind altceva decât un "raport constant între finit și infinit"" (p. 365); paradoxul ce se evidențiază la Eminescu "e că infinitul apare închis ca un cerc, înfășurare în sine însuși, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de lut, luna trecea ca un vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne...", iar bătrânul tată își descoperise capul 111. Când trece în vis, biserica suferă modificări esențiale, dobândind alte proporții, alt colorit, iar misterul și încifrarea capătă dimensiuni ce amintesc de suprarealism: Portale cu stâlpi nalți de aur, galerii de marmură albă, stele albastre pe plafoanele de aur a salelor mari, toate pline de un aer răcoros și mirositor; numai o poartă închisă n-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]