7,005 matches
-
în urmă cu zece ani, am fost foarte impresionat de liniștea și starea de reculegere în care s-a desfășurat întreaga slujbă și îndeosebi, momentul procesiunii și al punerii sale în mormântul anume pregătit dinainte, unde va fi de acum încolo alături de Mitropoliții Nicolae Bălan, Nicolae Colan și Nicolae Mladin - toți înaintași ai săi pe Scaunul istoric și duhovnicesc al Ardealului!... Am mai constatat că lumea realizează faptul că nu poate fi scrisă istoria contemporană a Bisericii Ortodoxe Române fără Arhiepiscopul
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
contează asta, acum orașul arată că după război: canalizările înfundate, mormane de zăpadă neagră și piscină la orice colț de intersecție. Având grade cu plus mi-am permis să merg pe jos, în fața scării zăpadă, la 100 de metri mai încolo parcă eram pe malul mării, mai bine zis pe o plajă în care valurile mării mă mai udă puțin pe picioare. Deși m-am lăudat pe blogul personal cu noile încălțări de la ZorileStore, odată cu dezvirginarea lor le-am facut și
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94508_a_95800]
-
contează asta, acum orașul arată că după război: canalizările înfundate, mormane de zăpadă neagră și piscină la orice colț de intersecție. Având grade cu plus mi-am permis să merg pe jos, în fața scării zăpadă, la 100 de metri mai încolo parcă eram pe malul mării, mai bine zis pe o plajă în care valurile mării mă mai udă puțin pe picioare. Deși m-am lăudat pe blogul personal cu noile încălțări de la ZorileStore, odată cu dezvirginarea lor le-am facut și
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94526_a_95818]
-
rezidențial”, văd gropile de fundație - guri de monstru bolborosind întunecate propoziții fără șir, văd câteva depozite abandonate, luate în stăpânire de câini, văd casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în centru și până în creierele noastre, iar mai încolo văd turla argintie a unei biserici, Piața Obor și, departe, Intercontinentalul. Privesc pe fereastră, din hornurile căscioarelor fumul tăcut se ridică pe cerul zăvorât de februarie. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi, căci, da, încă suntem câțiva
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
șiroindu-le sudoarea pe fețe se iau la bătaie că nu știu cum să-și împartă cele două bucăți inegale cineva pune pe fiecare lucru câte-o culoare și pe fiecare limbă un sunet mâinile-mâinile tale în întuneric ascultă muzică bisericească mai încolo cerul cu găuri din care se auzeau voci și spice uscate vopsite albastru iar întunericul asculta respirația paginii Sub soarele palid uitând trandafiri roșii la ușa măcelăriei măcelarul pe jumătate mâncat de fluturi sub soarele palid uitând parcă și de
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
meu apare un ochi rotund o copcă a vederii ca pe un geam obturat de căruntețea florilor de gheață Lesbia, efebul Ah Lesbia efebul adolescent îți mângâie neîndemânatic păpădiile ușor-întunecate de la subsuori... Simțeam, auzeam 1 Fiind copil de la un moment încolo chiar simțeam chiar auzeam cum creșteam precum la Eminescu se aude creșterea ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
Ion Horea Răzor Tot ce vei face de acum încolo, doar un capriciu-i. Ce-ți mai rămâne, în neputință, decât să te biciui? Din felul tău, atâta cât parcă mai știu-l A mai rămas ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit, stângaci
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
știu câtelea mail la care nu-mi răspundea că voi fi mereu cu ea în momentele de singurătate momentele cu nimic altceva decât singurătate bla bla clint eastwood privește departe prin fumul țigării și prin femeia frumoasă din fața lui mai încolo va fi ceva mai brutal va stâlci nasuri va rupe guri afară e tot mai noapte sub pătură îmi înăbuș un frison și e atât de bine să fii singur singur și disperat în noaptea asta în care găuri negre
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
în mînă. Hunarus, care se culcase, ca totdeauna, pe prag, încerca să oprească împricinata de dimineață să pătrundă la stăpînul său. Cu un șut de care urmașii săi de la A.S.Roma ar fi fost mîndri, voinicul prefect îl azvîrli mai încolo pe șeful de cabinet, lăsînd-o pe tînără înăuntru. Pentru că rămăsese fără agoniseala băgată de fostul ei soț în jocul blestemat, Tiberius Agillus o găzdui la curtea lui pe harnica femeie care se făcea mereu mai utilă și despre care aflase
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
să-mi asum întreaga istorie până la moarte Furtunăla Ottawa Sub tunet și fulgere de pe socluri de piatră cele cinci faimoase manitobane care s-au luptat să convingă lumea că și femeile sunt persoane îndrumă lumea la adăpost doi pași mai încolo sub streașina Parlamentului pe ușa căruia ele n-avuseseră voie să intre pe cealaltă colină deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei trupeșe mexicance
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
încrucișau mai des în perioada aceea. Verdictul lui: dă-i-le lui Mircea Ciobanu de la CR. L-am ascultat, și bine am făcut: cartea mea a încăput pe mâna unui adevărat editor profesionist. Despre el va fi vorba și mai încolo; deocamdată să vedem care a fost soarta debutului și a debutantului. După discuții miezoase și la obiect întinse pe toată durata anului 1976, dar și după tergiversări dictate de împrejurări care au avut darul de a mă scoate din minți
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
părut rău, după moaca aia pleoștită, și Mariana își spuse că poate se înșelase în privința lui: ar fi rămas lîngă ea poate și ar fi ajutat-o, dar nu mai era vreme să se răsucească. Îi spuse că de-aici încolo se poate descurca singură, măcar că habar n-avea încotro ar putea s-o ia. Oricum trebuia să se întoarcă la lucru la service-ul lui; să se întoarcă cu el, nici nu s-ar fi pus problema. Valea, la revedere
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
fără buletin privirile ca mercurul intră-n sânge țipătul roșu de nou născut lățindu-se la răsărit și cotul tău stâng suferind de ieri când ai sprijinit toate zidurile să nu se prăbușească orașul cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
-mă a spus ea cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul ne ia cu el ca un tort fascinant trenul intră în tunel lumânări fără număr au aprins pe acoperișul lui iar la ieșire cineva le suflă cu putere și a fost seară
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți de ecranul pâlpâitor. * în același timp, la nici un km mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume. Maimuțu face pași măsurați, privindu-și vârfurile neatinse ale pantofilor, aranjându-și
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
a umblat cu Dumnezeu la fel ca toți contemporanii lui, "nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu". Motivele dispariției sale reprezintă unul dintre primele mistere ale omenirii. Acești bărbați "nășteau" (adică procreau) începând de la 65 de ani încolo, frecvent după 100 de ani. La polul celălalt se află, în Noul Testament, Isus însuși. El n-a avut urmași fizici (dacă lăsăm deoparte ipoteze de tip Dan Brown) și a murit la o vârstă fragedă, 33 de ani, o vârstă
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
stimulul) ce te face să te simți iresponsabil precum iubirea. Consiliu Să fii tu însuți să te repeți cu exasperare în timp ce spiritul ți-e aidoma unui lemn uscat și doar cuvîntul umed cum o buză. Adult Pînă-aici tristețea pînă mai încolo unde nu mai bîntuie urmele copilăroase-ale incașilor și nici un munte nu-ți mai devoră Sărbătorile de iarnă nici un Paște nu-ți mai scoate lacrimile la vînzare pînă-aici unde modifici cu meșteșugărească migală doar ceea ce e cunoscut și jaluzelele niciunui vis
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
de exemplu, te deplasezi cu o zi în urmă și-n loc să nu-ți faci temele la geografie, să te asculte și să te ardă cu o notă mică, ți le faci și scapi. Sau te duci și mai încolo, cu o săptămână în urmă, iar în dimineața tristă, în loc să-l lași pe câinele tău drag grivei să umble brambura pe străzi, îl ții în lanț, el scâncește, suferă, dar nu-l mai calcă mașina și după aceea nu mai
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
după aceea nu mai ești pus în situația să plângi de-ți sare inima din piept. Ce mai, e o idee cum rareori mi-a fost dat să văd aceasta, să dai timpu-napoi!: te plimbi prin viața ta, încoace și-ncolo, ca pe bulevardul cu castani din centrul orășelului nostru. Iar când ajungi într-o zonă care nu-ți place, o zbughești și te așezi în altă parte, ocolești răul. Mă uitam la tanti mary cu infinită admirație și mă întrebam
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
intrare, la Botticelli, citesc pe un perete un text lămuritor, cum fac numai francezii, atât de pedanți unori, cu simțul lor, imposibil de atins, al culturii, cum văzusem până și în metrou; reproduc, deci, urmăresc literele scrise, hâțânat încoace și încolo de valurile mulțimii ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
cuvinte, Sorescu spune următoarele: ,, Victimă a folcloriștilor și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el”, pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare”. Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele, căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă.” Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
cam fi. Mai ales că remarca vine după și înainte de altele din care am putea deduce contrariul și anume că R.L. e adepta dezideratului caragialian, citat de dl. Șt. A., „pupat toți piața endependenți”. Cum logica e, de la o vîrstă încolo, greu de învățat, Cronicarul îl mai invită o dată pe autorul lui Fric să-și scrie romanele pînă la capăt, fiindcă ele nu-i cer decît talent, din care dl. Șt. A. are cu prisosință. * În același număr 50 din 2003
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
aud glasul voios și plin de acute al băiatului meu: “Maaamaa! M-am sculat! Puțulica face pipi!” Cu această frază îmi încep fiecare dimineață. Urmează un ritual răvășitor, care nu se va schimba cel puțin încă zece ani de acum încolo. Ziua se prăvălește peste mine, eu pe scări, cu copilul în brațe, începe teroarea micului dejun, amenințările, pedepsele, laptele băut cu lingura, presiunea orei de mers la grădiniță, dezbrăcatul, îmbrăcatul, ștersul lacrimilor... După plecarea lui, caut să mă recompun din
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
tânărul prozator le va deprinde în viitor. Stângăcii ale debutului pot fi observate atât în construcția tramei povestirilor, cât și în scriitură. Poveștile sunt atât de... clasice, încât pot fi luate drept banale și schematice, previzibile chiar de la un punct încolo. Multora le lipsește, până la urmă, exact aura unei mărci personale sau măcar puțin mai multă ambiție în a încerca ceva mai mult. Cornel Mihai Ungureanu scrie corect, dar prea alb, nerecognoscibil, fără pretenții stilistice nici atunci când încearcă un surplus de
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]