211 matches
-
mândrie. El, Kutuzov, era un maestru al strategiei militare. În privința asta, țarul își dovedise din plin incompetența la Austerlitz, în bătălia celor trei împărați. Nu ascultase de sfatul lui. Îi ignorase strategia și pierduse rușinos în fața acelui corsican parvenit și încornorat pe deasupra, care practica paradoxul cu nonșalanță autoproclamându-se „împărat al republicii”. țarul îl ignora, nu-l asculta și nu-l simpatiza pentru că nu-i putea înghiți superioritatea. Acesta era fondul problemei. Acel om cu chip de înger, dar plin de rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ani în casa lui Coleșiu? Hotărât, ne-ai dat prea mult. Poate nici n-apucăm a ne muta acolo. În defintiv de ce îmi fac atâta sânge rău? Mă revoltam încercînd o eliberare; doar nu sânt nici primul, nici ultimul încornorat. Apoi am strigat cu pumnii strînși: ― Și ce dacă m-a înșelat? Doar nu se va sfârși lumea și pământul din pricina asta. Fraza rostită cu glas tare mă convinse de zădărnicia chinurilor mai mult decât sugerarea mută a gândului. ...Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simplu absurde. ― Ce faci, iubite conte? Mă abordase Charlot. (Acum îmi spunea conte pentru că mă căsătorisem cu contesa, așa cum o porecliseră mansardiștii în de-rîdere pe Mihaela.) ― Măi, explică-mi și mie ce înțelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite, citește aici... ― Încornorat nu încorporat, râse el, corijîndu-mă. Formidabil! Aș fi putut să zgâiesc ochii o zi și o noapte și tot greșit citeam. În speță era vorba de Magnificul încornorat de Cormmelink, care se juca la Teatrul Comedia. Râdeam cu poftă de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
figurație într-un spectacol: la masă, pe plajă, pe terasă. Bărbații, domnilor, vorbesc cu indulgență despre frumosul Paris. Căci bărbaților nu le plac seducătorii. Văd în ei niște concurenți posibili. Probabil, de aceea am văzut in graba cu care soția încornoratului Menelau i-a dat lui Ulise informațiile necesare pentru cucerirea Troiei un semn că ea se cam plictisise lângă cel căruia îi sărise în brațe. Faptele de arme ale chipeșului Paris, inclusiv uciderea lui Ahile, mi s-au părut și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu e sigur. Căci grecii o considerau pe Athena castă trupește. În procesiunea Panteneelor, din friza Parthenonului, fecioarele ateniene îi aduc în dar voalul de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui, un aer de călugăriță în armură ne lămurește că, îndrăgostiților, zeița nu le poate oferi decât o disprețuitoare și augustă dezaprobare. Grecii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
numele și prenumele și nimeni nu-l lua În seamă și banii tot nu reușea să-i găsească odată, pînă cînd se gîndi la Țanțoșa: mămica nu e acasă și au aflat acum cu toții, mămica, Juan Lucas, Carlos, sînt un Încornorat, nu! nu! nu! Pe urmă totul a Început să-i meargă din plin, fiindcă gonea ca un nebun, de parcă-ar fi vrut să se omoare și camioneta nu se ciocnea de nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau nervozitate, nici cea mai mică aluzie la cele întâmplate. Cei doi vinovați au trecut, de câteva ori, prin clipe pline de teamă: dacă Stelică simulează calmul și, deodată, va face un lucru necugetat, dacă...? Dar, nu. El, soțul proaspăt încornorat, uitase, parcă, cu desăvârșire că între străin și nevasta lui... La plecare, l-a condus până la poartă, iar când s-au despărțit, Stelică i a strâns mâna și l-a bătut prietenește pe umăr, zicându-i: “Să trăiești, bătrâne. Ești
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
este povestită o întâmplare cu un cuplu tânăr care se desparte din pricina lipsei de comunicare. Femeia are o aventură în casa părăsită de cei doi, iar fostul ei soț ,,privește” spectacolul cu vădită uimire, dar, contrar cursului firesc al vieții, încornoratul îl felicită, îl cinstește pe vinovat și îi strânge mâna la plecare ca unui adevărat prieten. Cuplul se reface, bărbatul își iartă nevasta, dar aceasta, nu peste mult timp, se topește din picioare... Povestea are mari înțelesuri, mitul păcatului originar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
toate: — Străinul ăsta și-a ras mustața și barba ca să nu fie recunoscut, așa fac cei care vor să-și piardă urma. — A fost amestecat într-un amor pe viață și pe moarte, se pare că-l urmărește un soț încornorat, a adăugat Marioara Livezeanu, sora lui Alexandru, mi-a spus bona copiilor. De când divorțase, Marioara citea romane și visa povești pline de pasiune. Altfel era cu picioarele pe pământ și avea un bun-simț care o făcea să nu se ia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
situații se spune: remuer le petit doigt. În lumea frigiană, iar mai târziu, și la alte popoare ale bazinului mediteranian, era răspândit gestul compus din degetul arătător și cel mic ridicate, iar restul degetelor strânse în pumn, ca semn al Încornoratului, folosit în unele țări, de pildă, în Italia, și ca mijloc apotropaic împotriva deochiului. Probabil, tot o funcție de ajutor, de a apăra conținutul paharului de un ochi rău sau de o altă vrajă, este și gestul cunoscut la mai multe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă, măcar diferită. Cu părul căzut pe frunte, încornorat și cu spinarea ca un câmp de curcani morți, Achile arăta ca un monstru. Și-a pus halatul albastru, și-a ridicat părul și a dat cu ochii de Zogru. În prima clipă, a crezut că are vedenii și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în toate celelalte documente, si o eroare a scribului este improbabilă. Într-adevăr, "Giuseppe" era un nume de botez rar în Florența secolului XV, probabil datorită ambivalentei ce-l înconjura pe Sf. Iosif în tradiția populară ce-l vedea drept încornoratul lui Dumnezeu 41. Cu o singură excepție, sursele sunt de acord cu privire la procesul și execuția lui Rinaldeschi în Palatul Podestà . Una dintre relatări care derivă din arhiva Celor Negri, păstrată într-o copie din secolul al XVII-lea, susține din
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Héloïse, 50 homosexualitate, 64 Iacov, sfanțul, 49 iconoclasm, 18 Iisus Christos, 56 Imola, 55 incest, 45 intenție, criminală, 50 Ioana d'Arc, 51 Iosif, sfanțul, 33 Iulian, jurist din sec. al VI-lea, 54 Iunona, zeița, 87 Iustinian, împărat, 54 încornoratul lui Dumnezeu, 33 îngeri, 28, 30, 31, 32, 46, 47, 84, 85 înmormântare, 26, 34, 49, 58, 97, 147 jocuri de noroc, 23, 44, 45, 46, 47, 64, 70, 139 Judecată de Apoi, 31 La Verna, 69 laesa maiestas, 53
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ridicându-se, s-a dus. Și iată un bărbat etiopian» (Fap 8,27). Un etiopian care nu numai că vine de departe, ci este și o persoană ce emană neliniște. Cei din vechime îl înfățișau pe diavol asemenea unui etiopian, încornorat și negru la față. Filip iese în întâmpinarea acestui om: «[...] eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, fusese la Ierusalim ca să se prosterneze. Se întorcea acum, așezat în carul său, și citea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în spațiul cel mai plin de pucioasă al rubricilor revistelor de scandaluri. Nenorocește bărbați, foarfecă tineret, sleiește averi, e exact genul de cucoană ce-și amenajează o căpiță de fân în salon pentru jocurile adulterine. Ultimul ei soț, doctorul Scurfuleț, încornorat plictisit, îi trântește anumite prafuri în mâncare și îi înnoadă câteva glande. În cel mai scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
li se imprima ideea că soțiile îi vor părăsi sau înșela, iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui asemenea anchetator: „Închipuiește-ți, amice, vei lua, pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți, cam 10-15 anișori și să zici mersi: tu, ca tu, poți s-o faci când ai
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de naivi să ne chinuiască până la moarte, dacă simțeau că, în loc să ne temem, îi înverșunam. Poți lupta cu mâinile goale. Dar cu mâinile goale nu te poți sinucide. Dumnezeu cel adevărat, nu cel răstignit cu capul în jos, mânjit și încornorat, măscărit și scuipat, ne e martor că am încercat tot ce ne-a stat în putință. Dorința de a ne sinucide era singura care ne ținea în viață. Toate colțurile erau rotunjite, încât nu-ți puteai strivi tâmpla de nicio
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce făceau să se des chidă chivotul legii. Pe măsură ce le citea, le arunca. Hârtiile se înălțau în adierile stârnite de flăcări și se roteau, ca niște vrăbii de foc. Podurile rulante, brațele de fier, boturile căscate, frunțile încovoiate, înzorzonate și încornorate înce pură să se topească. El blestema și idolii se scurgeau ca o lavă. În depărtare se auziră sirenele pompierilor. Nu-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picioare vechi de o sută de ani Cu picioarele mele lăsate de o mie de ani (mai cosește un pic) Azi tâmpitul de pământ e rece Și în jur dă din coadă viața râncedă și în călduri ca o vacă încornorată (mai cosește un pic) Sub piciorul meu din care au fost stârpite toate păsările, Sub rugurile soarelui, Sub cicatricile ierbii, Sub grăsimea rădăcinilor Stă îngropată gheața mea, Este hăcuită nașterea mea prematură, Sub toate astea urlă toate cele de la mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și armele. Metaforic, el devine lipsit de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți din cadrul povestirilor manifestă o gelozie exagerată, patologică, de aceea își merită soarta de încornorați, după cum afirmă și Fiammetta, naratoarea celei de-a cincea povestiri din ziua a șaptea: „orișice bărbat gelos întinde zeci de curse nevestei lui și zi de zi nu face altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și dezvăluie personalitatea. Bărbatul devine acum un clovn, stârnind râsul asupra sa. Personajul feminin, prin adulter, își redobândește puterea pierdută. Alison nu este pedepsită, așa cum de altfel nu se întâmplă cu celelalte personaje. John, bătrânul și credulul soț, reprezintă tipul încornoratului, nu pune la îndoială nimic din ceea ce face sau spune soția sa, este lipsit de o dominație reală în cămin, aproape ridicol: „Este unul din acei soți care eșuează în a-și impune autoritatea, o tipologie ridiculizată și în tradiția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și armele. Metaforic, el devine lipsit de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți din cadrul povestirilor manifestă o gelozie exagerată, patologică, de aceea își merită soarta de încornorați, după cum afirmă și Fiammetta, naratoarea celei de-a cincea povestiri din ziua a șaptea: „orișice bărbat gelos întinde zeci de curse nevestei lui și zi de zi nu face altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-și dezvăluie personalitatea. Bărbatul devine acum un clovn, stârnind râsul asupra sa. Personajul feminin, prin adulter, își redobândește puterea pierdută. Alison nu este pedepsită, așa cum de altfel nu se întâmplă cu celelalte personaje. John, bătrânul și credulul soț, reprezintă tipul încornoratului, nu pune la îndoială nimic din ceea ce face sau spune soția sa, este lipsit de o dominație reală în cămin, aproape ridicol: „Este unul din acei soți care eșuează în a-și impune autoritatea, o tipologie ridiculizată și în tradiția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]