410 matches
-
scrisoarea către actori e un astfel de exemplu. Aici trebuie să precizez un lucru, pe care n-aveai cum să nu-l observi și tu: relația noastră, a românilor, cu regizorii veniți din străinătate este una cât se poate de încrâncenată și schizoidă. Ba ne extaziem în fața unor nume mari și îi acceptăm fără rezerve (chiar și atunci când fac spectacole inepte), ba îi respingem în mod violent (pe unii dintre ei) pentru că nu fac „teatru adevărat”. Cazul tău e aparte, pentru că
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
-l otrăvească. Tot cei doi, Spancioc și Stroici, îl veghează pe Alexandru când acesta își dă duhul. Este personajul eponim al operei, statut care îi relevă importanța. Proiecție romantică a unei figuri istorice reale, Alexandru Lăpușneanu este un personaj static, încrâncenat, până la sfârșit, în teribila luptă împotriva boierilor. Personaj principal a cărui voință domină destinele supușilor, acesta reprezintă tipul Tiranului crud și violent, care încalcă orice principii religioase și morale, în scopul de a-și păstra puterea. Cuvintele proprii îl caracterizează
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
conștientizând și depășind blestemul sterilității. Trăirea la limită, experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu al interminabilelor confruntări, permite autoarei a se simți „un vas plin, mult prea plin”, purtând, de aici încolo, lumea cu sine și în sine, încrâncenată a rezista tuturor încercărilor vieții prin evoluție ființială. Experiența venetă demonstrează această reîncarnare. O „altă” poetă pare a se fi ivit. Suspendată între Est și Vest („cu ochi bifocali, care văd simultan două lumi”), Eugenia Bulat ne încredințează această carte
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
puteau realiza. În primul rând, ploile torențiale udaseră atât de mult câmpul de bătălie încât primele atacuri au trebuit să fie amânate până aproape de miezul zilei; în al doilea rând, rezistența oferită de armata lui Wellington a fost mult mai încrâncenată decât s-ar fi putut aștepta; în al treilea, au fost greșeli grave în modul cum au fost conduse atacurile francezilor; în al patrulea, Grouchy nu a reușit nici să îl oprească pe Blücher să se alăture lui Wellington, nici
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
întindere și cu pondere inversată în accentuarea ideii de bază: un plan este al femeii, celălalt al bărbatului. Femeia este o copilă naivă, dornică de a se realiza prin iubire. Bărbatul este un contemplativ, sedus de dulceața jocului inocent, dar încrâncenat să atingă Absolutul, preocupat, într-un ceas când putea să cunoasca fericirea, de altceva, mai înalt și mai întelept, după cum reiese din îngăduința sa față de prea plinul pasional al fetei: "„Eu am râs, n-am zis nimica”". Planul feminității (cuprins
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
sufletului său, Ion Barbu le transferă unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, munții, pământul ceea ce indică o tendință de a folosi simboluri " obiective". Peisajele , pasteluri exotice și imaginare, închid în ele elanuri și încorsetări ale ființei umane, aspirații patetice și încrâncenate refuzuri, ca în aceste solemne strofe din "Copacul" : <poem>"Hipnotizat de - adânca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"</poem> sau din "Banchizele
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
să se hrănească familiile lor. Cu accente de telenovelă, s-a perecut în preajma schitului Căpușneni între anii 1841-1846. Între conducerea schitului, reprezentată de egumenul Chiril, apoi de Teodor și paharnicul Neculai Jora din Suceveni, dăinuie de câțiva ani un conflict încrâncenat. Un țigan, Marin de la schit răpește pe Sofica, țiganca roabă a lui Jora, și fără încuviințarea acestuia, dar cu asumarea întregii răspunderi de către părintele Pimen de la schit, preotul Ștefanache Giușcă îi cunună la biserica din Vlădești. Boierul, sprijinindu-se pe
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
În „Darea de seamă asupra rebeliunii”, întocmită la sfârșitul lunii februarie 1941 SSI analizează rolul jucat de elemente comuniste în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941 și ciudatele relații dintre Horia Sima și militantul comunist Dumitru Groza ("„unul dintre cei mai încrâncenați militanți ai extremismului de stânga”") care, cu protecția și aprobarea lui Horia Sima, urma să reorganizeze și să conducă Corpul Muncitoresc Legionar (CML). Conform documentelor din arhiva SSI, comuniștii se înscriseseră masiv în CML. În arhivele Siguranței și din cele
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
din vecinătatea Silistrei, lucru ce dovedește că această zonă era locuită de o populație sedentară. Încercuite în Durostor, oștile rusești se aprovizionau noaptea cu aceste cereale și furaje transportate de pe malul opus al Dunării. Bătălia de la Silistra a fost deosebit de încrâncenată și, ca orice bătălie, și-a datorat succesul și unor eroi care nu au încetat să apară. Astfel, unul din oastea romanilor se avântă și izbi cu sulița pe al treilea în rang din rândurile taurosciților după Sviatoslav, un luptător
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen Sylva (Regina noastră, 1914). Interes prezintă, ca aport documentar, amintirile din pribegie (Amintiri din Rusia, răsfirate în „Ararat”). Ele captează ceva din pulsul violent, haotic al încrâncenatelor evenimente ce au constituit începutul „aventurii bolșeviste”. Martor care știe să vadă, memorialistul derulează alert, într-adevăr ca într-un „film”, secvențe cumplite din „calvarul refugiaților” români într-o Rusie sfîșiată de jafuri și omoruri, apăsată de o teroare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
noi tehnici ale corpului, În sensul relevat de Mauss, și cultivând o gestică „furioasă”, cu, de exemplu, pogos (sărituri verticale, Îmbrânceli și lovituri cu umărul) și slams (salturi cu brațele desfăcute peste mulțimea ce asistă la concert). Alcătuite din militanți Încrâncenați, aceste grupuri devin „purtătoare de cuvânt” ale unei anumite culturi. Între două cântece, transmit „mesaje”, luptă Împotriva sexismului și a supunerii femeii, Împotriva nedreptății, a abuzurilor și a exceselor de zel ale poliției. Sunt pentru antimilitarism și Împotriva războiului, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în dezbaterea asta de idei, este absența desăvârșită a umorului. Eu știam că unde e inteligență, e și relativizare, și unde e relativizare e și salvatorul umor. Mai frică decât de toate simbolurile religioase îmi este de ateismul fanatic. Mai încrâncenat decât al celor mai fanatici credincioși.Cel mai frică mi-e, mai exact, de oamenii care nu râd. E motivul pentru care eterna problemă a eternului cetățean turmentat nu știu, pur și simplu, cu cine să votez. Mă gândesc acum
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea socială, îndeosebi destrămarea familiei, la care ele reacționează violent și neașteptat, dur și cu voluptatea suferinței (Fefeleaga). Personajele cele mai realizate sunt oameni care nu pot trăi în izolare, precum la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
concepte insuportabile și odioase e alcătuit universul acestui monstru care sfidează concepția noastră de "normalitate"! Etapa în care a intrat omenirea a depășit tot ce știam despre excentricitate, exotism și egoism. Kate Winslet e doar victima colaterală a unei bătălii încrâncenate deschise de ideologii postmoderni ai "corectitudinii politice". Prin contribuția lor substanțială, am ajuns în pragul dezintegrării înseși noțiunilor care fac din noi ființe umane.
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată, pare un roi de muște pe o felie de pâine cu marmeladă; femei-ostaș pipăindu-ți fesele pe sub pufoaice. Din când în când apare
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
în așteptarea unor sensibile schimbări care să revigoreze poporul. În momentul de față toată lumea e de acord că vor urma două săptămâni de foc până la 6 decembrie. Atunci Moș Nicolae ne va aduce președintele care va ieși învingător din această încrâncenată luptă politică. La „Nașul” Emil Boc vine cu noi și șocante dezvăluiri privind guvernarea liberală alături de PSD. La TVR se difuzează secvențe ale momentului 13 iunie 1990 cu minerii sosiți să se răfuiască la București cu cei aflați în Piața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
candidați are câte ceva de învățat și viitorul va spune care va fi situația reală a țării peste ani! Cele afirmate imediat mai sus, mai au încă unele aspecte particulare ale acțiunilor din ultimul moment, care vin să confirme situația deosebit de încrâncenată - așa cum a fost ea în realitate... La emisiunea „Nașul” se afirmă, clar: „ne-au luat telefoanele, ne-au tăiat tonul, dar nu ne vor tăia vocile...” e o mare bătaie de joc la adresa democrației... Un român din Montreal a fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
am Început să colecționez obiecte de artă. În acest fel, puteam să mă Înconjor cu ceea ce era de neexprimat, să exult În sufletele altora. Sunt datornica de-o viață Întreagă a artei! Cât despre Mama Scumpă, a rămas aceeași fire Încrâncenată și plângăreață. Când a murit tata, am adus-o Într-un apartament din clădirea mea și i-am angajat o menajeră care să-i țină casa curată și să-i gătească mâncăruri chinezești. Nu ridica un deget În rest, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mini-ecrane mentale, unde urma să ruleze. De Mihnea, nici urmă. Ieșise cuminte din scenă sau fusese deja livrat, deplasat în altă parte, altui proprietar sau într-o nouă poveste. Nu mai pulsa nici un sunet, inginerii lucrau aplecați pe computere, serios, încrâncenat, ca într-o redacție de ziar unde ți se dă ordin să-l faci praf pe careva. Doar hexagonul din tavan bâzâia ușor, în fâșii bleu de curent electric. Am prins niște zgomote de pași și bâzâitul parcă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cealaltă viață a lui, cea de singuratic care va trebui să-și adune alte amintiri, fără chipul tatălui și fără chipul fratelui său mai mic. Plecaseră, Încă În zori, din casa de la Albești, Însoțiți de douăzeci de ostași tăcuți și Încrâncenați, trimiși de tatăl său, căpitanul Oană. El nu venise la locul prăpădului, și asta o scosese pe contesă și mai tare din minți. „E un ticălos și un nimeni! Să-l scoată Il Dio pe veci din drumul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele de Apărători care dispăreau În păduri, ca să apară dincolo de crestele munților, ca niște Îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu statul cu privire la confiscarea cerealelor”. Robert Conquest este de aceeași părere: „Cooperativele erau, În esență, un mecanism select de sustragere a cerealelor și a altor produse”. Se pare că așa priveau colectivizarea și majoritatea țăranilor, având În vedere rezistența lor Încrâncenată și ceea ce știm despre părerile lor. Confiscarea grânelor le amenința supraviețuirea. Țăranul descris de Platonov În romanul său despre colectivizare constată că acest proces contrazicea reforma funciară anterioară: „E o viclenie. Mai Întâi le dați pământul, apoi le luați grânele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
precum moștenirea traco-iliră și geto-dacă, etnogeneza și "năzuința formativă", "boicotarea" și "teroarea" istoriei, toate acestea înfățișându-se mai curând sub semnul anonimatului și al negativității decât al impulsului destinal și al cutezanței cioraniene. Între principiul eminescian al "organicității" și teza încrâncenată a "schimbării", visată cu ardoare și disperant de fiul protopopului din Rășinari, cu dor neostoit de "Coasta Boacii", Theodor Codreanu înclină mai mult spre prima variantă. Cuvântul "schimbare" poartă cu el riscuri grave și imprevizibile, acela al retorismului fiind, sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu cealaltă s-o neantizeze". Rămâne să domine, totuși, patosul distructiv, furia demolării, ura clocotitoare. România este un "infinit lupanar de lumpeni" cu o etnogeneză de rușine (urina daco-romano-slavă). Aici, "oriunde te uiți vezi fețe patibulare, cu ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată și bolovănoasă (...) Un neam flecar și lipsit de Dumnezeu, nerâvnitor în sfințenie și agramat în grandoare, ahtiat de măriri calpe și înjosit de vanități pe care, sclavi și servili, nu le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]