682 matches
-
Nu neapărat, spuse el într-un târziu. — Nu? — Nu... Nu-i întotdeauna așa de ticăloasa. — Parcă spuneai că nu-ți amintești să fi citit toate articolele ei. — Am citit cândva un text drăguț despre cineva. Cine să fi fost? își încreți Șam fruntea încercând să-și aducă aminte. — Maica Tereza? își dădu Adrian cu părerea, pus pe șotii. Nici vorbă! Cu Maica Tereza s-a purtat execrabil, răspunse Șam. Vrei să spui că Maica Tereza chiar i-a dat un interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de hârtie igienică, folosit până la partea unde hârtia se încrețește, ca degetele după baie. Toate lucruri obișnuite într-un dormitor - numai că nu le recunoșteam pe nici unele. Nimic nu mi se părea străin, însă nimic nu mi se părea nici cunoscut. Toate erau doar acolo; lucruri cu nimic ieșite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis. Și unde să mă duc? — Oriunde. Există o stare foarte rară pe care noi o numim „fugă“... — Cum? — „Fugă.“ Oamenii care suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în minte, când mă gândesc la acele clipe, este un cearșaf uriaș cu valuri, sub care abia se putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din prelungirea lor, mi-era complet străină. Umblam ca siamezii pe aleile rezervației, fără să ne mai atingem, doar privirile noastre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit ca un glonț spre lăcașul meu. Aceeași zi și probabil ultima din seria celor triste. Sfârșitul poveștii Licornului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rechinii ce înotau lipiți de ea, era inimaginabilă pentru o ființă umană. Ea aluneca, parcă, pe suprafața apei, escortată de armata de rechini către mal, și ei o scrutau intens cu ochiul lor sfredelitor. Ca niște pumnale, dinții lor ascuțiți încrețeau apa în jurul ei, dar niciunul n-a schițat vreun gest de atac. Sfârșitul amintirii. "Persona" După ce a ieșit din apă, s-a întins pe mal, pe nisipul fierbinte unde a zăcut o vreme. De data asta îmi amintesc exact costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sfoară, induse în eroare, vîrîte într-un bucluc politic fără voia lor. Doar nu are vreo legătură amorezul tău cu ceea ce urmează să ne spui, reia Tușica simțind o neliniște în piept, pălind puțin. Dacă asta era tot, spune Angelina încrețindu-și fruntea, nu puteai să găsești și tu alt loc în care să facem cunoștință? Ia uite că pleacă putorile, zice Curistul trăgînd cu ochiul afară prin deschizătura de la ieșirea depozitului, pesemne le-au venit colegele de noapte și noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de engleză preferi, am Întrebat-o, americană sau britanică? — Nu-nțeleg, ce anume? Eram În lumea mea... M-am lansat În explicații privind diferența dintre americană și britanică, m-am lăfăit În exemple, mi-am clătit gura și mi-am Încrețit buzele cu tot felul de pronunții și am Încheiat inspirat: — Dar tu, Edna, de unde ești, familia ta, vreau să spun? ... — M-am născut la Bagdad. Nici că aveam nevoie de ceva mai excitant... N-am scă pat șansa de a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a doua zi, iar și iar apa... mereu, apa... Ajunsesem să știu oamenii numai după cum arătau în apă... dar ce treabă aveam eu cu oamenii ?! Eu așteptam. Mă uitam fix la apă și așteptam. Uneori, mi se părea că văd încrețindu-se apa, ca o tremurare... și o umbră de lumină trecând pe deasupra... dar ce folos ?! Câteodată mă prindea somnul și visam... visam apa și umbra de lumină și tremurarea și iarăși apa, care se făcea dulce... dulce... Alteori, chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am înțeles!" Roboțelul scoate iute niște hârtii și un pix; stă în așteptare. Proces-verbal... Devotatul prim merge prin apartament cu mâinile la spate și dictează ca Napoleon. E serios rău, gândește de i se încrețește și fruntea, privește către ceilalți de parcă ar fi niște pigmei... Una bucată plic Fiii mei, cu scris la interior... Roboțelul ruginit scrie și repetă solo-voce, silabisind ca la grădiniță la noi: "U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei, cu scris la in-te-ri-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în fața bărbii, dar uitase să-și protejeze părul. Destul de curând - dacă această expresie poate avea vreun înțeles - am putut constata cu o anumită satisfacție că puful și tuleiele de pe bărbie și obraji erau tot mai aspre și începuseră să se încrețească bărbătește și biblic. Mâncam cu linguri, în măsura în care puteam s-o facem. Alminteri eram hrăniți. Viața era atât de bună pe cât putea fi. Adesea primeam scrisori, pe care directoarea ni le citea cu voce tare. Citea rar, cu voce răgușită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
exprimare e valabilă doar pentru ei și ai lor. Nu vă e scârbă de voi, băi, limbricilor? Dacă public câteva mesaje primite de la băsiști (plecarea din Antena 3 la RTV nu mă orbește), nu alinturile patetice ale lui Turcescu, se încrețește pielea pe voi"
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]
-
lui pistruiată, privirea sa îmi e bine cunoscută, dar nu și mișcările care o însoțesc, pentru că mă împinge cu o mînă spre perete, îmi trage în jos breteaua rochiei, care îi cedează cu o ușurință enervantă, și îmi descoperă sînul încrețit de rușine. Nu-i rău, remarcă din nou, ai sîni de adolescentă, iar eu încerc să-l împing, ce-ți închipui că faci, ia-ți mîinile murdare de pe mine, el îmi eliberează umărul, calmea-ză-te, nu-ți fac nimic, privesc doar
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
spus eu, iar doamna Berg - nu știu de ce i-am zis așa, era absolut ridicol, de parcă eu aș fi fost majordomul, dar asta mi-a ieșit întâmplător din gură - doamna Berg nu așteaptă nici un musafir. Atunci fața i s-a încrețit, dar doar pentru o fracțiune de secundă de fapt, și apoi și-a reluat forma inițială, atât de repede, încât altcineva poate că nici nu și-ar fi dat seama. Dar eu am sesizat asta și, cât timp fața lui
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
pentru o fracțiune de secundă de fapt, și apoi și-a reluat forma inițială, atât de repede, încât altcineva poate că nici nu și-ar fi dat seama. Dar eu am sesizat asta și, cât timp fața lui a fost încrețită, am văzut dedesubt un alt chip, chipul pe care cineva îl afișează când e singur, sau nici măcar atunci, chipul pe care cineva îl are când doarme sau zace inconștient pe targă, iar în chipul ăla am recunoscut ceva. Asta o să
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
fiind lipsa ei din inventarele populare, că este, la origine, un calc parțial din franceză. În DEX, explicația pentru a i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) este „a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.)”; în mai multe limbi, prototipul pentru un anume aspect al pielii (pentru care, în limbajul medical, termenul de specialitate e piloerecție) e fie găina (în franceză, spaniolă), fie gâsca (în engleză, italiană). Echivalentul
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
o apleca asupra nuanțelor sterile ale culturii laice. În schimb, în termeni filosofici, criticul nostru e un intelectual care are noțiunea lui Dumnezeu, dar nu și intuiția lui, asta însemnînd că nici o umbră de presimțire a divinului nu i-a încrețit vreodată fruntea. Cu alte cuvinte, din fibra lui Dan C. Mihăilescu umoarea religioasă a fost extirpată fără șanse de remediu în această viață și e de remarcat că lipsa aceasta autorul nu numai că și-o recunoaște, dar are tactul
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de clasă, ironiile sale sunt întru totul pe măsura vremurilor în care trăim. Chiar și în capitolul despre moartea Principelui, cutremurător deopotrivă prin simboluri și realism, ieșirea lui Tancredi din odaie e simultană cu dezlănțuirea finală a „oceanului în furtună, încrețit de spume și talazuri...” O recitire a Ghepardului, deseori comparat cu În căutarea timpului pierdut, cu Ulise sau chiar cu Pe aripile vântului, ne va reaminti că momentele de criză în drumul omenirii au fost uneori - și mai pot fi
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta? Tânărul tăcea; bătrâna clătină capul ei jumulit; șuieră ca un șarpe: - Ca să găsești pe Dumnezeu?, întrebă
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, într-o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă de piele, ea nu avu de ales, pentru a se strânge pe măsura calapodului său, decât să se încrețească în linii nu întotdeauna paralele, între care pielea făcea bucle precum o tencuială umezită pe dedesubt. Iar umezeala venea mai ales din ochii care pluteau într-un fel de leșie gălbuie din care privirile stârneau inele ca întrun prund de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
a murit nu mă mai intersectez cu nimeni nici în picioare nici culcat du-te la librărie cumpără plicuri puneți în ele părul și unghiile numără cu gura închisă înduplecă-ți somnul nu mă spăl pe mîini uneori amintirea se încrețește pe mine ca stofa drapată pe un manechin mănînc crenvurști nu mă spăl pe mîini trenciul tău e lung pînă la glezne umbra ta nu mai are picioare te-ai oprit tornadă doradă totuna cînd se tocește spirala din capacul
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faianță, încremeniți
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]