540 matches
-
prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită din vis. A privit trist porțile deschise în lături în care, ca și înainte, cei doi curioși stăteau ca niște cerberi; apoi, mi-a adresat un zâmbet umil și, cu capul plecat, încovoiată, și-a acoperit fața cu mâinile. Prinzând-o strâns de subsuoară, am împins-o pe ușa deschisă slugarnic de portar. Când, peste un ceas sau nu mai știu cât timp, am ieșit, ajunși în curte, am întrebat-o pe Zinocika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fixa În tăcere, cu singurul său ochi, care lucea În Întuneric precum ochiul unei pisici. - Acolo, familia Colonna și alte mari familii romane ar fi fost gata să vă acorde sprijin cu armatele lor, numai să se descotorosească de gheara Încovoiată a lui Bonifaciu, ajutați de banii Serenissimei! continuă poetul. Acesta era proiectul Credincioșilor, nu-i așa? Aceasta e comoara despre care tot vorbiți cu toții: sipetele lui Petru. - Vino cu noi, priorule. Glasul lui Monerre sunase calm, distant. Dar exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iese târâind sandalele ușoare. Tânărul actor întoarce repede capul și se uită după ea, o privește o clipă de o sută de ani, fata mergea greu, capul plecat, umerii adunați, sandalele făceau un zgomot infernal. Nu-i vede decât spatele încovoiat. * Seara, am aflat că s-a aruncat de pe clădirea fostului ei liceu și că maică-sa, o arhitectă foarte cunoscută pe atunci, ți-am mai spus asta, o femeie pe care eu o știam foarte bine - nu mă iubea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
depărtare mijlocie de masă. Când veneam cu toții, doi dintre noi, sosiți ultimii, trebuiau să se strângă în jurul lui, cu caietele pe genunchi. Gauss purta o tichie neagră subțire; gheros lung, închis; pantaloni cenușii. Ședea cât mai natural pe scaun, nițel încovoiat, cu ochii căutând în jos și mâinile încrucișate. Vorbea liber, foarte clar, simplu și neted; dar când voia să pună în relief un nou punct de vedere pentru care avea pregătit un cuvânt deosebit, caracterizator, atunci, cu o ridicare din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
între dinții îngălbeniți și gemea neputincios... - Potcovaru Cartuș! - Prezent! a venit răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit parcă din amintirile ce-l năpădiseră pe cel ce se ridica greoi de pe bancă, încovoiat ca o virgulă, nesigur și cu privirea rătăcitoare a omului hăituit. Doar o clipă a privit chipul grefierei de ședință care proceda la apelul părților și, imediat, speriat și nervos, s-a uitat la avocatul său, neștiind ce să facă
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut observa ceva, când plămânii tuturor se opinteau în încercarea de a absorbi puținul oxigen
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
om. Sublimul să șteargă suspine și calmul pădurii să-și aibă inel, mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră, semne de întrebare încovoiate ca trăirile noastre ostenite. Doar punctele susțin bătaia suflului de durere îngropat în privirile celor rămași. Păduri de semne cu ochii în pământ rugând cerul să fie milostiv. EU ȘI LINIȘTEA Și iar e liniște în casa aceasta și pe
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ANII RUGINESC Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Anii ruginesc, obosesc de trudă, merg încovoiați și gem dacă-i doare, însă ești înfrânt doar când viața crudă zace-n uitare. Alții vin la rând dându-te deoparte și dorind să pleci fără-a te întoarce, abia așteptând ca-n luntrele-ți sparte să se îmbarce
ANII RUGINESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368327_a_369656]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
de Damasc, sub care se vedea binișul stacojiu, lung, cu mânecile largi și despicate strâns pe bust și larg în poale, căptușit cu blană de capră. Șalvarii îi erau verzi, ca semn distinct al înaltei sale funcții, iar cizmulițele ușor încovoiate erau galbene. Coiful, înconjurat cu un turban alb, strălucitor, din mătase pufoasă de Berares, se înălța sfidător. Pe șase stâlpi flutura baldachinul din mătase roșie, ce îi ferea de razele soarelui, având deasupra stindarul verde al imperiului, cu semilună. Se
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
ne susține. Astfel, gloria lui Dumnezeu reprezintă binele nostru suprem și când facem din aceasta scopul vieții noastre, ajungem într-o stare supremă de armonie și fericire.” În ce privește umilința creștină, Iosif Țon nota: „A fi umil nu înseamnă a umbla încovoiat și a zice că nu ești înzestrat cu nimic special. Dimpotrivă, a fi umil înseamnă a vedea clar câte lucruri bune a pus Dumnezeu în tine și a recunoaște că toate îți vin de la Dumnezeu, fapt ce te conduce să
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
coifului său cilindric pe care erau atașate două coarne înalte. Acesta resimți din plin lovitura și dându-se câțiva pași înapoi se prăbuși întâi în genunchi iar apoi pe o parte, pe nisipul arenei. Thracian jubila acum rotindu-și sabia încovoiată deasupra capului. Ponțiu Pilat avea un câștigător. Ridicându-se de pe jilțul său procuratorul ridică degetul arătător în sus ceea ce ar fi însemnat într-o confruntare reală că cel căzut era lăsat să trăiască. -Întotdeauna l-am apreciat pe ,,Thracianˮ, spuse
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > PREGĂTIREA SUFLETULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Remușcare Timid, pășesc pe puntea curcubeu Și-mi număr pași, de spate-ncovoiat, Simțindu-mi trup murdar și despuiat, Târât prin ani din viața-mi de plebeu. Încerc să urc, dar sunt îngenuncheat De multele păcate și-mi e greu Să trec peste adâncul defileu Scobit prea mult în viața-mi de damnat
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
Moldova n-aveți profesională? Băiatul ridicase din umerii lui slăbănogi. Avea ochi intens albaștri și sprâncene aproape albe. Pe pomeții obrajilor îi înflorea un început de acnee. Degetele cu care își văra semințele între dinți se prelungeau cu unghii lungi, încovoiate, negre la capăt. - Poate că avem, spusese. Da ăștia au venit după noi ... Apoi ne-au împărțit. Noi am ajuns aici. Trenulețul industrial care-i adusese pe noii veniți se întorcea pe linia lui cu ecartament îngust pufăind și șuierând
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
n-am dat cinstea pe rușine, / Iar neamul meu mi-a fost aproape.// C-aicea doar îi apa bună / Și pâinea are gust de miere, / Acolo, zilele-s furtună, / Speranțe slabe de avere. // Aicea, inima-i ca piua, / Acol', spinare-ncovoiată, / Un rob plătit să-și ducă ziua / În umilințe îngânată. // Ai mei mă rog să mă primească / Ca fiul cel rătăcitor, / Mă seacă dorul de-a mea casă, / Mă chem mirosuri de mohor. // M-aștepte mama cu sarmale / Și tata
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
și ridat, părul învolburat neobișnuit de rebel te îndreptățea să o bănuiești că trecuse prin situații în care imaginația nimănui n-a pătruns. Atacase un menuet de Paganini. O priveam pe sub pleoape, mă fascina măiestria. Chiar și prestanța acestei femei încovoiate deasupra violoncelului cu arcușul în mână. Ochii îi ținea închiși. Nici de astă dată n-avea partitură, nici nu-i trebuia. Totul îi era cunoscut, vedea notele, le citea prin viziunea ei interioară. Muzica o traversa, ea toată era muzică
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
țineau loc de closet sau în depozitele de alimente a contribuit la declanșarea unor epidemii: febră tifoidă și leptospiroza". Una dintre cele mai grele activități era considerată munca la orezărie când deținuții erau obligați să stea tot timpul în apă, încovoiați, pentru a plivi orezul. La Giurgeni au fost încarcerați numai deținuți politici între anii 1960-1962 când comandantul penitenciarului era Alexandru Ioanițescu. Maiorul a căpătat experiență la penitenciarele de la Cluj ca locțiitor de comandant, la Aiud (1956-1958), pe aceeași funcție și
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
cum peștii pe uscat, să-ți aperi existența, Numai puțin de-ai scăpătat, ciocoii-și fac prezența! . . . TOT ce-i posibil pentru ei, la tine-i. . . ILEGAL! ,, Dreptatea nu-i pentru căței!” Îți mârâie-un șacal! . Ce poți să faci? Încovoiat să-ți târâi sărăcia Și să oftezi când te-a scuipat și necinstit soția! . . . De te aprinzi, ca să găsești pe undeva Dreptatea, Un pas de faci și nu plătești, îți pierzi și sănătatea! . . . Sistemu-i bine închegat, au ,,înflorit”. . .călăii! Palate
ÎNTOARCE-TE ŢEPEŞ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344473_a_345802]
-
stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
ancestral se desfășoară aventura eului, unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat de Floarea Cărbune suprimă orgoliile intelectualismului, exaltat de lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
aia de bărbat. - Haideți, oameni buni, în casă, să vă omenim cum vom ști noi mai bine! Nea Ghiță amuțise. El care tot timpul era pus pe glume, acum se blocase. Ceva, ceva mirosise el cu nasul lui mare și încovoiat, dar nu se putea dumiri. Abia când intră în casă s-a deșteptat: matahala plângea și îl ținea în brațe pe nea Ion. Femeia l-a lăsat din mână pe fostul potcovar și acum îl săruta pe „doctoraș” de mai-mai
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]