1,069 matches
-
să supraviețuiesc, chiar dacă la mustață. Nu mai trebuie să mă aplec peste marginea prăpastiei reprezentate de nașterea mea pentru a da de mama. Acum pot să stau culcat pe spate pe stratul plăcut de confetti, cu piciorușe rozalii și drăgălașe Încolăcite În aer deasupra mea, și să mă uit la trupul ei rotofei. Și fac asta foarte des. Și totuși, imaginea pe care am păstrat-o despre mama În aceste momente, În afară de gabaritul ei enorm, e doar o ceață informă. Mijesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Într-un colț Întunecos, pe un strat de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
J.L.B. Matekoni puse jos cutia cu scule la intrarea în baracă și împinse ușa prudent. Era precaut fiindcă astfel de locuri erau preferate de șerpi. Dintr-un motiv sau altul, șerpilor le plăceau mașinăriile și nu o dată descoperise șerpi somnolenți, încolăciți în jurul vreunei piese a aparatului la care s-a întâmplat să lucreze. De ce făceau asta, habar n-avea; e posibil să aibă o legătură cu căldura și mișcarea. Oare șerpii visau la locuri speciale anume create pentru ei? Or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin tot corpul, escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă scurmă aciditatea, circulă prin duoden, zgândărind vreo două zgaibe pe-acolo și se instalează în rotule. Tocmai când două cupluri se încolăceau, se răsuceau, se înnodau și se deznodau ca o sfoară marinărească, în mijlocul unui ring improvizat, la-la-la-ala-la, săreau de pe un picior pe altul, parcă le cădeau brațele ca un sul de hârtie, fâlfâiau, și mie mi-a trecut prin minte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul lu’ dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele, scăpate din strânsoare, zăceau căzute peste frunte. Fetița înțelese că aspectul părului ei nu este pe placul învățătoarei și nu se miră date fiind paratrăsnetele ancorate în creștetul ei. Tovarășa prezentă elevilor abecedarele, le oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bun de făcut decât să râdă de ea. Înfuriată, se repezi la el cu pumnii strânși, să-l lovească. O ridică în brațe și-o trânti pe pat. Lasă-mă, ticălosule! Monstrule! Bărbatul îi acoperi gura cu sărutări pătimașe, se încolăci în jurul ei, îi atinse trupul cu mâini fierbinți. Luana încerca, eroic și zadarnic, să se elibereze. Simțea trupul cald și dorința lui pentru ea, se înmuia încet sub pasiunea lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând hainele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În Buru, doar că de data asta n-ar mai fi În ea nefericire, ci doar râsete și daruri. Cred că asta e cu adevărat cea mai proastă idee, a râs Margaret, luându-l de braț. Poteca Începea să coboare, Încolăcindu-se spre sat. De-o parte și de alta erau arbori de cuișoare, iar de pe un câmp, o vacă mititică și grăsuță s-a uitat la Margaret cu ochi mari și strălucitori. Începeau să se vadă căsuțele de la marginea satului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de pielea netedă, rece, a șarpelui și-a Împins sânii Înainte cu un gest de transfigurare simulată. E grețos, a zis Farah. Eu plec imediat, Johan. Nu-mi pasă dacă vii sau nu. Femeia se lupta cu pitonul, care o Încolăcise strâns. Chipul ei exprima totodată durere și extaz. Johan nu se dumirea dacă era prefăcătorie ori adevărată durere. și-a făcut loc prin mulțime, prin amestecul penibil de fluierături și de aplauze cu care era Însoțit fiecare gest exagerat de pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru toate soiurile de flori din casă unghiul de lumină potrivit, indiferent ce lăstar sădea în pământ, atunci când era lună plină, se prindea, cu siguranță, era suficient să-l atingă cu mâna, să-i vorbească în șoaptă, plantele i se încolăceau pe braț, i se agățau de umăr, ea le înlătura veselă se făcea că le ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe urmă o apucă în brațe și o trase cu forța jos pe covor. Ea lăsă să-i scape un strigăt de surprindere, de parcă nu știa dacă trebuia să se apere sau nu. Pe urmă îl cuprinse cu brațele, se încolăci în jurul lui. Ea nu credea, nu credea în vorbele lui tandre. Știa că sunt contrafăcute, că sunt clișee, nu credea decât în momentul acela când o iubea, cu un fel de disperare, de violență, atunci știa că și-a lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stare de liniște, ațipeam iar și durata între două treziri mi se părea enormă, îmi era bine încât aș fi vrut să nu se mai termine noaptea, să dorm, să mă trezesc, să te caut, să te găsesc, să te încolăcesc cu brațul și tu, reflex, să-mi răspunzi printr-un gest care să-mi demonstreze că în somn tu știi că ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gălăgios de italieni, dar n-a ieșit nimic din asta. Mai târziu, când am întors din nou capul, bărbatul nu mai era acolo. Atâta pagubă. Nu mai aveam stare, am îmbrăcat rochia mov, mi-am răsucit părul și l-am încolăcit în mijlocul capului, am cutreierat stațiunea de la un capăt la altul, acele ceasului se târau anevoie, mă exaspera plictiseala, am coborât pe faleză, dar mi s-a făcut repede frig așa că am grăbit pasul înapoi spre hotel. În cameră am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nimeni blocat, trebuia să le abandonez acolo. Acum plec, am zis. — Ba nu. Alți unu, doi, trei, patru luxofagi ieșiră viermuind din corpurile lor conceptuale primitive, din spatele marilor ochelari fumurii ai lui Nimeni. Veniră și alții; cinci, șase, șapte, opt, încolăcindu-se și căzându-i de pe față. Am pornit cu spatele spre arcadă, dar Nimeni se mișcă repede și pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și sus după storurile geamului. Unul țâșni înapoi spre Nimeni, îi dădu ocol de două ori, rapid, apoi dispăru într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zbătuse! Chiar în seara de 22 din '89 stătea pe țeavă cu o emisie specială. Odă pentru Ody. Nici eu n-am ajuns redactor în subordinea lui. Cînd am ieșit din secretariat, l-am zărit printr-un geam pe Iordan, încolăcit de două vipere focoase. "Puppy, îi șuiera una dintre ele, sașie de admirație, puppy, vrei...". Și "puppy" o voia, cum să nu. Voia să le fericească pe amîndouă. Se prostitua acolo, pe mobilierul de hol Pipera. M-aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și iubirea cea mai pură reușeam s-o pervertesc, s-o terfelesc în îndoieli mistuitoare. Soarele își dănțuia umbrele pe piatra fierbinte și lucra în favoarea mea; la fel și apa dădea strălucire trupurilor, le făcea mai alunecoase, spiritul iubirii se încolăcea pe trupurile lor cu naturalețe. Viața își urma unicul ei sens, energii uriașe, nestăvilite germinau în ei, gata să se dezlănțuie la semnul meu. Într-o zi, au sosit doi băieți tineri, frumoși ca dioscurii, ce se iubeau precum Narcis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ignobil. Așa cum stătea lungit pe-o parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vorbindu-i calm și hotărât, acel mod de a vorbi al tatălui său În care avea totală Încredere, și luă În derâdere Întâmplarea, cu vârful unui vreasc Îndepărtă fără brutalitate cei doi pui de șarpe, verzi, ce se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că Ildiko nu s-a supărat așa tare, ca Marinița prima oară! Și mai surprins, când a auzito spunând șoptit: Lasă că nu-i baiu lumii! Mă așteptam, lasă că am răbdare! Au stat un timp și apoi l-a Încolăcit cu picioarele ei frumos arcuite și pe care nu le-ai fi bănuit capabile de asemenea forță și mișcări. După mai multe Încercări succesive, Ildiko s-a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos. Cînd a prins destulă forță începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]