1,721 matches
-
care își dregea vocea în mijlocul unei propoziții și se trăgea de lobii urechilor când era adâncit în gânduri. Știa că îmi fac griji. În noaptea dinaintea plecării, în timp ce eram întinsă pe burtă și el își plimba degetele pe spatele meu încordat și ceafa care mă durea, mi-a povestit în șoaptă despre excursie. Urcușul nu era chiar atât de dificil pe cât părea. Degetele lui alunecau în sus și în jos pe spinarea și gâtul meu, iar eu simțeam cum mi se
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
ajungă ei acolo, ploaia și zăpada aveau să fi urcat mai sus, spre vârf. Drumul trecea printre pajiști care aveau să fie smălțuite de flori sălbatice. Degetele lui îmi coborau până la picioare și urcau din nou până la umeri, găseau mușchii încordați și îi făceau să se relaxeze, apoi se întorceau. Își verificase ghetele, sacul de dormit, cortul, trăsese de fiecare fermoar și de fiecare frânghie. Pusese becuri și baterii noi în lampa fixată pe cască. În Delhi avea să-și cumpere
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
o lentoare înșelătoare - o moarte ingenioasă, specifică prezentului. Cartea trădează un bonom predispus la fine extravaganțe, gata oricând să producă expresii memorabile. Pe măsura extravaganței sale delicate, Andrei Pleșu este un atlet al idiosincraziilor tihnite; el adăpostește cu grijă vitalități încordate, activate doar de ceilalți. Spre deosebire de G. Liiceanu, așezat în fotoliul singurătății confortabile, Pleșu are nevoie de energiile celorlalți; el trebuie să socializeze. Altminteri, satisfacția replicii, confecționarea rafinamentului hipnotic, exaltarea stilată, toate acestea nu dau roade. Andrei Pleșu este impunător fără
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
În tren sau prin curtea temniței, le ascultam poveștile extrase din experiența lor carcerală, pe care o evocau candid, netrăind frisonul camaraderiei, dar și momentele destinse, povestite cu umor. Eram doar unul dintre miile de elevi care urmăreau cu ochii încordați, uneori cu lacrimi în ochi, „Memorialul Durerii”, a povestit Neamțu și pe pagina pesonală de Facebook. El a explicat că la momenul respectiv era "înflăcărat de interviurile luciei hossu longin cu legionarii și de poveștile acestora. "Emoționat de interviurile Luciei
Mihai Neamţu povesteşte cum s-a desprins de ideile legionare () [Corola-journal/Journalistic/42605_a_43930]
-
îmbrăcat și posesor de puteri limitate al unei companii internaționale. Și nici nu mă interesează prea tare atâta timp cât pot umbla hai-hui, cât pot plăti cu cecuri de firmă și conduce prin hoteluri femei care consimt. Corpul meu e tânăr și încordat, și curiozitatea mea se rezumă la natura umană și la limitările ei mai degrabă fizice, iar măsura în care pot manipula îmi produce o satisfacție și o excitație greu de egalat. Cobor din tren la Sibiu, primul pe peron, scot
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat. Ascultă cu toate simțurile încordate. În toată întinderea pâcloasă și mișcătoare pe dedesubt nu se zărea nimic, nici o umbră omenească. Boncăluitul Cerbului se pierdu în hățișuri. Cerboaica-femeie se resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în pietroaie mari de râu, făcând să se hurduce și să geamă toate măruntaiele camioanelor. Urca pe lângă șinele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de altă parte, cu băieții de la sculărie, descărcau. Toate piesele principale erau scoase din vagoane și îngropate în spatele depoului, sub stiva de zgură. Lucrau îndârjiți, încordați, pe muțește. Santinelele, cu armele la piept, mișcându-se automat de ici-colo, supravegheau cazna celor care se speteau scoțând fierăria din ateliere. Un lăcătuș băgat sub vagoane, întins pe linii, cu burta pe traverse, își sălta capul, nevăzut, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așa. În mintea sa Ionuț se ruga lui Dumnezeu să facă o minune, să poată merge și el la școală, odată cu copiii de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
miră deloc, Lupino. Neamul nostru a trăit dintotdeauna cu drag de pădure. N-am avut alt prieten mai apropiat decît ea, și dacă am respectat-o și i-am urmat învățăturile, pădurea ne-a ocrotit fără părtinire. Urmă o pauză încordată. Arus căuta modalitatea de a-i aduce la cunoștință puiandrului decizia luată și nu era lucru ușor. Lupino îl privea întrebător. Știa că nu degeaba îl însoțea căpetenia în ziua aceea și-i simțea încordarea. Mare Arus, este un lucru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise ochii savurând cu înghițituri mici cafeaua
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul lui care o ajuta să se destindă oricât de încordată sau nervoasă ar fi fost. Parfumul acela aromat, acrișor îi reamintea de pădure. Scoase jurnalul din dulăpiorul în care îl păstra, trase scaunul aproape de măsuța la care obișnuia să scrie și începu să-i împărtășească acestuia ultimele întâmplări pe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu verdeață și flori parfumate, amintindu-i că trebuia să iasă la cumpărături. Garderoba ei sobră în nuanțe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Militarul m-a prins de umeri și m-a blocat într-o chingă prietenească. Stai cuminte, mi-a murmurat. îți futem și noi gagica. Nu se întâmplă nimic. Păpădie își desfăcea cureaua. Am început să răcnesc, strângând pumnii, venele gâtului încordate. Zbieram animalic, modulând frecvența, urlam atât de nefiresc, că mi s-a urcat violent la cap ca o beție în viteză rapidă - și am continuat să hohotesc până au dispărut, fugind panicați de partea cealaltă a bălții. Dita se ridicase
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că m-a dat înapoi pe spătarul scaunului. S-a ridicat și s-a repezit să și strângă răcnind puți nele lucruri. — N-am să-mi pierd luni din viață cu un maniac. în ușă s a oprit, cu spatele încordat, dându-mi ocazia suverană, unică, de-a mă răscumpăra. Am lăsat dinadins să treacă secunde grele, timp în care m-am prefăcut că mă uit pe jos după ou. Ridicând capul, m-am arătat surprins că o mai văd. — întotdeauna
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fior, o greșeală de tipar ce producea un nonsens al cărui nefiresc l-a făcut, cred, să înlemnească. în loc de „Moneda Bactriană“, cum anunța tabla de materii, titlul acelui capitol era Moneda Bacteriană. îl privi triumfător pe Nur Iulian, care asculta încordat. — Am cartea aici. Desigur, din text reiese limpede că e vorba de o greșeală de tipar. Se vorbește, pe scurt, numai despre diferitele tipuri de bănuți care circulau prin Taxila și Xin Jiang. Lui Dalí i-a rămas însă un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o singură dată, nu de două ori...) Caut și tot caut fântâna. Sub unduirea eternelor melodii Pe-aici peiră cămile și oameni Pe buze cu invocarea minunii, înainte de moarte. A fost. Este. Va fi. Sub nisipurile revărsatelor coapse Îngust În încordata tăcere Tremură un mușchi strunit De vântul dorințelor mele. Bate-va simunul. Nori! Iar noi suntem desculți și goi. În dorință și sete Gura înfierbântată Cere umezeală. Curând vine simunul. Puternic, Mărunt se zbate pântecul. După o pătulită culme Stă
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
capabil. Imaginile sunt dionisiace, bolborosesc într-un mediu de constrîngeri și destinderi senzoriale succesive, ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
metropola este considerată nesigură pentru cetățenii americani datorită grupărilor islamiste teroriste refugiate pe teritoriul acestuia. Avertismentul apare nu odată în film, Karachi este teritoriul unui război invizibil, cu atît mai mult cu cît situația este complicată politic și de relațiile încordate ale Pakistanului cu India. Nouă zile mai tîrziu de la răpire, cererile teroriștilor fiind refuzate de guvernul american, jurnalistului i se taie gîtul și este decapitat, execuția fiind înregistrată cu lux de amănunte. În tot acest interval, autoritățile pakistaneze împreună cu cele
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
noi în ele, iluziile, convențiile, împărțirea noastră arbitrară. Am fost și la Greenwich. Am pus mâna aici pe meridianul de bază, începând cu navigatorii la care toată lumea se referă. Big-Benul se pregătește scrâșnind să anunțe orele promise, pe când lumea privește încordată cadranul imens în ziua aceasta de vară, în care și regii, toți regii și reginele Angliei și-au topit în văzduh coroanele. Și Big-Benul iese din tăcerea lui, morocănos, ca un autor pragmatic, care prea multe nu are de spus
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
m-ar fi sfătuit oare și pe mine să intru în Pecereu sau să întrețin bune relații cu stăpînirea pentru a mă putea bucura de recomandarea la o bursă în Apus?". Un paragraf distinct îl alcătuiesc "autobiografemele" referitoare la relația încordată a lui Luca Pițu cu oficialitatea regimului comunist, gata a-l trata ca pe "o dejecție, un reziduu al socialismului plurilateral superdevelopat, un gălătuș al Marii Poluții din Octombrie... în accepția dată de Vladimir Ilici Katzowski intelectualului fără chipiu". Suspectul
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
prim-plan, mai discrete însă în manifestări, sunt omnipotentul Nini Jighereanu și omul lui de execuție, Mitiță Pistol, plastic portretizat: "Mitiță era paznicul dosarului cu lacăt. Un om scund, negricios și cam îngrămădit, cu omoplații blocați de grăsime și fața încordată, ca de tigru, Mitiță era bătrân, dar bătrân, cum nimeni nu bănuia, trecut de 80 de ani. Ieșise de mult la pensie, dar nu stătuse nicio zi deoparte. Rămăsese acolo, lipit, chiar Nini îl reîncadrase, nici nu se mai știa
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
toate relatările făcute la rece. Într-un cuvînt, vei fi neutru, adică inexpresiv. De data aceasta inadecvarea față de obiectul descrierii nu va veni dintr-un prea-plin, ci dintr-un prea-gol. Ruptura intervenită va produce stingerea unei tensiuni care, oricît de încordată și perturbatoare ar fi fost, era singura în stare să te țină în contact cu cealaltă ființă. Iar dacă, în primul caz, aveai de-a face cu o entropie interioară ce te surpa prin vibrație emotivă, în al doilea caz
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]