339 matches
-
de misterioasă și de pasională ca această întrevedere ratată, probabil pentru că lucrurile pe care ni le-am fi spus ar fi fost pentru el deja trăite, iar eu tocmai mă pregăteam să le trăiesc din plin. Îmi amintesc iarăși chipul înciudat al plasatoarei și nu mă pot opri să nu zâmbesc, gândindu-mă că acest cerber va fi împiedicat prin tot felul de vrăji întâlnirea pe care mi-o doream atât de mult. Cine știe, dacă aș fi avut acel amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
De parcă tot ce vroiai era să nu te murdărești pe mâini și de‑aia lăsai totul în sarcina picioarelor, îi spune mai târziu Rainer, cuprinzând‑o tandru în brațe. Se îndepărtează totuși rapid, lovit în rotulă, înăbușindu‑și un strigăt înciudat. Ea nu vrea să fie îmbrățișată. Rainer, care se consideră unicul prieten al Sophiei (de aceea a și luat‑o în brațe), scotocește prin hainele victimei după portofel, nu‑l găsește imediat (dar dă de el într‑un târziu). Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e whisky‑ul, serviți‑vă singuri, eu mă duc repede să mă schimb. Rainer și Hans spun, fiecare în felul lui - unul cu multe cuvinte, celălalt cu puținele pe care le cunoaște - că Sophie poate să rămână așa. Anna tace înciudată și‑l supraveghează pe Hans, proprietatea ei. Dar proprietatea nesimțitoare aspiră la un nou proprietar care s‑o îngrijească mai bine. Hans își dă cu părerea despre o lampă de birou din oțel cromat, probabil fiindcă electricitatea e specialitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plaja. Pescărușii își fâlfâiau aripile ca niște mari acolade orizontale slobozind țipete discordante. Marea era întunecată și neprietenoasă. Zgomotul ei surd se acorda cu furtuna din sufletul lui. De ce se dă totul peste cap atunci când suntem cei mai fericiți? gândi înciudat. De ce suntem veșnic puși în situația de a alege între două variante care nu se exclud neapărat? De ce rigorile legilor, tradițiilor și mândriei ne hotărăsc în ultimă instanță soarta? N-am dreptul s-o iert, nu pot s-o iert
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
n-a privit în retrovizoare și l-a strivit între gard și mașină. În parcarea blocului nostru..., la câțiva pași de noi... De-ar fi venit mai devreme de la Brașov, nu s-ar fi întâmplat asta!..., spune cu reproș, încă înciudată că el se încăpățâna să accepte orice sarcini de serviciu și nu se împotrivea când era trimis în orașul de la poalele Tâmpei. Alina începe să tremure. Strânge cu putere din ochi, să-și țină lacrimile grele prizoniere. Se sufocă. Se
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
duritate în glas. -Și uite-așa din tâlhar și ucigaș ai ajuns în poliția secretă a lui Caiafa! Frumoasă ,,trecere” căci parcă despre trecere e vorba în sărbătoarea Pesahului, nu?! -Ce vă privește pe voi romanii treaba asta?! răspunse Baraba înciudat. -Pleacă și să nu te mai zăresc pe aici altfel te vei trezi cu o săgeată în piept sau cu un pumnal înfipt în spate, ori mai rău... știi tu... spânzurat pe lemn, mai spuse comandantul patrulei și făcu apoi
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
căci, după ce colindă vreo două străduțe, fusese luat la ochi de paznici de care scăpă doar cu fuga. Se opri în partea cealaltă a orașului. Un negustor trecu pe lângă el și văzându-i chipul întunecat, clătină din cap și zise înciudat: - Uf! Iată un cerșetor. De unde a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
în spate vreo doi bulgări. Gâfâiam amândoi și când ne-am uitat în coș ne-a apucat jalea văzând gălbenușurile împroșcate. Am privit mânioși pe toată ulița, să-l vedem pe nea Mitică. Parcă intrase în pământ. Mărin a exclamat înciudat: unde-ai dispărut, nea Mitică, să-ți spunem și ție „câțu-mâțu, întoarce pârțu!”. A trebuit să recunoaștem că am fost doi proști. Proști și lacomi!.. Am făcut inventarul și am constatat că mai aveam doar vreo zece sau unsprezece ouă
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
jumătăților de gând... Într-o publicație, drept-stătătorii bisericii sunt bălăcăriți ca fiind „apostoli de odăjdii violate”, într-o alta, la întrebarea despre putința sau neputința noastră de a ne ridica la standardele (stas-ul) economiei europene, i se retează aparent înciudat, printr-un pretins calambur (oricum forțat!): „Tu-i para-stas-ul mă-sii de viață!” Impietatea răzbate din clișee-versete devenite tabuuri pentru adevărații creștini și care au consfințit și consfințesc veșnicia credinței și a izbăvirii prin ea. Nu scapă acestui tratament odios
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
mângâiat pe creștet și a încercat să-mi explice că „nota” asta este, zicea, ceva de bine, de foarte bine, de peste foarte bine, adică deasupra lui 5 însă eu, nu și nu, îi dădeam înainte cu râuri de lacrimi adevărate, înciudat că n-am luat ca mulți (sau puțini?) „cinci-ul pentru premu” și care dădea posibilitatea beneficiarului să recite strașnic și cu baritonală intonație (la „chermeza din grădina publică” de azi) pe scena pavoazată cu ghirlande de cetină de brad
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
șaizeci de milioane, îl făceați farmacie, nu alta. A tăcut Firuța și a-nghițit în sec. Tâmpită, tâmpită, da’...avea dreptate. A dat fuga la văduva lui Țăcănitu’ și a-ntrebat-o dacă mai vinde chioșcul. --Bineînțeles! a răspuns respectiva. --Cât? a-ntrebat Firuța înciudată. --Nouăș’nouă! a spus tipa semeață. --Ești nebună! i-a retezat-o tăios Firuța. --Da? a dat cu clanța văduva. Dar Nae a fost nebun când v-a cerut miliardul? Dar voi cum ați fost, când ați dat ,cât ați
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
încât medicul regretă cele spuse crezând că are de-a face cu vreun pui de comunist fanatic. Motivul nu este, nici pe departe fanatismul. Faptul că trăiește „în Epoca de Aur” nu îl face să se simtă nici mândru nici înciudat și nici altcumva. Simte doar că trăiește între oameni și că poți trăi cu adevărat doar dacă nu îți fentezi semenii. Acesta este și va fi „Crezul” său. Vrea, doar, să fie alături de cei care vor trece prin această încercare
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
încetul malurile deveneau tot mai înalte iar coroanele arborilor tot mai îndrăznețe. Iedera, găsind loc prielnic, încerca să devină atotstăpânitoare. Ici colo, pe malul înalt se puteau vedea firicele de apă desenând urme ruginii pe argila galbenă. Din loc în loc, înciudat, soarele încerca să străpungă acest tunel de verdeață și tăcere dar nu făcea decât să-i sporească și mai mult farmecul. Pe aici curgea numai apa; timpul stătea în loc. În cele din urmă încărcătura de liniște agonisită de întreaga ființă
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
lucru printre araci, legând chipurile roșiile pe ici pe colo. În urmă cu doua-trei zile se căznise să despice un par, să-i iasă măcar doi araci, în cele din urmă fusese nevoit să renunțe dar nu fară a rămâne înciudat. Acum era mai mult decât mulțumit de hotărârea luată.Se întreba ce ar putea să urmeze, se gândea la diferite moduri în care ar putea reacționa vecinul în continuare și cum ar trebui să reacționeze el la rându-i. Ceva
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
merge! --Ce nu merge?vociferară cei de la coadă. --Amarul!E prea lung.Depășește cinci litere și trebuie scurtat. Am spus: patru-cinci litere. Să fie doar...amar, hai, cel mult, amaru. Mai mult nu merge. --Cum nu merge, doamnă? a țipat înciudat Mărășteanu .Amaru este nearticulat și eu nu-l vreau așa.Unde scrie că trebuie să aibă doar cinci litere? --În ultimele dispoziții. Am primit o circulară în acest sens. Dacă vrei „Amaru”, se rezolvă, dacă nu...vă rog, altu’la
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
și i‑a făcut semn comisarului Olaru să continue, indicând sugestiv cu mișcarea mâinii că femeia nu‑i în toate mințile. „E dusă cu pluta rău de tot”, își repeta el în gând, „și mai e și proastă, pe deasupra”, concluziona înciudat, privindu‑și pentru a nu știu câta oară ceasul. Comisarul Grosu s‑a apropiat încet de femeie și i s‑a adresat cu voce blândă, liniștitoare, după ce a cuprins‑o cu brațul, ocrotitor, pe după umeri: - Tanti Anița, ți s‑a
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
toți acei bărbați care o priveau erau convinși că femeia nu va vorbi, ea a rupt tăcerea. - Păi... ce să zic maică... uite, e stăpânu’ aci... Să zică el că nu am eu grijă de casă, a vorbit ea parcă înciudată, indicând cu mâna pe Gabriel fără să‑l privească. - El a adus‑o pe fata aia aici cu mașina? Acest om a adus‑o? a întrerupt‑o imediat comisarul Olaru privind‑o cu atenție. - Păi am mai spus, io nu
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
fie rușine, că nu este ea vinovată cu nimic”. Odată ajunsă aici în cugetările sale, Silvia s‑a întins pe partea cealaltă, oarecum liniștită și a închis ochii. În zadar. Nu putea adormi. A coborât din pat după ce a privit înciudată perna neatinsă a soțului. „Dar omu’ ăsta pe unde bântuie, de nu se culcă? Că vrea ori că nu vrea, trebuie să meargă la serviciu”, și‑a zis femeia și a plecat la bucătărie hotărâtă să‑și aducă omul la
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
albă călcată impecabil și o cravată asortată. Lângă ușă, pe șanuri, o pereche de pantofi negri, proaspăt lustruiți, i-au atras atenția când se deplasa la baie. Sub șuvoiul de apă ce se risipea pe umerii săi voinici, Fănel zâmbea înciudat. "Tot ea se poartă mai frumos decât mine. Cred că i-a trecut supărarea. Și nu am avut puterea să-i cer iertare. Când venim de la nuntă vom dormi împreună. Sper să fie de acord și să dăm dracului neînțelegerile
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
termină odată, domnule, că-i închid telefonul în nas!" - Da, și ea la fel, nu ne lipsește nimic... - Bine, mamă, bine... da, da, le transmit... - Bine, sărut mâna, să ai grijă, da, pa-pa! Ei mai lipsea acum!", a exclamat Fănel înciudat și a trântit neglijent și furios telefonul pe suportul său. "Le-am spus de-atâtea ori să mă lase-n pace. Să se ducă la Olănești, la Moneasa, unde vor. Ce treabă am eu cu planurile lor! Ce să facă
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
și i-a privit cu dispreț în timp ce ei încă fixau podelele ori geamurile pentru a-și ascunde indiferența sau lașitatea. A ajuns curând, transpirat, obosit și plin de amărăciune... - Mariana, în interes personal, pot folosi telefonul tău pentru două minute? Înciudată că nici nu o salutase, ea l-a privit cu evidentă surprindere, nevenindu-i să creadă. - Da, se poate... dar tu nu ai? Ce s-a întâmplat?! - Ba am! Îl poți folosi și tu, dar eu nu... Te rog să
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
până când Fănel s-a destăinuit la întrebarea ei directă: - Bine, dar de ce ești complexat? E soția ta si apreciez că s-a comportat normal. Ce vrei de la ea? Parcă o dușmănești că te iubește atât de mult! a exclamat Mariana înciudată și chiar cu un început de revoltă în întreaga-i atitudine. - Așa a făcut când am avut eu primele necazuri. M-a copleșit, m-a sufocat pur și simplu! Și am avut, mai târziu, senzația că a făcut-o din
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, Fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștită-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul să rotund și ager Se rotește Și descoperă deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își
O RĂŢUŞCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355445_a_356774]
-
copilăria Mărținei la conacul din Glodoasa, din care acum îi revenea și lui o parte de moștenire. O adevarată șaga cu elementele de fabulos absolute necesare, pe care Craiul de Ghinda, “prins în râșnita amintirilor” - o deșira molcom, cu exclamații înciudate și nostalgice. Iscusința Melaniei Cuc atinge cote maxime de măiestrie în descrierea exponatelor muzeului, dar și în creionarea personajelor unde este cu adevarat magistrală. Autoarea s-a documentat serios pentru a oferi - prin intermediul acestui personaj - o frescă de epocă în
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]