346 matches
-
cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată geanta, privește fișicul cu bani, înțelege că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu soția lui. Era o seară ploioasă de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
învețe trucuri noi. Am văzut de multe ori întâmplându-se asemenea lucruri. Fără îndoială, voi urmări cu cea mai mare atenție aceste două cazuri. Ori de câte ori o văd pe Gabriel, face ce face și sucește conversația în jurul lui George, manifestând o înciudată obsesie în legătură cu infirmitatea lui. Firește, e geloasă pe posesivitatea Stellei și o supără teribil felul hotărât al acesteia de a-i ține pe ea și pe Brian la distanță. Deunăzi (ne-am întâlnit la Băi, unde vremea rece a acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot. În realitate însă, noi nu suntem aici ca să ne jucăm de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
adevăr, fiind restabilită, "reabilitată" în lumea modernă și astfel atingînd un fel de nemurire. Pe de altă parte, fiind radical în evaluarea lui Chatterton, Charles Edward Russell aruncă toată vina pentru condamnarea poetului ca "falsificator literar" asupra caracterului răzbunător și înciudat al lui Horace Walpole, pe care probabil că tînărul poet îl jignise pentru că refuzase să devină patronul său literar, devenind astfel "martir al democrației" (Russell 1908: XIV-XV). John Clare, care citise biografia lui Cary privind viața lui Chatterton și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
acolo din întâmplare dar era dresat în așa fel încât de cum ridicai capul din pat începea să mârâie și să se repeadă să muște pe primul care ar fi vrut să iasă din pat. Și bieții oamenii rămâneau înspăimântați și înciudați, iar așa ceva trebuie neapărat evitat. Acest fel de zel care socotește că prin astfel de lucruri forțate dă o idee despre generozitatea sa se înșeală amarnic, fiindcă el produce un efect cu totul opus și casa cu pricina e privită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
principiul șaitiosț nașterii și al hranei lor, al traiului și al gândirii lor6. Tot așa, nu este de conceput ca Providența 7, cea care, ca o mamă bună și devotată, zămislește și păstrează toate spre folosul nostru, să se arate Înciudată numai atunci când este vorba despre mantică și să ne-o ia Înapoi după ce ea ne-a dat-o de la bun Început. De parcă nu se mai găseau tot atâția ticăloși, și Încă În număr mare, Într-o populație deja numeroasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un spor de strălucire podoabei, căci adevărul ei întregit ar fi fost, poate, în stare să eclipseze puterea de fascinație conjugată a aurului și diamantelor. În rivalitatea acerbă dintre perceptual și narativ, efectul de modă a lucrat net în favoarea primului. Înciudată, povestea s-a risipit atunci, fragment cu fragment, pe la diferiți cunoscători parțiali, dintre care Rică nu era decât unul; și lumea poveștilor își are patimile ei. În orice caz, iată partea aflată în posesia lui - așa cum, maleabilă, ea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ironie, dispreț, regret etc.): „Ce frumoasă, ce nebună / E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, / Ș-a murit iubirea noastră - Floare-albastră, floare-albastră! / Totuși este trist în lume!” (M. Eminescu) „- Măi! anapăda lucru ș-aista, zic eu înciudat...” (I. Creangă), „Și câte nu s-au încercat în contra «Convorbirilor literare»!” (T. Maiorescu) Sub aspect structural, enunțurile asertive pot aparține tuturor categoriilor și pot avea diferite dezvoltări: „- Cât ai pierdut, mă! -... Tot.” (I.L. Caragiale) „- Nu ți-am spus de trei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stăpânindu-și frica, își dădu seama că sergentul avea o înfățișare bizară: avea obrajii acoperiți de o barbă de patru zile, o tunică cârpită grosolan, ici-colo, fără guler, cizmele cu carâmbii căzuți și deformați de uzați ce erau. Schimbă tonul, înciudat că se înșelase. — Da’ tu, ce cauți pe-aici? Nu cumva aveai de gând să dai o raită prin magazii? Așa deci, cu tine era hoața asta? V-ați înhăitat doi ticăloși! Pavel, simțind primejdia, încercă să i-o taie
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
timp; până la urmă însă, ea îl enervează. De ce nu l-ar readuce în prim plan pe Deng Xiaoping, chiar dacă, în mod evident, acesta își face propriu-i joc și se arată a fi mai puternic ca o „oțelărie?”, se întreabă înciudat bătrânul tiran, care nici măcar nu-și dă osteneala să salute moartea lui zhou Enlai, în ianuarie 1976. Incapabil acum să se deplaseze și să se exprime inteligibil, surd la tânguirile unei populații care trăiește în sărăcie și la suplimentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
carnet. Recunoști că ai dat declarații false, ca să induci în eroare organele de stat și justiția? Nu m-a anchetat nici un reprezentant oficial al organelor de stat sau al procuraturii. Iar el și-a notat iarăși în carnet, privindu-mă înciudat. Recunoști că ești legionar și că ai organizat în închisoare acțiuni de intimidare și amenințare a organelor de ordine și pază și că ai instigat la greve și evadări pe deținuții cu care vorbeai? Vă rog să repetați întrebarea! Am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
punct de vedere fizic era lipsit de atracție, cu gura lui mare, senzuală, și cu înfățișarea de licean tuns scurt. Și, după toate probabilitățile, era un barbar și un violent. Un tiran, probabil un gelos cronic, un câine posac și înciudat, un tip limitat, închis în el însuși, lipsit de orice simț al bucuriei de viață. În toți acești ani, Hartley fusese o captivă. Poate că, la început, se gândise să evadeze; dar, treptat, căzuse, așa cum se întâmplă cu multe dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bună”. Localul lui va avea o fațadă de sticlă, ca să se vadă Înăuntru, și amenajări din crom. MÎncarea e mîncare proastă de restaurant american. Așa că patronul șade-n restaurantul lui și se uită la clienți cu o privire nedumerită și Înciudată. De fapt nici nu-și dorea din cale-afară să țină un restaurant. Acum nici măcar nu scoate bani. O mulțime de oameni au făcut bani repede și ușor În timpul războiului și cîțiva ani după. Orice afacere era bună, așa cum orice acțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rămas dator și am atacat instinctual, ironic: ,,...de parcă eu aș avea...!’’ În ultima ei zi de serviciu, înainte de plecarea mea în ,,permisie’’, a venit în salon și mi-a înmânat pastiluțele colorate, fără a spune vreo vorbă avea privirea aprigă, înciudată, răutăcioasă. Cam de această manieră s-au întâmplat lucrurile...în ceea ce privește ,,prietenia’’ mea cu Vera. Cam de la aceste momente tensionate, încep să leg prietenii ce se adeveresc în timp a fi unele trainice! La un moment dat am fost avertizat, de către
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
miere, spune Luke ușor încruntat. Tocmai am prins contractul cu NorthWestul, și asta înseamnă că trebuie să ne cam extindem. Așa că s-ar putea să trebuiască să ne mulțumim cu un weekend prelungit. — Un weekend prelungit? Mă holbez la el înciudată. Ce lună de miere mai e și asta? — Luke, spune Michael cu oarece reproș. Nu se poate. Trebuie să-ți duci soția într-o lună de miere de care să-și amintească apoi cu plăcere. În calitate de cavaler de onoare, insist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
venit mintea la cap. Urmează un val general de râs și mă uit nedumerită în jur, unde s-au adunat un grup destul de numeros de persoane. Ce se întâmplă aici? Ce se bagă toți în conversația noastră particulară? Mă uit înciudată spre broșura pe care o are în mână tipul cel mai apropiat și deslușesc cuvintele Ghidul tău pentru Studii Postuniversitare în Medicină. A. Aha. Ei și ce? Ce, eu nu pot să-mi dau masteratul în medicină? Probabil că știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
personajului principal. El reprezintă o privire din interiorul lumii lagărului, care aduce un plus de credibilitate. O singură dată, spre finalul povestirii, se înregistrează o schimbare a centrului de orientare. Acesta nu mai este Ivan Denisovici sau naratorul, ci gardienii, înciudați că deținuții nu reacționează așa cum trebuie: S-au înșirat la rând, câte cinci la început și mai încolo de-a valma. "Hai, despărțiți-vă acolo la urmă!" strigă șeful de pe trepte. Ți-ai găsit, nu se clintesc, diavolii! Nici gând
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care-i cunoșteam eu. Le mijise mustața, fumau pe ascuns și se uitau după fete. Încă își mai petreceau timpul jucându-se, dar nu mai era atmosfera de altădată, adeseori jocul era doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să se joace, nu mai aveau chef, avântul de odinioară le dispăruse; acum își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în șanț - în spate, la o distanță comparabilă cu cea din fața mea, un microbuz ce a avut timp să oprească și să-mi aștepte reacțiile. În rest, nimeni și nimic, cât vedeai cu ochii, înafara unui câmp alb, alb, alb... Înciudat și, oarecum trezit din euforie, i-am invitat pe toți să coboare din mașină pentru a o împinge. Atunci s-a petrecut miracolul: nici n-au apucat să deschidă fetele portierele mașinii când - de unde, oare?! - ca din pământ, de niciunde
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
rană urâtă puțin mai sus de șale, o adevărată plagă. Acolo, în dreptunghiul verde, de refugiu, de la poalele pădurii, atât de familiar mie - se lăsau umbrele mari ale serii și se făcuse aproape frig - s-a produs fulgerător înstrăinarea mea înciudată, mânioasă, rea față de badea Emil. Să-l fi condamnat în acea clipă, la rândul meu, la moarte? Abia de curând am înțeles că, în 1986, Sângeorzul ne-a dat un semn, ne-a avertizat că multă vreme nu vom mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Îi drac și încă din cei împielițați! În câteva zile, am dat jos pe puțin zece ocale. Curg nădragii pe mine. "Tu ești boier Cupcici?!" a izbucnit în lacrimi muierea ce nu mă mai recunoștea. M-o batjocorit Vodă, bombăne înciudat și stupește o flegmă între morminte, grijuliu să nu-și afle vreo pricină cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și miere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un miros „inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să-ți constați propria-ți inapetență, „lipsă de talent” pentru realitate, pentru viață. „Dacă nu am talent pentru această viață, Îmi spuneam Înciudat și visător, voi avea cu siguranță talent pentru cealaltă!” Numai că... prin „cealaltă” eu nu visam la „viața de apoi”, ci rămâneam aici, ca un animal naiv, nordic, care se rupe cu banchiza de gheață pe care stă, de marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ni se Întâmplă și ce se Întâmplă În jur! Și, În loc să ne văicărim, cu o mai mică sau mai amplă energie, În forme care mai de care mai variate, mai „exotice”, În loc să emitem țipete de disperare și de reproș amarnic, Înciudat - cui?! -, să fim apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bătrână zână dispărută de când lumea, încât nu-și mai aducea aminte nimeni de ea, zână care, jignită de această uitare, a venit sprijinindu-se în cârjuța ei, dar n-a sosit decât după ce toate zânele își făcuseră darul; atunci, din ce în ce mai înciudată, s-a răz bunat ursindu-i ca toate talentele care îi fuseseră hărăzite de celelalte zâne să fie cu totul zadarnice; astfel că, păstrându-le pe toate, nici unul nu i-a fost de cel mai mic folos. Mărturisesc că, luând
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]