473 matches
-
cu ochii pierduți, în transă, ca toți maniacii acestui instrument de clămpănit, de țipat și de horcăit, crezând că, așa cum se simțea el, vrăjit, ne vrăjea și pe noi... Până la urmă se opri, trezit parcă din somn, cu mâna bunicului încleștată pe brațul lui: "Mai încet, mai bine cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da, dar nu înainte să bea și el un pahar, și nu se deshămă de burduf, din care apoi scotea doar dulci suspine stinse, acompaniindu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspunsei, dragostea mea pentru tine arde macii pe coline." "Da? Da?! mă interogă mereu eu fruntea lipită de a mea, da, iubitul meu? Da!?" Dimineața mă trezii primul și o descoperii îndreptată cu tot trupul spre mine, și cu pumnii încleștați. De obicei somnul la ea era izolare, retragere... Acum era o prelungire a dulcelui abandon din timpul serii, când urcasem scările eu ea în brațe. Îi luai pumnii și începui să-i sărut. Se trezi dintr-o dată, cu un surâs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toată lumea era în extaz, Joey ar fi spus mai probabil: Dă-i în judecată. Ai putea să obții milioane. Alteori, nu scotea o vorbă. Stătea pur și simplu în mijlocul unui grup, privindu-i pe toți cu ochii îngustați, cu gura încleștată, în timp ce îi zvâcnea ceva - un mușchi? o venă? - pe față. Ca urmare, o mulțime de femei îl considerau atrăgător. Întotdeauna știam că au trecut de la a-l considera un nemernic posomorât la a fi atrase de el când spuneau: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se auzi semnalul Izbiți dușmanul prin Întoarcere la galop! Voievodul intră sub protecția Apărătorilor! Cele două rânduri conduse de căpitanul Petru și de spătarul Albu ieșiră din formație prin ocoluri lungi, lovind aripile, acum restrânse, ale tătarilor. Începu o luptă Încleștată, aspră, la sabie și jungher. Brusc, deasupra Întregului tumult al galopului și al ciocnirilor de săbii se auzi sunetul apropiat, puternic, sfâșietor, al cornului ridicat În tăriile cerului. O sută de Apărători ai căpitanului Oană Îl Înconjurară pe Ștefan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
existențe sigure, necontestate de nimeni, însă nu numai indivizii, ci și popoarele și statele cresc, crescîndu-le aspirațiile. Românilor nu le mai e suficient ca patria lor să poarte pe viitor modestul titlu de Principat; România nu poate fi mai mare, încleștată fiind între puternici vecini; dar voiește să însemneze măcar mai mult în lumea oficială; vrea să aibă un titlu care trage mai greu la cântar, care să-i dea rang și poziție între statele europene; voiește din propria autoritate să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe scara din dreapta, și al căror număr nu se putea evalua pentru un moment, zăceau grămadă unii peste alții. În frica lor de moarte, ei se apucaseră unii de alții și se cerea o mare forță spre a separa cadavrele încleștate. Se spera că unii vor mai fi în viață și s-au pus a-i duce de aci. Speranța că e vorba numai de răniți și leșinați nu se împlini din nenorocire. Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau turtiți de îmbulzeală. Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mînile deasupra capului, rîmîind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului. Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieșise pe jumătate din gură. Dinții le erau adânc intrați în limbă. Mulți aveau osul nasului zdrobit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
namila aceea, vine spre noi, ori stă și așteaptă să ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce cu limba, zicând în șoaptă rugăciunile la ceas de primejdie și rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i țină acestei lighioane fălcile încleștate și să nu-i dea prin minte să se trântească în ușa noastră, că n-ar fi rezistat unei astfel de namile și ne-ar fi păpat cât ai zice pește...! Vai de păcatele mele, leliță Leonoră, că multă minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noastre. L-am văzut cum te văd și cum mă vezi! A venit chiar până lângă cerdac. Și se uita la noi. Și a stat așa, un răstimp de vreo jumătate de ceas. Dar se vede treaba că avea fălcile încleștate, că nu l-a lăsat Dumnezeu să urce în cerdac și să zgrepțăne cu ghearele ușa noastră. S-a dus cum a venit și ne-a lăsat în pace... Bunica îmi istorisea și ea tot felul de întâmplări despre lupi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
luna noiembrie, care se țin pentru lupi, să ai grijă! Să nu crâcnești, să nu vorbești nimic rău despre lupi! Nici măcar să nu pomenești cuvântul lup!... Și dacă-ntr-o zi, te-o întâlni, l-o ține Dumnezeu cu fălcile încleștate! Și te-o lăsa în pace...! Eu, încurajat și de mamaia, care mă sfătuia să nu iau în seamă toate spusele bunichii, încercam să-mi fac singur curaj, s-o fac pe viteazul; și chiar în ziua de Filipi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
balcon în locul pungii: Dobitocule! Prostule! Uite ce mi-ai făcut! Cît de idiot poți fi! Nu știu ce-am să-ți fac. Poți să mă usuci? Clar că nu. Am să te... Atunci l-a descoperit pe Georgică în pumnul încleștat al supereroului pozitiv. Cornel, moale în mîinile lui Radu, își înfipsese degetele în jucăria din plastic scoasă acum din pîntecele buzunarului, ca și cum ar fi fost singurul lucru ce-l mai ținea ancorat și fără care, dacă i-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
avea mașinăria, examinându-i rămășițele. Celălalt ridică din umeri cu o expresie de Îndoială. Își aținti din nou privirea asupra fragmentelor, schimbându-le ordinea În mai multe rânduri și Încercând să le pună În legătură În fel și chip. Buzele Încleștate și fruntea Încruntată Îi dezvăluiau nemulțumirea tot mai mare. În cele din urmă, se opri, după o ultimă tentativă. - Poate. Dar numai În parte. Lipsesc câteva părți esențiale. Cu siguranță e asemănătoare cu un mare orologiu, În unele privințe. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că era descendentul direct al omului Cro-Magnon - desigur, cu diferențele de rigoare, inclusiv cu dezordinile provocate de modernitate. Avea un temperament care nu i se potrivea, care nu se armoniza cu calmul și chiar aerul trufaș afișat. Adesea ținea dinții încleștați, iar nasul lui drept se sfârșea într-o avântare nervoasă care probabil provenea din caracterul său mai degrabă decât din moștenirea genetică. Dar chiar și Padilla, care nu-l plăcea prea mult, spunea că e muy hombre, un bărbat remarcabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu pasărea. Când am ajuns aproape de Laredo, unde era deșert, ajunsese să vină și pe pumnul meu și pe al ei din spatele mașinii. Și această umbră mare ne acoperea inima cu mirosul și puterea ei - penele de Etna și deschizătura încleștată a clonțului. Apoi, fără de mișcarea pregătitoare pe care o observi la alte animale, se întîmpla adesea să proiecteze o linie dreaptă și grea de excrement înainte de a se găti să zboare înapoi în spate. Thea era terminată de fericire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era cel corect. N-ai făcut decât să faci compromisuri ... Nu puteam suporta să văd cât de mult suferea. Din când în când aveam impresia că n-o să mai fie în stare să adauge încă un cuvânt, căci avea gâtul încleștat și abia putea scoate un sunet, păstrându-le pe toate în suflet. Eu nu te-am rugat să faci asta... nici o clipă. De ce nu mi-ai spus ce simțeai? Ai fi putut să-mi spui. Nu voiam să îți par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încerc să o conving în gând pe Thea, însă nu reușeam decât să pierd încontinuu. De ce făcusem asta? O rănisem tare rău, știam asta. Vedeam la fel de clar cum o vedeam pe ea spunându-mi, albă la față, și cu gâtul încleștat, „Sunt dezamăgită!“ „Draga mea, ascultă-mă!“, voiam să îi spun eu, „sigur că fiecare dintre noi ajunge să fie dezamăgit la un moment dat. Doar știi și tu asta. Cu toții o pățim și cu toții îi lovim pe alții la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
instalat în holul oribil al unui hotel și a stat de vorbă cu logodnicul ei până la cinci fără un sfert dimineața. Doamna de onoare a dat drumul buchetului de gardenii din poală, doar atât cât să-și ridice ambii pumni încleștați. — Ooo, simt că-mi pierd mințile! La ce hotel? am întrebat-o pe doamna de onoare. Știți cumva? Încercam să adopt un ton cât mai indiferent, ca și cum, să zicem, tatăl meu ar fi lucrat în industria hotelieră, iar eu, mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește cu greu să nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin, lîngă el au apărut trei femei în halat alb, gata să-l rețină dacă ar fi încercat vreo mișcare. Ce s-a întîmplat? întreabă o a patra femeie, tînără, în halat alb, venind dinspre ușa magaziei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pe accelerație pe frînă, tremurul mașinii transformîndu-se într-o mișcare lentă spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite nodul urcat în gît, scapă o înjurătură printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu mă amestecam. Chirurgul șef, bătrînul Tudoriu, care stă băgat într-un fișet, răscolind hîrtii și cărți, aude ultimele cuvinte spuse de Runca și renunță la a mai scotoci, trîntind furios ușa de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și aprinde o țigară, lipindu-se cu genunchii de calorifer, să poată privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Mihai pornit în adîncul trupului său. Speriat că Maria ar putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu brațele și vrea să-i înăbușe orice sunet în sărutul lung, dar descoperă că ea l-a imobilizat deja, ținîndu-i picioarele încleștate între-ale sale, înlănțuindu-i umerii cu brațele, în care a adunat forța dată de disperare, sau de ciudă, o așa înlănțuire că mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a fost descărcarea cadavrelor. În fiecare vagon erau zeci de morți, iar cei rămași În viață nu erau În stare să descarce cadavrele ori nu mai erau Întregi la minte: „La vagonul În care mă aflam ușile erau așa de Încleștate Încât personalul din gară a venit cu scule și le-a trebuit foarte mult timp pentru a le deschide”112, a declarat unul dintre evrei. La Iași, vagoanele au fost Închise ermetic. Au fost Închise și cu lacăte, ori sigilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
teanc de coli și un pahar de apă aliniate regulamentar dinaintea ei. Nu-i mai lipsea decât un ciocănel de magistrat. Purta un costum negru mulat, părul Îi era strâns În coadă de cal, iar buzele Îi erau și ele Încleștate. Privindu-mă cum mă așezam, zise cu obișnuita ei etalare de generozitate și Îngăduință: — Sam, sper că Înțelegi că nu ai dreptul să votezi sau să iei cuvântul la această ședință!? — Hei, calmează-te, Linda! spuse Derek, făcându-mi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]