4,058 matches
-
Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa uitărilor cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului din clepsidre și răzvrătirea crudă a clipei desimea nopții acoperă răspântiile
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
ce anume s-a gândit poetul, și nici nu e foarte important s-o știm, e de ajuns că opresiunea reală va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: ,, Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi/ încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ai să mai știi/ încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
moment dat, N. Steinhardt scrie negru pe alb: “Ca toate plăsmuirile pămîntești, seninul acelor zile și cordialitatea acelor ședințe au luat sfîrșit. Cărțile premiate n-au apucat a fi tipărite. Apoi, în toamna anului următor, ne-am zburătăcit cu toții care încotro, după cum îi era firea și i-a fost soarta fiecăruia. Arghezi s-a retras în Mărțișorul lui (unde, în cele cîteva rînduri cînd - în și după 1949 - l-am vizitat, îl găseam din ce în ce mai calm, dar și mai posomorît); Perpessicius în
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
văzut că ne oprim lângă el ne-a întrebat că de unde suntem «Din dracu» i-a răspuns Matei, dar până la urmă și-a revenit și ne-a recunoscut; l-am trimis spre sat, fiindcă el rătăcise drumul, nu mai știa încotro s-o ia". Parc-ar fi rezumatul unei povești de tipul celor din „Întâlnirea din Pământuri" Starea de buimăceală, percepția adormită a lumii sunt de regăsit și la penultimul fiu al lui Tudor Călărașu, viitorul scriitor. Contemplând o fotografie de la
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
-ți culci obrazul pe ea și să te gîndești la basme." - p. 31), urmată de revenirea brutală la realitatea momentului ("Noroiul, pămîntul negru sfîrtecat de tractoare și parcă scurmat de porci, gunoaiele din curte, scîndurile și fiarele vechi, aruncate care-ncotro, toate dispăruseră. Rămînea doar minciuna aceea pură și ireală, de o gingășie fără sfîrșit, a iernii." - ibid.). Lumea brutelor sensibile De altfel, prozele lui Monciu-Sudinski din Rebarbor abundă în personaje paradoxale: ceferiști duioși, tractoriști contemplativi, sudori metafizici și curve candide
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea amurgului ne învăluie pe nesimțite. Dintr-o dată, vraja se rupe. Fiecare pare să-și aducă aminte că are o treabă urgentă. Femeile trag scaunele în casă. Bărbații se risipesc care încotro, fluierând danțul pe care îl au în cap. Ceata de fete se împarte în două grupuri care pornesc în direcții opuse. Doar Văsîi rămâne conștiincios pe loc, alături de bețivanul care nu mai are putere să se miște. Fragmente traduse și
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
apă? Să-i fi înghesuit neamțul și bulgarul? Dar erau mulți, mulți, ar fi putut să se-ngroape în pămînt și să reziste ori să se repeadă ei înainte, cu baionetele. Poate ar fi răzbit! Și noi acum ce facem? Încotro ne duce domnul colonel? O fi primejdie și dinspre munți? Dacă e așa înseamnă că ne-au înconjurat și trebuie să ne rugăm rușilor să ne-ajute..." Se gîndea, își făcea toate aceste socoteli, dar în adîncul lui nu se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
era scris corect. Ba chiar, era imprimat și numărul apartamentului, pe care nici nu-l mai spusese. în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa totul despre el. Din hol porneau mai multe coridoare. întrebă încotro să apuce. I se arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor arzând în stare născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la calea prin văzduhuri caut cu legănările plumbului semnul ascuns în iarba jertfită neprihănitei veștejiri dar nu-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit un
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
mă construiesc profesional tot în capitală, unde, oricum ai da-o, posibilitățile sunt mai multe și mai diverse. Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi fost să mă nasc într-un sat îndepărtat de provincie. Ce destin aș fi avut, încotro aș fi luat-o și câte șanse aș fi avut să îmi împlinesc visele. Cu siguranță, mult mai puține decât născându-mă aici, în Bucureștiul zgomotos și murdar, dar în același timp mult mai generos cu destinele oamenilor. Există copii
Să ajutăm copiii să cânte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21308_a_22633]
-
Dragoș Bucurenci Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate Nu mă angajez ferm, Știu ce înseamnă actuala etapă și fără să mi se urle În ureche, Știu încotro ne îndreptăm cu pași repezi, Îmi dau seama unde am ajuns, Cunosc bine sacrificiile, Un singur gând, un singur țel, o singură voință Mi se pare prea puțin pentru o singură viață! Sunt hăt departe de deplină satisfacție, profundă recunoștință
Eu, neabătutul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82409_a_83734]
-
spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatec, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
de o cruzime tulburătoare. Una este apropiată de aceea expusă de Aglaja Veterany în De ce fierbe copilul în mămăligă: "Moș Grămadă se supără foarte amar și puse copilul să fiarbă într-un sac plin cu țelină, fiindcă nu mai avea încotro." (Ispitele lui Moș Grămadă. Anecdotă virilă) Simptomatic este faptul că visul este definit rațional, nu transcris sau imaginat: "și visele, licăriri ale duhului în lumea adevărurilor întunecate" (Despre beznă). Prozatorul și-a făcut o identitate din pulverizarea acesteia. A pus
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața ta doar amintirea, de ești astfel făcut. de ești astfel făcut, încît fiecare privire să se preschimbe într-o amintire ești prins din toate părțile într-un hățiș de umbre și-nsingurat vei rămîne în devălmășie
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
mărșăluind unii prin alții capiteluri sfărîmate pluteau în lichidul albăstrui din pahar la colț de stradă crinii adoptau atitudini civice potoliți-vă potoliți-vă se adresau atît de convingător umbrele obiectelor ce le-au produs. Inspirație De unde să pleci și încotro s-o apuci alături de cîntecul tău de doi bani ce se strîmbă la tine (o ia pe falset) apoi te imită cum un papagal îți cerșește bunăvoința și din nou se strîmbă la tine. Drumul Drumul e drum și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
apoi să te îndrepți în direcția opusă cei mai lucizi dintre noi au dispărut înainte de a putea traversa pentru ființa liniștită și furioasă pe care doar tu ai văzut-o cea care se oprește de cealaltă parte a străzii nemaiștiind încotro s-o pornească în fiecare dimineață ne îmbrăcăm unii ca alții ne amestecăm unii cu alții pentru cîteva clipe încă ne tăvălim în urmele viselor de peste noapte mult mai tîrziu decît niciodată ne întîlnim București, 9-10/5/05 La Ruine
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
romanul lui García Márquez m-a făcut să descopăr lucruri pe care nu le știam închipui. Patul, foarte jos, se identifica orizontului, cerul - pămîntului, marea - mătăsii. Cartea asta mi-a smuls noaptea cea dintîi, extatic, și-a aruncat-o undeva încotro pașii m-au dus de-atunci încoace, într-un loc plin de viitoruri ca un pește de apele mării. Atunci am uitat că viitorul nu ne merita; că adevărul putea fi pur și simplu, mi se părea o utopie, o
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
memorat de un cititor cumsecade de un cititor aproape plictisit poemul plutește prin aer ca un avion cu motorul de pămînt și cu elicea de iarbă nici nu știe ce este sau cine este sau cine va deveni nu știe încotro să țîșnească dacă este bine sau nu să se retragă în sine însuși pînă la dispariție ori dacă să se răstească deodată la bietul om să-i muște urechile sau poate mîinile să-i răsucească ori nu limba în gură
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
așadar, un final reușit? Nu e nimic altceva decât un imens căscat. Da, hotărârea de a pune punct romanului și, automat, experienței drogurilor, nu este justificată de autor decât printr-un brusc și iremediabil plictis. De unde trag concluzia (n-am încotro) că marele merit și marea reușită a autorului constau în simplul fapt, în norocul său chior de a se fi plictisit el înaintea mea, cititorul. Ceea ce înseamnă că, dacă un cititor răuvoitor ar anunța că el, dimpotrivă, s-a plictisit
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
Poate-ntr-o zi coloanele se rup, Poate mă amăgesc cu adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
rămînă doar bărbatul nopților fierbinți, și acesta o părăsește, cum pe atunci adăposturi pentru femei singure însărcinate nu existau, n-are altă soluție decît să-și ia cîmpii: , Ea, văzîndu-se acum așa de nenorocită și horopsită, ce să facă și încotro s-apuce? Să se ducă la părinți? Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. Să rămîie pe loc? Nu avea cele trebuitoare și-i era lehamite de mustrările socrilor." Așa că devine o homeless-ă, o SDF
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
fii "profet" cînd ești la Paris și la Chicago, sau chiar retras în creierii Carpaților. Dacă așa stau lucrurile, dacă acceptăm schița mea drept ipoteza de lucru, care sunt avantajele de înțelegere a canonului culturii românești din tot secolul XX? încotro mergem mai departe presupunînd că am dreptate, măcar parțial, în cele zise mai sus? Ei bine, dacă avem acest punct de referință, simultan ferm sau clar și fluid sau elusiv, începem să privim înainte și îndărăt, începem să judecăm diversele
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
net antipoetice ("La Sița-n curte moare un porc: horc, horc", Strada Berzelor), realizată cu mijloacele directe ale limbajului cotidian din elemente prozaice, comune, sordide chiar, ca în cîrciuma lui Malastropu sau fals naive ca în Bilet ("Auzi tu, nu știu încotro/s-or fi găsindă niște cuie,/că am cătat de tot și nu ie/ de fel în urbe... Apropos:// Nu trebuie să spui la nimeni de treaba asta!"), nu este, ca la înaintași, poetizarea realității umile a lumii, ci demitizarea
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]