1,615 matches
-
pe cel pe care îl iubește, fiecare om are nevoie de momentele lui de singurătate, dar revenirile la celălalt trebuie să le simți ca pe niște apariții solare, celălalt vine spre tine cu bucurie, lumina din jurul lui îți calmează nervii încordați de așteptare... Nu, nu vrea ca relația ei cu Alex să fie una de felul celor din telenovele, ci una teribilă, serioasă, deplină, când îi spune că vrea de la el o relație teribilă, serioasă, deplină, el se uită cu stupoare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
roata mare cu diametrul de opt metri, având paletele din scânduri groase din lemn, pe care ne urcam și prin greutatea noastră o puneam în mișcare. Inventaserăm un joc foarte periculos, ca o spirală a morții, cu toată atenția noastră încordată la maximum și, din fericire, nu s-au întâmplat accidente, dar, abia acum îmi dau seama cât de curajoși și de inconștienți eram. Din primele clase primare am avut parte de o perioadă cu jocuri mai puțin riscante, până când am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lovitură care să-l convingă și pe amicul ei s-o îndrume către o binemeritată pensie. Pe perete apărură băieții mei cu un nou mesaj: "EȘTI DILIE. DE CE NU IEȘI LA PENSIE?". Babei i se aprinseră ochii în cap. Se încordă toată și prinse să se ridice încet din fotoliu. Șopti repede: "Cornele, ia fi atent acuma!". Până să-și înalțe profesorul ochii și să se întoarcă spre perete, soldații mei se și ascunseră. Zidul gol o sfida iarăși pe scorpia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-o invit pe Iozefina, în camera mea. Aceasta ar fi fost prima mișcare pe care ar fi trebuit s-o fac: s-o invit la mine în cameră. Poate că acolo eram mai liber. Poate că nu eram așa încordat. M-aș fi descotorosit pentru totdeuna, de anumite prejudecăți, recunosc, incomode. După vreo zece minute, Iozefina se ridică fără să mă mai privească, și se furișează cu un mers rebel, afară din odaie, după care, cu toate implorările gazdei mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea și mi se pare că zăresc lumina de acasă... „Ce-o fi gândind sărmana mama? Cum de n-am ajuns încă acasă? Crede că mi s-o fi întâmplat cine știe ce!... N-aș vrea să fiu în locul ei...” Merg îndârjit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din răsputeri să învingă urgia. Ceilalți îl urmau în tăcere. Alecu Slobodă, cu un țol pus peste suman, contrariat că nu mai aude glasul lui Hliboceanu, și-a întors privirea spre înapoi. „Dar ce-i asta? Boii lui Iordache și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
propus Cotman. Au rămas pe loc cu urechea ciulită și privirea încordată, pentru a prinde cel mai neînsemnat zvon sau a zări cea mai palidă umbră... Ia ascultați! Parcă se aude un strigăt - a dat alarma Cotman. Toți și-au încordat auzul. În cele din urmă, a străbătut până la ei un fir de glas ca o adiere doar: „...țăăă!...oaneee!” Și din nou mai aproape parcă: „...truțăăă!...Ioaneee! ... iți-văăă!” Aista-i glasul lui Iordache - a dedus Mitruță. Ceva nu-i la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și a acceptat revărsarea pasiunii Măriuței, pusă în acel sărut, dar... Totul a dăinuit mai puțin decât două bătăi de aripi ale unei vrăbii... Ochii lui Hliboceanu au sclipit ca două stele într-o noapte geroasă... Brațele i s-au încordat și dintr-o mișcare a îndepărtat-o pe femeie, care părea că nu pricepe nimic... Ce faci, Măriuță? Ce-i cu tine? Măriuța s-a ridicat și, cu ochii învăpăiați încă, a rostit aproape scâncit: Îmi ești drag, Vasile!... Taci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cât un balon cu aer cald. Pe chelie avea tatuate În spirală cuvintele Don’t fuck with my unconscious mind! Pe burtă, un marinar și o doamnă din Înalta societate dansau lipiți unul de celălalt, dar când The Sig Își Încorda Într-un anumit fel abdominalii, cei doi treceau la treburi mai serioase. În Purgatoriu devenise vegan, pentru a-și prelungi viața de după moarte, iar pe la colțuri se șoptea că era dependent de ceaiul de tei, pe care-l bea În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la etaj, fâșâia din pneuri pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-a Încordat. — Ai grijă! am spus, Încercând s-o trag pe Anna Înapoi, dar ea făcuse deja un pas spre mașină, vorbindu-i blând, ca unui cățel. A trecut o secundă În care a părut că limuzina va țâșni Înainte, apoi portiera
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
copoiule, a rânjit Stepa. În cazul tirului, e chiar un avantaj să fii ciclop. Ți-ai spus rugăciunea? De ceva timp, am devenit ateu. Stepașa, știi totuși care e marea problemă când ai un singur ochi? — Care? a Întrebat dobitocul, Încordându-și degetul pe trăgaci. Vederea periferică proastă, am zis, ațintindu-mi privirea undeva În jumătatea de cameră pe care el, cu un sistem video mono neperformant, nu avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
momente În cumpănă, căci Încă nu se hotărîse dacă să-l strîngă de gît, sau numai să-l muște de gură. Buzele lui perfect desenate i se păreau dintr-o dată foarte senzuale. Atunci sună telefonul. La primul apel Încremeniră, așteptîndu-l Încordați pe al doilea. La al doilea apel, Vic Își redobîndi autoritatea de ofițer al armatei americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită de Întorsătura nefavorabilă a evenimentelor, Christina plecă spre bucătărie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vedea pe Vic În pat cu Lenutza, sub o plapumă roșie, pradă voluptăților adulterului În brațele ei fragile și reci, Îi vedea apoi Îmbrățișați sau goi, În poziții dintre cele mai obscene, și din cînd În cînd coapsele i se Încordau de o dureroasă plăcere, pînă În pragul orgasmului. Un mic contact cu prezentul, un moment de luciditate Îi fură suficiente pentru a-și trezi din nou conștiința morală: — John, ești sigur, era cu adevărat un extraterestru, sau poate că era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Vestea nu o impresionă prea mult. Tăcu o vreme, molfăindu-și bomboana cu mentă - părea că se gîndește la ceva. Noi rămăseserăm amîndoi În picioare; nici nu am fi avut loc pe bancă, deoarece ea Își pusese alături poșeta. Îmi Încordam resursele interioare pentru a conștientiza importanța acelor momente, dar creierul meu nu mai reacționa. Mă vedeam stînd acolo ca un caraghios și Îmi venea mai degrabă să casc. Toate Întrebările pe care mi le pregătisem nu mai aveau sens, sau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe locul său din colțul separeului. Își descheia nasturii de sub bărbie ai cămășii, își masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să o Împingă prin deschizătură spre margine. Ea a intrat În panică, s-a Încordat și a scos un țipăt, dar tu ai ținut-o strîns și ai rotit-o, ridicînd-o În picioare. Te-ai simțit atît de mîndru că erai atît de puternic și că ea era atît de ușoară. Îți plăcea cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
organele din corpul tău. Respirînd. Respirînd. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începînd să se Învîrtească prin Întunericul schingiuit și jegos. Auzim voci, dar nu sîntem Încordați. Apoi din nefericire nu mai sîntem În vid. N-am simțit că am plecat din tunel sau că am trecut prin strunga din lemn, dar știm că ne-am Întors cumva pe șoseaua principală, căci auzim zgomotele mașinilor care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spus: — Hai, iubito, chiar trebuie să luăm lucrurile atât de serios? — Da, zise Antonia. Vezi tu, vreau să divorțez de tine. Rostise cu greu cuvântul. Șocul pe care mi l-a produs m-a făcut să o privesc iar ea, încordându-și spatele, s-a uitat la mine și a încercat să-și controleze expresia feței. Trăsăturile ei nu se puteau adapta unei situații de o asemenea gravitate. Nu fi caraghioasă, Antonia, am spus. Nu face afirmații necontrolate în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul se curba concav și, când mi-am Încordat abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era ca și când m-aș fi transformat În... Nu, asta e cam greu de exprimat. Până acum nu mi-am dat seama că unele cuvinte chiar sunt mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că „adevărata“ putere masculină sălășluia În scrot. Doar Încordându-și mușchii sexului, bărbatul avea să Îndeplinească cerințele viitorului. Cu un gest larg va Înlătura lanțurile unei societăți decadente și Își va recăpăta din nou potența - „ca Prometeu. Se pare că există și scene cenzurate“, continuă Dora, „filmate pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost Întrețesută cu mișcări stângace și febrilitate forțată. Mă simțeam de parcă fereastra ar fi fost deschisă și nici unul din noi nu putea să ignore frigul. Lucrurile au rămas neschimbate până când m-am pregătit să plec - ca de obicei, cu vintrea Încordată de durere, Însă de data asta corpul nu mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un pupitru. Dinspre o ușă lăsată Întredeschisă, care dădea spre coridorul din fundal, am auzit un scaun scârțâind. — Osram Röser, spuse persoana care apăru, Își smulse o batistă din guler și făcu o plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi spuneam, plimbându-mi mâna liberă peste pielea plină de riduri și păr fin. Din păcate, Începuse să mă doară. Prepuțul era uscat și nu prea Îndrăzneam să continui. Și dacă trăgeam de partea aia din capăt, cea care se Încorda și Începea să mă mănânce? Existau biciliști care Își „trăgeau“ mușchii În timpul unor curse deosebit de extenuante la Giro d’Italia, iar eu eram pe punctul de mă opri când un strop mare, transparent s-a strecurat prin despicătura din vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce era, puteam să zic că văd un instrument muzical african rar. Încet, tipul cu mâinile pătate Începu să tragă de prepuț cu mișcări de dute-vino, cu degetul mare și arătător, cu un aer visător, meditând parcă, astfel Încât pacientul se Încordă treptat. Între timp colegul său investiga zona micșorată dintre testicule. Când localiză locul pe care părea să-l caute, luă un instrument alungit, ușor Îndoit, cu două inele În loc de mâner. Era probabil un clește chirurgical, pentru că Își vârî degetele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]