664 matches
-
birui, ajunge să se zdrobească de el. Sistemul de ansamblu format din corpul meu aflat în mișcare și făcând efort, Corpul meu imanent în mod absolut subiectiv și în mod absolut viu de către corpul organic care se îndoaie și se încovoaie de efort -, din Pământ, în sfârșit, care refuză să cedeze la rândul său și se opune efortului, dăruindu-se în el ca ceea ce nu poate nici birui, nici face să cedeze, aceasta este esența originară a tekhne. Atât de dificilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și într-o după-amiază l-am întâlnit pe stradă pe intendentul de la Muzeul Național. îmbătrânise. Semăna cu bătrâna mea învățătoare atunci când am văzut-o ultima dată. Dar m-a recunoscut imediat, deși eu îi dădusem înapoi tăblița de alamă. Era încovoiat și cu părul alb. Nu, nu numai că îmbătrânise, ci se și apropia de sfârșit. Preț de o clipă mi-a fost puțin rușine pentru vigoarea mea tinerească și pentru spiritul meu de inițiativă, care trebuie să-i fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Corrado Catani, un romanț polițienesc cu parfum de telenovelă și femei frumoase și triste, cu gesturi votive deturnate civic și crudități servite ca la carte. Nici romanța din The Godfather al lui Francis Ford Coppola cu mafioți ca niște titani, încovoiați de responsabilități, vendete și amintiri, trecând drept adevărații păstrători ai tradițiilor unei Italii vechi, risorgimentale, garibaldiene nu a supraviețuit. Cât despre macaronarii-aventurieri care au traversat oceanul cu tot cu spaghetti milanesi, precum impenitentul Tony Montana alias Al Pacino (Scarface), nici vorbă, cu toate că
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
cocoș cocoțat pe grindă cucurigu, cucurigu În lumina unui fulger. Apoi o pală umedă de vânt Aducând ploaia Gangele înecat în praf era și frunzele vlăguite Așteptau ploaia, în timp ce norii negri Se adunau în depărtare, peste Himavant. Jungla se ghemui, încovoiată în tăcere, Și atunci vorbi tunetul: DA Datta: Ce am oferit? Prietene, sângele-agitându-mi inima, Teribila-ndrăzneală a unei clipe de capitulare Ce un veac de prudență n-o poate retrage Prin asta, și numai asta existat-am Ceea ce nu e
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
cel vârstnic mergea cu totul împăcat cu sine, încântându-și ochii cu frumusețea peisajului și acordând atenție tuturor lucrurilor întâlnite pe cale; cel mai tânăr însă nu observa decât puțin din realitatea înconjurătoare, se temea de întâlnirea cu oricine și se încovoia sub o povară invizibilă, în fapt însă foarte reală (așa cum trecutul poate fi lăsat în urmă și poate fi - totuși - prezent). Mai este sigur și faptul că cel mai tânăr dintre călugări a izbucnit la un moment dat, adresân-du-i o
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
tinerilor nu rețin nici titlurile poeziilor acestuia, reamintim căteva pasaje din caracterizarea pe care Caragiale, contemporanul lui Eminescu, le-a făcut despre poetul național: "Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările" (I.L. Caragiale) Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari - la
Ascultă cel mai mare actor român în viață recitând Scrisoarea I-a. Astăzi este aniversarea lui Mihai Eminescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65169_a_66494]
-
de rău, dincolo de mâhnirea de a vedea că la catafalcul unui luptător adevărat, pe care nu l-a călcat nimeni în picioare, așa cum a fost el, un om modest, dar nu l-a călcat nimeni în picioare, nu s-a încovoiat niciodată, nici la ușa lui Iliescu, nici la ușa lui Băsescu, nici la ușa Securității, la catafalcul lui se calcă pe bombeu domnul Ciorbea, cu domnul Pavelescu și cu domnul Dudu Ionescu, care să-i țină servieta lui Băsescu când
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
zic tradiționala Lavazza, Nunzio dinăuntru lui Gregory, sâmburele negru,din miez, italianul din new-yorkez, Ulise cu Anchise, poezia, pe umeri. Chiar dac’n-a fondat niciun oraș legendar, a dus-o până la capăt, în spate, râzând... urcând pe Gianicolo, se-ncovoia, tot mai mult, dar recunoștea de acolo,de sus,iar, toate turlele Romei și-acoperișurile iubite, pe care, ca într-o cantilenă, le enumeri... ,, Aceasta mi-i casa?“ ,,Permesso?’’
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
bancnota spre ea și rosti cu o voce cîntată: - Bieții copii n-o să uite mărinimia dumneavoastră. De la distanță, Ippolit Matveevici își duse mîinile la piept și se înclină cu un arșin mai adînc decît o făcea de obicei. În timp ce se încovoia, își dădu seama că nu poate trăi fără ea, așa că îl rugă pe secretar să-l prezinte noului procuror. Acesta semăna cu o maimuță înțeleaptă. Plimbîndu-se cu Ippolit Matveevici între castelul Tamarei și vulturul împăiat care ținea în cioc o
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
pe crestele munților,/ În mângâierea zorilor,/ În atingerea norilor,/ Ieși dinaintea Domnului Dumnezeului tău,/ Stăruie cu iubire/ Și cu multă dorire,/ Stăruie spre răsăritul cel de sus,/ Și un vânt puternic s-a lăsat, Despicând munții și sfărâmând stâncile,/ Și încovoind pădurile,/ Ori spulberând arăturile” (Imn). Ion Brad (România, poet, prozator, editor, ambasador cultural al națiunii române) este un mare uibitor de țară și neam, este omul care păstrează cu sfințenie amintirile despre meleagurile natale. Astfel, Domnia Sa ne destăinuie: „ Aici, unde
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de a-ți usca podul palmei suflînd în el sau ștergîndu-l de pantaloni, apoi poziția corpului și puzderia de gesturi însoțitoare, cînd încovoiat deasupra unei propoziții care nu se lasă scrisă, cînd proptit cu fruntea în palma stîngă, cînd ridicîndu-te brusc de la masă, pradă unui acces retoric în fața unui auditoriu imaginar, cînd stană de piatră privind în gol și întrebîndu-te cine Dumnezeu ți-
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îți spui, ai făcut vreo greșeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neînțelegere. Poate că iubește pe altcineva. Ei da, e un pahar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Mă întrebam ce e mai rău: înstrăinarea sau apropierea aceasta sufocantă? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu e adevărat, la treizeci și cinci
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îiți spui, ai făcut vreo greșeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neînțelegere. Poate că iubește pe altcineva. Ei da, e un pâar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi.” 3. „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpânii tragicul.” 4. „Când iubești, iubirea trebuie împlinită, orice-ar fi, fiindcă nu se știe dacă te vei mai întâlni vreodată cu clipele acelea
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
Acasa > Strofe > Amintire > POEMUL MAMELOR UITATE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Bătătorite palme, cu degete cu noduri, Obraji pe care timpul a adâncit crevase, Spinarea-ncovoiată sub zile nevoiașe, Tu te-ai ales cu truda iar ații cu onoruri. Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi clipa, O viața ai trudit și-acum nu ai nimica, Odraslele prin lume ți
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360786_a_362115]
-
cleștelui, „tunde” „unghia” crescută a copitei, apoi așază potcoava după ce s-a răcit, pentru a nu arde copita. Fierul potcoavei se lucrează la o temperatură între 700 și 1000 de grade, apoi se bate pe nicovală cu bandhamerul și se încovoaie cu falthamerul. Găurile potcoavei în care intră caielele se fac cu șpițhamerul. Un potcovar priceput pregătește mai multe sortimente de potcoave destinate cailor de diferite tipuri și dimensiuni, bunăoară, potcoave de „coseală” pentru animale cu o călcătură ieșită din comun
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
iernii pe polei. Mic dicționar de meseriaș • auflinger - lingură de curățat impuritățile strânse în copita calului • caiele - cuie cu care se fixează potcoava • bandhamer - ciocan de prelucrare a fierului incandescent pe nicovală • faielbac - trepied de potcovit calul • falthamer - ciocan de încovoiat fierul din care se confecționează potcoava • hiț - dogoare • muran - cal de tracțiune grea • platband - bandă de fier/metal • potcoavă floandărită-potcoavă desprinsă de pe copită • rundhamer - ciocan rotund pentru netezirea copitei • rașpilă - pilă pentru șlefuirea copitei • șpițhamer - ciocan ascuțit pentru executat găurile
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
o broșură editată în perioada interbelică de „Liga contra prejudecăților” și scrisă de prof. dr. C.I. Parhon, dr. Dem. Paulian, dr. Șt. Irimescu și Ilie Cristea. Iată și descrierea făcută protagonistului acestor rânduri: „Ciobanul Petrache Lupu, gîngav, peltic și surd, încovoiat de nevoi, maglavitean ce se strecura stingher prin viață printre cei din urmă ai satului. Avea atunci 29 de ani. Fișele sale medicale atestau o anumită incapacitate mintală, fapt pentru care, la timpul său, fusese considerat inapt pentru serviciul militar
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
la masa-mbelsugată Cu cei flămânzi și goi și făr' de adăpost, Le toarnă-n suflet milă și dă-le lacrimi calde Pentru-a-mpărți prea-multul cu cei ce n-au un rost. Ajută toți bolnavii născuți în sărăcie Ce mor încovoiați în foame și-n dureri, Trimite palma-Ți sfântă la greu mângâietoare Salvează-I, luând câte puțin din putredele-averi. Le ia sărmanilor din suflet întreaga lor povară, Le curăță și viața de griji, nevoi și gânduri, Le dă câte o
DA, DOAMNE, SĂRMANILOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382559_a_383888]
-
Popovici , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. „Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia Woolf Noaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice și întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Puterea luminii! îmi zic. Lumina materială și lumina ... Citește mai mult „Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia WoolfNoaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice și întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
lor haotic, Sub mângâieri de vânt și ploi acide, Își strigă, noaptea, dorul prin firide, Și le răspunde, rar, ecou argotic. Ici colo'n câte-un pâlc stejari veghează, Țintesc cu fruntea spre vremelnicie, Se frâng lipsiți de orice bucurie, Încovoiați de timp, ei tot visează, Să îți chemi, Țară, înapoi damnații! Să faci să fie iar ce-a fost pădurea. În urmă taie răul cu securea, Cu sânge verde să-ți hrănești Carpații! *** Referință Bibliografică: Copacii nepădurii / Ovidiu Oana Pârâu
COPACII NEPĂDURII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383609_a_384938]
-
cruci de grea tortură A înviat de fiecare dată A treia zi ca Domnul în Scriptură. Și-a mai găsit în duhul său putere Ca Golgota durerilor s-o urce Și este semn ca marea Înviere Nu-l va găsi încovoiat sub cruce. Că sub povara vremilor opacă Se rezvrătește-un vis nestins cu anii Și sângele nu poate să mai tacă Vândut din nou în codrii Gesetmani. Că va renaște neamul ca un soare Sub boltă, ca la început de leat
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mereu pe roatăPopor întins pe cruci de grea torturăA înviat de fiecare datăA treia zi ca Domnul în Scriptură.Și-a mai găsit în duhul său putereCa Golgota durerilor s-o urceși este semn ca marea ÎnviereNu-l va găsi încovoiat sub cruce.Că sub povara vremilor opacăSe rezvrătește-un vis nestins cu aniiși sângele nu poate să mai tacăVândut din nou în codrii Gesetmani.Că va renaște neamul ca un soareSub boltă, ca la început de leatPeste pământ și’n inimi
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
să lovească portul. Să ne grăbim. Totul se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]