211 matches
-
în acțiune relevă și el o simetrie. Este nevoie ca acest amic să scoată ușa din țâțâni pentru a-l scoate pe Mișu din ascunzătoarea lui, așa cum se dovedește forța loviturii mortale pe care Mișu o administrează pre- tinsului soț încornorat venit să răzbune onoarea sa de familist. Cele două ipostaze îl situează pe acest Mișu la antipozii pe care-i reprezintă lașitatea și curajul. Însă cei doi termeni nu sunt operaționali în această farsă care relevă grotescul și ludicul și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala într-o femeie dezirabilă, în amanta pasională căreia acest amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează să joace rolul soțului încornorat, venit să-și ia revanșa pe câmpul de luptă. Într-adevăr, scena pare decupată fidel din commedia dell’arte cu seria de încurcături, travestiuri, farse, ciomăgeli, brutalități etc. pe care o configurează canovaccio, scenariul. De altfel, rapor- tul ministerial stabilește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avem de-a face în comediile lui Caragiale doar cu iluzia teatrului de moravuri, cu o aparență a socialului, cu alte cuvinte cu o formă înșelătoare care îmbracă haina comicu- lui, pentru ca fondul să fie alocat tragicului. „[...] naivitatea sublimă a încornoratului ăJupân Dumitracheă are proporții tragice.” Argumentul forte în favoarea tragicului este pla- sarea într-o grilă esențialistă a conflictelor dramatice, unde accidentul este exclus, și unde fiecare eveniment posedă o cheie de reprezentare ontologic superioară. Un alt argu- ment este că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Neamul Jurbinilor, București, 1953 (în colaborare cu Ada Steinberg); Dimos Rendis, Pământul patriei, București, 1953 (în colaborare cu Letiția Papu); N. Bobrov, Cikalov, București, 1954; Aristofan, Norii, București, 1955 (în colaborare cu Șt. Bezdechi); Molière, Opere, vol. I: Sganarel sau Încornoratul închipuit, București, 1955; G. Flaubert, Doamna Bovary, pref. T. Vianu, București, 1956; Roger Vailland, 325 000 de franci, București, 1957; Szemler Ferenc, Versuri alese, București, 1957; Pramudia Ananta Toer, Povestiri indoneziene, București, 1960; Tewfik El Hakim, Jurnalul unui procuror de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
mod legal, dar profund imoral, din banii celor care, deși muncesc sau au muncit, devin tot mai putred de săraci. Atunci când ești la putere ai „avantajul” fantastic să poți practica jaful „legal” din banii publici, adică din banii noștri, ai „încornoraților”. Noi simțim că ceva e putred în Danemarca, putred moral, dar bine camuflat legal. Nu avem cum să-i „legăm” pe prăduitori, căci au lucrat sub acoperire odată ce legea (ordonanța, hotărârea de guvern) și „pohta ce-am pohtit” sunt una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
vor să ne ia, ce vor să ne dea, după ce politici ne sprijină sau ne împiedică să trăim. Adică au început să se deschidă uși spre transparență. Există o șansă să fim mult mai puțin înșelați și trădați, mai puțin încornorați. Această încredere nu este necondiționată și „luna de miere a politicienilor” nu ține mai mult de 90 de zile. Poate de această dată nu o să fim atât de naivi să ne lăsăm îmbrobodiți de acoperirea legală a capturării statului, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
1941 până în iunie 1944. Director fondator este I. Merișescu, iar director literar Nicolae Graur. Articolul-program, Chemări, semnat de I. Merișescu, mărturisește dorința de a da publicului „tot ce poate fi mai sănătos și mai bun” și de a lupta împotriva „încornoraților” care înveninează literatura. Revista cuprinde poezii și articole critice (scurte) despre poeți, cu o accentuată preferință pentru literatura mai veche și nemanifestând interes pentru curentul modernist. În numărul 1-2 din 1944 P.c. reproduce din „Moftul român” poezia Da...nebun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288728_a_290057]
-
La Gara Centrală din Varșovia, happening-ul se dezvoltă, transformându-se într-un spectacol numit „Zona tăcerii”. Figuri mascate, care ne invită să trecem printr-un labirint de triere - niște „cercuri” ale Infernului lui Dante, dar fără cazan, smoală și... încornorații fochiști. Suntem invitați să intrăm în niște camere de duș, să lăsăm la curățat hainele de pe noi, ca într-un fel de expiere a trupului. Anita Konka, finlandeza care își poartă cu ea bagajele - prejudecata celui pățit! -, e foarte supărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă, măcar diferită. Cu părul căzut pe frunte, încornorat și cu spinarea ca un câmp de curcani morți, Achile arăta ca un monstru. Și-a pus halatul albastru, și-a ridicat părul și a dat cu ochii de Zogru. În prima clipă, a crezut că are vedenii și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care a locuit altă generație de Cozieni, toate aceste coincidențe sunt folosite de prozator pentru a redefini, îngroșa, îmbogăți tabloul de familie. Centrul acestei lumi imaginare este orașul N., oraș din câmpia dunăreană. Cleopatra trăiește cu bătrânul Lăscăruș, Eustațiu - soțul încornorat - consultă cărțile de astrologie pentru a vedea dacă pierde sau nu procesul cu țăranii din Dobrunu. Nu-i ocolit, în această frescă a societății românești, momentul răscoalei. D. este, aici, aproape de viziunea lui Rebreanu. Eustațiu Cozianu este omorât, iar senzuala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în toate celelalte documente, si o eroare a scribului este improbabilă. Într-adevăr, "Giuseppe" era un nume de botez rar în Florența secolului XV, probabil datorită ambivalentei ce-l înconjura pe Sf. Iosif în tradiția populară ce-l vedea drept încornoratul lui Dumnezeu 41. Cu o singură excepție, sursele sunt de acord cu privire la procesul și execuția lui Rinaldeschi în Palatul Podestà . Una dintre relatări care derivă din arhiva Celor Negri, păstrată într-o copie din secolul al XVII-lea, susține din
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Héloïse, 50 homosexualitate, 64 Iacov, sfanțul, 49 iconoclasm, 18 Iisus Christos, 56 Imola, 55 incest, 45 intenție, criminală, 50 Ioana d'Arc, 51 Iosif, sfanțul, 33 Iulian, jurist din sec. al VI-lea, 54 Iunona, zeița, 87 Iustinian, împărat, 54 încornoratul lui Dumnezeu, 33 îngeri, 28, 30, 31, 32, 46, 47, 84, 85 înmormântare, 26, 34, 49, 58, 97, 147 jocuri de noroc, 23, 44, 45, 46, 47, 64, 70, 139 Judecată de Apoi, 31 La Verna, 69 laesa maiestas, 53
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
le poartă de grijă“, povestește Maria Cseresznyés. Arătarea diavolului? Dracu’ pe Pământ, zic oamenii când îl văd mai ales spre înserate și scuipă în sân, să nu se prindă necuratul de ei. Personaj biblic ce lua asupra sa toate păcatele, încornorat și cu copitele despicate, țapul înseamnă pentru omul cu frică de Dumnezeu ce-i mai rău. În Variaș, bătrânii zic că s-au arătat primele semne ale sfârșitului: țapul cu patru coarne, de culoarea cărbunelui. Are nume de sfânt războinic
Agenda2004-4-04-d () [Corola-journal/Journalistic/281977_a_283306]
-
celelalte două caprine. „Pe Gheorghe l-am adus din Tirol, din Caraș-Severin. L-am primit cadou de la băiatul nostru. Era mic, un pui amărât, că l-am adus acasă în poșetă, sub braț. Nu se vedea atunci că e așa încornorat. Apoi, când a crescut, am ajuns să avem țapul cu patru coarne în ogradă. Nu e prea departe de mama lui. Capra care l-a fătat avea trei coarne pe cap, două crescute normal și unul în frunte, ca la
Agenda2004-4-04-d () [Corola-journal/Journalistic/281977_a_283306]
-
mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul din vis în abis, Căzând, lunecând din stâncă-n stâncă, Orbul ce eram înaintam cât vântul Mă ajuta cu libertatea sa și cât Mă biciuiau piezișe ploi. Apoi Încornoratul cap de taur l-am desprins De grumajii mușchiuloși, de oase, de vertebre, Sprijinindu-l jos, la temelii de zid, iar peste-o vreme Ca un oștean al adevărului l-am scuturat Peste pământ și zări: Priviți-l, Acesta e
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
HIV): pe cât de previzibil e romanul lui Lucian Dan Teodorovici, pe atât de bogată e paleta lui suicidară. A construi în proză după o schemă înseamnă, însă, a o umple cu materie epică și ,material" tipologic. Avarul, cocota, ipocritul, soțul încornorat, tânărul entuziast, sinucigașul din vorbe sunt în romanul clasic-realist personaje vii, consistente și autonome în care descoperim tipicul, diferitele profile ale general-umanului. Nu schema le vitalizează, și nici măcar suprapunerea cu ea; ci arta romancierului de a le desfășura în sensul
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
nevestei și pe prietenia lui Tipătescu. În plus, plastografia lui Cațavencu îl împinge mai degrabă să socotească totul ca fiind o înscenare politică. Acțiunea piesei se petrece, nu e așa, într-un an electoral. Din nou caracterul comic simplifică problema: încornoratul caraghios e personaj de comedie, în tragedii, el face figură nobilă de victimă. Nimic comic în Zoe: drama ei e reală, deloc exagerată, născută în mare parte din constrângerile mondene ale vremii ei, care e la belle époque, să nu
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
în interiorul limbii romaní. La J.-A. Vaillant, în 1861, singa era înregistrat cu sensul "corn", singaloro fiind un "animal cu coarne". În dicționarul romaní-german al lui Dieter W. Halwachs și Gerd Ambrosch (1999), adjectivul schingalo (în ortografie germană) are explicația "încornorat, cu coarne, ascuțit, colțos", iar substantivul cu aceeași formă înseamnă "rădașcă". Polițistul este așadar, din punctul de vedere al argotizantului, "cel cu coarne", "cornutul", în mai multe posibile ipostaze: poate diavolul, poate rădașca, dacă nu cumva vreun mamifer cu coarne
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
și-odată va trebui să pun în ramă și experiența aceasta - nu iubito noi suntem de mult soți în pașnica noastră provincie lucrurile s-au așezat asemenea cuvintelor încrucișate: călăreții cu mâinile goale vijeliile negre orient-expresul comorile străvechi din Balcani încornorații atâția dracula cu mustață căprească și șchiopul șchiopul ni se adună în sânge precum într-un mozaic - tu să crezi în poezie în frecventele mele plecări nicicând mai aproape niciodată mai gingași noi copii în jurul piciorului tău dezgolit doi viermi
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
bloc știau că Lisa mă părăsise. Se știa, de asemenea, grație bunăvoinței dezinteresate a comentatorilor de la Europa Liberă și a respectului lor pentru adevăr, că generalul Gabi și mult, mult iubita lui Lisa se vânduseră americanilor și că eu eram încornoratul principal al țării și al națiunii. În treacăt spus, le sunt și azi recunoscător celor de la Europa Liberă, fiindcă un alt moment de glorie autentică n-am mai cunoscut de atunci. Aroma de miez de nuci crude plutea amețitoare în
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
nomenclatorul meseriilor este, de o bună bucată de vreme, un apanaj nu doar al celor puternici, ci și al sexului frumos... „și n-au demonstrat-o doar povestirile de pe pelicula de celuloid”, spune Bot. Ce solicită clienții Povestea cu soțul încornorat, cu soția infidelă și cuplurile adulterine constituie, spune Bot, cele mai puțin solicitate investigații. Bărbaților de obicei le este rușine să-și recunoască eșecurile în căsnicie, explică adesea psihologii. De aceea, astfel de comenzi se lansează mai rar în birourile
Agenda2005-39-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284244_a_285573]
-
a detectivului Eddie Block, cu un accent cockney irezistibil, Milo joacă perfect rolul detectivului conducând ancheta până în momentul climactic al "uciderii" lui Milo. Acolo identitatea sa este revelată și de sub mască apare actorul, iar duelul continuă pe palierul umilirii soțului încornorat. Registrul cromatic-afectiv se schimbă și el, scena geloziei punctată de lumina verde se transformă aici într-un joc homoerotic condus cu finețe beneficiind de o spectrală lumină roșie de cabaret sau de bordel. Nici mai mult nici mai puțin, scriitorul
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
spațiu vid care poate fi umplut aproape cu orice. Crima care are locul ei în toată această înscenare iscusită urmărită parcă de ochiul distant al unui magister ludi, al unui trickster, se dovedește un simulacru, ultimul glonț tras de soțul încornorat era unul "orb", dar Milo leșină ca o doamnă sensibilă din alt secol. Prestația sa moale este înregistrată și trimisă lui Maggie ca și aceasta să constate lipsa de probitate virilă a tânărului amant. Când acesta reia partida îl va
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
regizorul, parafrazîndu-l, parcă, pe Jan Kott. Două roluri sînt impecabile în interpretare, de o mare finețe în execuție, în cheia în care au fost ăcitite" personajele: Zaharia Trahanache - Ion Lucian și Iordache Brînzovenescu a Dan Puric. În sfîrșit, ramolitul și încornoratul Trahanache devine pe scenă, datorită regizorului și lui Ion Lucian, un om politic lucid, energic, fără ezitări, cu o carieră care nu se împiedică de amoruri banale, extraconjugale. Tehnic, riguros, meticulos, scrupulos, Ion Lucian îmbină minunat un stil tradițional cu
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
-i că are „prostul obicei de a iubi numai bărbați frumoși.” (p. 201) La mare trecere sunt și Don Juanii de Bahlui, începând cu tragicul Alexandru Hrisoverghi și sfârșind cu Lascar Bogdan, cel care, pentru a scăpa de mânia soților încornorați presăra drumul până la casa amantei cu gorniști, gata să anunțe o eventuală apariție intempestivă. (p. 231) Cu toată redactarea accentuat regională, Amintirile lui Rosetti dau în vileag o Moldovă încântător de muntenească în spirit.
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]