232 matches
-
formula poemului lung e disputată acum de poemul scurt, apropiat de haiku: „umbra/ înflorită mă primește/ ca un dar// fântâna/ sau poate numai glasul// în umbra florii parcă îngropat” (Grădini, IV). Multe poezii, chiar dacă scurte, își păstrează un sens personal încifrat, deși se referă la experiențe de ordin religios: „Roua/ pe crizantemă// dar, iubitei// fără nume// Iisuse, ce va fi cu ei/ străini, cum sunt/ acum// și frumusețea armei/ în crângul înflorit”. Probabil că estetica lui T. e acum una a
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de tabuuri, bazate, ca și arta autentică, pe dorința descătușată. Imagistica se remarcă prin tendința de a epata: viziuni insolite, asocieri încifrate, exprimări abrupte, ton exaltat sau, folosind cuvintele lui Geo Bogza, „lucruri care nu au mai fost spuse niciodată [...] înzestrează generos poezia”. Rubrica de comentarii critice „Haut-parleur” elogiază creația novatoare și atitudinile favorabile modernismului. Astfel, în creația lui Ion Barbu se
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
pai/ de rogoz m-au chemat musafir/ (era chiar în ziua de Sfântu’ Mihai)/ la prânzul cel mare de după turnir.// dar eu am tăcut și-am plecat mai departe,/ și fără să trec pe sub porțile vechi,/ eu însumi, pe vechi încifrata mea carte,/ un cântec de vis îmi suna în urechi”. Acest agnosticism sau joc la două capete între persiflarea unei retorici și consolidarea ei e, de altfel, unul din trucurile și farmecele constante ale autorului. Egale între ele atât ca
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
trăiesc sub presiunea unui sistem agresiv, absurd, ce uniformizează conștiințele și reduce individul la o simplă marionetă, aptă să facă figurație într-un mare spectacol ideologic. „În fiecare din piesele mele cineva strigă după ajutor chiar dacă acest strigăt este surdizat, încifrat uneori pentru a păcăli cenzura”, mărturisește autorul într-un pasaj autoreferențial. Piesele, scrise și jucate în perioada dictaturii, pot fi citite și acum cu interes, pentru că autorul a izbutit să îmbine jocul subversiv (cu anecdotică efemeră) cu un anumit tip
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
Ține totuși să releve, teoretizând cu subtilitate, specificul literar al textului dramatic - legile lui, deosebite față de proză și poezie - și militează pentru cunoașterea prealabilă a acestuia, încât la reprezentare spectatorul să poată compara drama cu punerea ei în scenă, sensurile încifrate și dezlegările scenice refractate. P. raportează continuu arta spectacolului nu numai la arta literară intrinsecă textului de la care se pornește, ci și la domeniile implicite ale viziunii, precum fenomenologia, filosofia culturii, istoria, sociologia și antropologia. Nu e uitată funcția teatrului
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul april). Atent de fiecare dată la „compoziție”, M. posedă o veritabilă știință a limbajului poetic ce poartă adesea conotații încifrate: „Tovarășii tăi/ cu capete de lup sau de câine/ cu urechi monstruoase și cu ochi scăpărători/ [...] în desișurile ceva mai îndepărtate/ fără a avea totuși prea mult din aspectul/ altădată atât de negrelor păduri nibelunge” (Vis cu Pan). Surprinde adoptarea
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
1975). Specializat în traducerea literaturii de limbă spaniolă, el va da, bunăoară, o versiune la poemul Polifem și Galateea (1982) al lui Góngora, vădind deopotrivă talent poetic și erudiție. Limbajul marelui liric al barocului spaniol, printre cele mai inovatoare și încifrate, considerat de mulți intraductibil, este convertit în versuri pline de muzicalitate, păstrând intacte simbolistică insolita, bogăția aluziilor, sintaxa aparte. Urmărind deopotrivă echivalarea sensului și familiarizarea cititorului român cu universul marelui spaniol, volumul, distins cu Premiul Național al Spaniei pentru transpunerea
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și oamenii aleargă desculți/ în urma picioarelor lui goale”. Dominantă într-o primă etapă este comunicarea într-un orizont epopeic, dar și cerebral încifrată - tiparul de adâncime e în barbiana Riga Crypto și lapona Enigel, afină fiind și „ceremonia” hibernală regizată de Gabriela Melinescu - a unei treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
1982). Deși respectă modelul tradițional, basmul fantastic se particularizează la M. prin episoade ilustrând materia unui mic tratat de mitologie, pe de o parte, a unui mic tratat de filosofie, pe de alta, ambele menite să deschidă accesul spre sensurile încifrate ale miturilor. Atât legenda, cât și basmul se dezvoltă pe obsesia „misterelor orfice”, scriitorul refăcând mitul potrivit accepțiunilor recunoscute. Orfeu e întemeietor al cântecului și totodată pelerin în căutarea absolutului, dar înfățișându-l ca păstor cu valențe războinice, M. îl
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
al paginilor mele este analiza contextelor, nu a textelor; eu nu practic o lectură preponderent intensivă, o hermeneutică în căutarea abisului textual - lucrările de ideologie politică și culturală nici nu se pretează la asemenea abordări, fiind de regulă explicite, nu încifrate -, ci o lectură contextuală, extensivă și relațională, uneori cognitiv disonantă, interesată de Zeitgeist, de spiritul public. Pe scurt, este lectura unui istoric al ideilor care, deși are și o formație literară, nu discută formele decât în relația lor indisolubilă cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai lucizi și responsabili tineri au avut de luat decizii etico-profesionale și existențiale la fel de dificile. Scriitorii deveniți în „tranziție” eminamente publiciști, din vocație sau împinși de nevoie, aveau uneori în spate ani de practică publicistică pe teme literar-culturale cu (transparent) încifrată miză politică - discursul „rezistenței prin cultură” -, făcuseră mic politicianism (în Uniunea Scriitorilor), aveau deci un mic trecut de „războinici culturali”. Cei ambițioși, lipsiți de scrupule până la colaboraționism și la amoralismul megalomanilor (ceea ce-i aducea pe unii în mediul nomenclaturii), făcuseră
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că se ocupă de film și de slujitorii săi, fie de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind simplu mimesis, având ca esență „minciuna”, iluzia, arta trebuie să depășească „limitele posibilului și ale
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
ai Cer, lumină, dreptate Porți haine sfințite, fără de păcate, Icoane sfinte cu făptură cerească De vrăjmași apărată să nu ispitească. Lovită în soartă, câteodată-n față Și uitată-n somnul de dimineață, Anii mi s-au dus ca un râs încifrat Și nu știu când mulțimea s-a adunat. VINOVATĂ-N TOATE Trăiesc deseori laolaltă în mine Gânduri rebele și grave suspine Îmi simt sufletul în infernul cel greu Și-l chem mereu pe Dumnezeu. Ajută-mă Doamne, să recunosc Că
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare (atelierul de croitorie părăsit din fața spitalului). În acest stadiu al lucrurilor persista o muțenie Înfricoșătoare. Despre lucrurile de strictă necesitate nu se putea spune aproape nimic. Și totuși, se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
târziu, ridicând a neputință sau indiferență din umeri. S-a răsucit spre mine, încercând să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut firul discuției. Cu felul dumneavoastră de a vorbi, așa încifrat... Tot așa și scrieți, cu ocolișuri, cu - a surâs - dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o altfel de trezire, aburii dimineții mă învăluiau ca duhurile unui tărâm care mă respira, chemându-mă, ademenindu-mă. Priveam mult, copleșit de uimire, misterul acelei grădini revenindu-și din noapte, trezindu-se cu sclipiri încifrate, mesaje trimise spre mine dintr-un tărâm tainic, de nepătruns. În astfel de dimineți înțelegeam, prindeam a pricepe că rostul meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevăr, se dădea de maestru, după ce încercase să înființeze o societate a creatorilor de hai-kuuri și l-a turnat careva (se bănuia că Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu cel puțin vorbea cu pietroaiele culese de el de pe prundul râurilor în care se scăldaseră dacii și ce afla punea în poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
colindelor decât una exactă și sentimentală? Și scrisă (spusă, mai bine zis) de poporul Însuși! Și spusă fiecărui membru al comunității, strigată la fiecare fereastră, democratic. Și Însoțită de umor, de ironie, de admirație, de indignare, Înscenată, jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă. Dar m-ați ironizat și mi-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și sentimentală? Și scrisă (spusă, mai bine zis) de poporul Însuși! Și spusă fiecărui membru al comunității, strigată la fiecare fereastră, democratic. Și Însoțită de umor, de ironie, de admirație, de indignare, Înscenată, jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă. Dar m-ați ironizat și mi-ați zis că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era director, patron fiind celebrul, pe atunci, Pamfil Șeicaru. M-am grăbit să copiez manuscrisul și să trimit bizarului admirator originalul. Am aflat abia târziu de la Zaharia Stancu că trebuia să fi fost Dinu Nicodin, prieten bun cu criticul, scriitor încifrat, ilizibil, om foarte bogat și de o cruzime rafinata cunoscută numai de puțini, care explică pesemne plăcerea pe care i-o făcusem eu cu uciderea minuțioasă și crudă a "calului" meu. Prin 1952, mă aflam la Tușnad într-un prim
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și excesivă reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale pictori, obsedați să simplifice această imagine, erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă. E un text abscons, încifrat, prin el nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să mă distrugă? S-ar face lumină, dar cui i-ar folosi oare lumina asta? Ea ar fi o flacără care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca vameș și măsurător al consumării noastre ontice se relevă mai autentic prin sunetul său decât prin chipul cadranului încifrat. Anunțarea acustică a trecerii timpului se poate dovedi aici mai aproape de sensul și scopul succesiunii clipelor decât indicațiile vizuale. Orbul vede mai profund în abisul temporalității. Cel lipsit de putința mersului se va așeza pe orice drum drept un autentic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine, vrei să-ți vorbesc? — Spune-mi ceva. Șuvoiul de plâns se potolise, deși, ori de câte ori clipea, Stellei i se desprindeau lacrimi de pe gene. Gabriel, care se pricepea la decodarea mesajelor încifrate, știa că semnificația cuvintelor Stellei era: „Spune-mi orice!“ — E o zi însorită. Nu poți vedea de aici, dar soarele strălucește. — Ai venit cu mașina? — Da. — Unde ai parcat-o? — În parcarea spitalului, era destul spațiu. — Ai o rochie nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înfrigurați colindau cu capcanele lor pentru prins păsări și iepuri. Și longobarzii au inaugurat vânătorile de iarnă, eu însumi omorând cu sulița doi dami și un cerb. Faroald și Rotari se întreceau în vânătoarea cu șoimul sau își spuneau cuvinte încifrate, stând pe niște pietre mari într-o poiană nu foarte îndepărtată de curte. Într-o dimineață, când zăpada troienise tot ținutul, împovărând crengile copacilor, Faroald nu s-a mai trezit. Murise în patul său, fără să dea vreun semn. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]