143 matches
-
-se asupra lui chipul unei femei. — Te-ai trezit. Bine! auzi în galo-romană, însă cu inflexiunea tipică a helveților. Glasul, cu un timbru puțin aspru, îi păru a fi al unei femei nu foarte tinere. — Ți-e foame? Gura sa încleiată părea să se deschidă cu greu pentru răspuns. înghiți înainte de a vorbi. Nu... sete! Mi-e foarte sete. Femeia, care îngenunchease lângă el, puse pe jos un vas mic de pământ. — Așteaptă, îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în tăcerea nopții, prinse ritmul respirației sale firave: Go-Bindan, nu avea nici o îndoială. își plimbă gura prin gura încleiată și se ridică pe coate ca s-o privească: ochii săi se obișnuiau încet-încet cu întunericul și ajutat de lumina lunii nu-i fu greu să-i distingă silueta ghemuită lângă el în poziția fătului. O mică vrabie, nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
argint vechi, muzica cheilor în lăcatele de aur. Interiorul era de mărimea odăilor mele strâmte, joase. Lângă un perete aveam culcușul alcătuit din perne umplute cu pufuleț de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat, încleiate nimicitor în sucul acela de nedescris al vulvelor palpitând sub crinoline. Alături, în farfurii de cleștar cu margini rujate, bucate preparate lasciv de Empampa, camerista durdulie a mamei. Mai găseam lumânări de ceară roșie, parfumate, cărți cu viețile Sfinților Părinți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
un talent fericit de-a imita tipuri a vieței ordinare cu toată copiozitatea trăsurilor individuale, actorul se reduce adeseori la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot să nască în el un astfel de gust dc imitațiune încît sacrifică studiul cel serios al reprezentațiunei de caractere unui seceriș atât [de] neostenitor. {EminescuOpXIV 242} a artei cu aceiași ochi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Asta-mi convine”. Belbo continua ca și cum celălalt n-ar fi existat: „Atunci tu ești prostituata lui, feminista lui care se ocupă cu PR-ul, iar el e Simone al tău.” „Nu mă cheamă Simone”, zise Riccardo, cu limba acum cam Încleiată. „Nu vorbim de tine”, zise Belbo. De câteva clipe mă jenam pentru el. El, care de obicei era așa de gelos pentru sentimentele lui, punea În scenă acum toată gâlceava asta amoroasă În fața unui martor, mai mult, În fața unui rival
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu." Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste puțină vreme am auzit sunetul de tablă lovită de ploaie. Am întins cu grijă picioarele, încercînd să pipăi cu ele locul unde mă aflam, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Respira greu și zgomotos, ca un copil peste măsură de obosit sau ca un câine care visează. Dar vinul nu fusese bun, m-a făcut să-mi treacă repede extenuarea și acum eram din nou treaz și îmi simțeam gura încleiată și amară. M-am lipit de Italia încetișor, să n-o trezesc. Era a mea, va fi pentru totdeauna. Razele de lună îi luminau chipul care apărea crispat, uimit, ca și cum în pragul somnului ar fi luat cu sine o incertitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scurt. Deschisesem dulapul cu medicamente, căutam agitat printre cutii inutile. Sosi medicul de gardă, un bărbat între două vârste, cu o barbă zbârlită care se întindea până sub ochelari. Tocmai îi injectam antibioticul Italiei. — Cine sunteți dumneavoastră? întrebă cu vocea încleiată a celui care a trecut brusc de la somn la trezie. — Un chirurg, am spus, fără să mă întorc măcar. Monitorul ecografului era în funcțiune. — Ce are? întrebă. Nu i-am răspuns. Apăsam sonda pe abdomenul Italiei cu ochii țintă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
l mai văzuse (Emmy se rugase de el să-și schimbe costumul de baie bătrâncios, brodat cu aligatori, dar degeaba) și, ia stai...ăla nu era cumva un bax cu șase sticle? Se uită mai bine mijindu-și ochii. Da! Încleiatul de Duncan, palid, stau-toată-ziua-la-birou, se metamorfozase într-un afurisit de Adonis la plajă chiar acolo sub ochii ei. Emmy închise ochii apăsându-i cu mâinile, apoi și-i frecă, dar când îi redeschise Duncan arăta la fel de bine — chiar foarte mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg În picioarele goale, cu părul Încleiat, cu mustățile pleoștite, Îmbrăcat Într-o tunică largă, cumpărată În ajun. Degetelor mele fără vlagă le e greu să tragă zăvorul. Fazel Împinge ușa, mă Îmbrâncește ca s-o Închidă la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
eu sunt român și nu-mi trădez niciodată țara! Cât despre bani, eu nu pot fi cumpărat nicicând! Secretarul Își desfășură Întreaga sa Înălțime de om foarte slab, se făcu și mai roșu de furie și, printre stropi de salivă Încleiată, mai putu rosti: Ești cel mai mare dobitoc din țara aceasta! Am vrut să te ajut, n-am ce-ți face! Mi-ai făcut cel mai mare deserviciu și mi ai umplut cu noroi puturos imaginea și munca mea În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o jumătate de secol de când n-am mai atins o compatrioată, dar ultima nebunie ar fi să te las să intri la mine În cameră! Fardul verde, gros, supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acasă. Acum e privat, cum zice el, cară bagajele în gara Constanța, așa își scoate banii de... mâncare. În trenul de dimineață arată chiar jalnic, până ajunge în oraș, ochește câte-un fraier bine îmbrăcat. N-aveți (începe cu vorba încleiată, deschizându-și greu gura urât mirositoare) să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ale mele, parcă vântul de toamnă ar fi vrut să planteze cifrele lui cabalistice printre literele mele exclusiviste. Viața în Vamă începe după plecarea lui. Boby, un artist-ceramist din Brașov (pretinde că a absolvit anul ăsta Artele Decorative, după cât de încleiat vorbește, chiar poate să fie artist), m-a văzut foaarte plictisit, foaa’te, și s-a instalat nepoftit pe locul de lângă mine la mesele lungi de lemn ale corturarilor, cu un lichid greu de identificat, probabil Skol brună, în paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sic!!!), PDL și PL și nu admiteau cu nici un chip, ca ei ditamai profesorii, să voteze cu partidele de stânga, care după părerea lor erau „comuniste”. Deși acestea militau pentru drepturile lor, chestia, nu avea nici o relevanță în mintea lor încleiată. Degeaba le-ai fi spus, că tot în prostia lor persistau. Doamne, ce mare dreptate a avut cel care a scris versurile: „Cu prostul neșcolarizat, / Te cerți un pic și ai scăpat/ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca într-o pânză de păianjăn, cu buricele încleiate și acoperite de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar fi zgomotul, tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Încăpățâna să Își păstreze atelierul În Centrul vechi al orașului, deasupra unor magazine Întunecoase și birouri obscure de notari și avocați, Într-o lume pestriță În care roiau de-a valma prosperi oameni de afaceri, sau cu venituri modeste, persoane Încleiate În interminabile procese de succesiune ori amatori de antichități și surogate de artă. Singură În fața geamului cu ogivă prin care se vedea Piața Carolina În toata splendoarea ei, era Îmbrăcată ca de obicei: jeans ultramarin, eternul Levi's coupe classique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu”. Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste puțină vreme am auzit sunetul de tablă lovită de ploaie. Am întins cu grijă picioarele, încercând să pipăi cu ele locul unde mă aflam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu, Ioniță, să vezi... Am impresia că sânt înșurubată în scaun. Profesorul se ridică nesigur, căutând ochii lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bandiți, indivizi machiavelici! Nici măcar nu se cunosc între ei... Își trimit mesaje, au instalat probabil microfoane. Altfel cum naiba știu ce se întîmplă cu ăștia de aici?" Scarlat mototoli spasmodic hârtia. ― De ce n-o fi dat telefon? Avea limba umflată, încleiată, abia rostea cuvintele. Ochii îi căzură pe aparat. Receptorul stătea strâmb. ― Mda... O fi încercat. Firește, suna ocupat! Pune-l ca lumea. Cârnul apucă receptorul cu două degete și îl așeză în furcă. ― Ei, ce-i zic lui Ionescu? ― Chestia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
azi cu un cauciuc. Îi rămăsese mașina în pană chiar vizavi de noi... Patru ore a durat reparația. Băgă încă o fondantă în gură, uitîndu-se la sculptor cu un aer vinovat. Dădea impresia că mănâncă pe furiș. Exclamă cu gura încleiată: ― Domnule Matei! Tânărul tresări, apoi un rictus lung îi despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin părul încleiat și în găleata grea de fier care era acum aproape plină. Pic. Pic. Pic. Era cadavrul lui Dorothy Winshaw; și lângă el, șezând pe un trepied, era unchiul ei, Mortimer. Își ridică privirea când Michael ieși din tunel, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]