130 matches
-
în ea simțirea femeilor, de care vorbise adineauri unchiul Artemie. Unde s-o caute? Roșeața ei îi dogorea și lui în obraji. Și totuși obrazul ei îmbujorat trebuie să fi fost mai fierbinte. Cotul ei gol nu arăta asta. Dar încrețitura din talie a sarafanului? Și cealaltă încrețitură, de mai jos, din dreptul șoldului? Și încă și mai jos, poala sarafanului bleumarin întins peste coapse? Dragoș privi lung în podea. Auzi îndepărtat zgomotul străzii și văzu șoseta albă și pantoful Deliei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
adineauri unchiul Artemie. Unde s-o caute? Roșeața ei îi dogorea și lui în obraji. Și totuși obrazul ei îmbujorat trebuie să fi fost mai fierbinte. Cotul ei gol nu arăta asta. Dar încrețitura din talie a sarafanului? Și cealaltă încrețitură, de mai jos, din dreptul șoldului? Și încă și mai jos, poala sarafanului bleumarin întins peste coapse? Dragoș privi lung în podea. Auzi îndepărtat zgomotul străzii și văzu șoseta albă și pantoful Deliei cu toc jos, gata parcă să sară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
creadă cumcă lucrurile nu pot fi decât numai așa și nu într-altfel. Formele religiei sunt mantia de purpură cu care s-acopere toată mizeria adâncă a vieții, pin creți se tradă foarte puțin din realitate și, din nefericire, tocmai încrețiturile strălucesc mai tare... De-aceea 69 {EminescuOpXV 70} punctele evident slabe din teoremele bisericești sunt acele cari se apără mai tare și cu raționamente mai strălucite. Statul natural are tendința de-a perena - dovadă toate statele izolate. Ele mor la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
brunetă, avea nasul cam în sus, era palidă și din vocea [ei] se vedea o siguranță și o energie rară. Sicherer Blick, sichere Hand. Alfons era un Trottel. El era galben la față, obrajii lui erau două lungi vîlci sau încrețituri de riduri *** de se uita trist înaintea sa; el purta o coroană ca și regii de pe cărțile de joc. S-au adus un paner cu mere și covrigi, pe care Don Carlos i le-au arătat lui Alfons: ia vere
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un ghem de mucus acid. Când lovise gardul, Vaughan se uitase în spate, ochii lui duri calculând dacă să facă sau nu o a doua încercare de-a mă călca. Fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci am înțeles pe dată cauza înșelăciunii mele: fecioria ei atârna lâncedă de un trup ce a învins de nenumărate ori în gând sau în vis patimile iubirii. Pasiunea răzbătea prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sale. Pentru restul lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești ca într-un acvariu prin apa cristalină, ca la o pradă prea ușoară. Albatroșii "danzantes" Dintre toate viețuitoarele pământului, albatroșii par a fi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau măcar să le băgăm în seamă, nu ne-am mai bate atâta capul cu nimicuri. Am păși din semn în semn ca pe stâlpii fixați în pământ pe o întindere de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îi cerceta cu atenție marginile lipite. Aproape pe fiecare muchie găsea fie cîte un pliu, fie cîte o bulă mică de aer care îi ușurau munca. Foarte rar se întîmpla ca sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit să înceapă să rîcîie cu mare grijă la unul din colțuri pînă cînd lama își făcea loc puțin cîte puțin și străpungea lipitura. — Nu e nici o scofală, spuse Poștășică, despăturind colile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii”. Ce era de obiectat? Pielea de șopârlă a Domnului Andrei făcu mii de încrețituri, dar nu pentru un răspuns, ci pentru o altă întrebare. „Dar cine ne vânează pe noi?” „Dumnezeu, interveni Călugărul. El ne vânează pe toți”. „Ei, Dumnezeu, făcu Mopsul. Dumnezeu nu-și pierde timpul pe marginea mlaștinei de aici. E ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuiserăm să mergem uneori la „Capșa“, când pur și simplu voiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât un mamut era unică pe planetă. Sertarul deschis al casei de marcat stătea proptit în abdomenul ei, iar eu mă întrebam dacă o doare. A scos restul pentru mine cu o mână, iar pe cealaltă a scufundat-o printre încrețiturile moi ale corpului ei pentru a găsi marginea sertarului, ca să îl poată închide, apoi mi-a pus banii în mână. M-a privit în vreme ce făcea asta și, preț de o clipă, m-am trezit uitându-mă drept în ochii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că-s mult mai mare acuma. — Mamă, ce știi de operația de slăbire? — Adică lipoabsorbție - să ai grijă cu asta, Stacey. Fata prietenei mele Terri și-a făcut una la coapse și-acum arată ca doi saci de rufe: numai încrețituri și gropi și cute. Revoltător. S-ai grijă, Stace. — Nu-nu la liposucție mă refer, mamă, ci la capsare. Prietena mea Crystal - știi, cea la care-i scriu- și-a capsat ceva la burtă și mi-a povestit de prietenii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ochii tatălui său, ca un om care se deșteaptă dintr-un vis, de care nu-și poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tată-său. Însă floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. A doua zi Genarul plecă iarăși des dimineață la vânătoare. Fata sărută murmurând floarea roșie și Făt-Frumos născu ca din nimica înaintea ei. - Ei, știi ceva? o întrebă el. - Nu știu nimica - zise ea tristă și punând dosul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pat care trebuie ocrotit, febră care‑ți trece, vizite la galeriile de artă, un „satisfăcător” la extemporal la latină, care se cere sărbătorit. Vizită la bunica. Ploaie, cer întunecat, felinare de stradă, bancheta din spate a mașinii, sandvișuri cu salam, încrețituri în colțul ochilor de‑atâta râs, poze, un batic de mătase, integrale, o traducere din Cicero, să deliberezi dacă merită să‑i faci pe alții nefericiți de dragul adevărului sau nu. Ce este adevărul, ce este lipsa de onestitate și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unei clădiri mai mici și mai puțin impozante care se prezenta drept „Singurul cinematograf independent din Weston“. Mama și bunica se aplecară ca să vadă mai bine distribuția. Gura bunicii se schimonosi a îndoială și pe fruntea mamei apăru o ușoară încrețitură. — Crezi că e potrivit? — E cu Sid James și Kenneth Connor. Trebuie să fie amuzant. Bunicul spusese asta, dar am observat că atenția lui era absorbită de o frumoasă actriță blondă pe nume Shirley Eaton, care era cea de a-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajungă Bladesey la pîrnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mîn vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stînjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment de tăcere. — Trebuie să Închid, Îi spun eu. Mă mai sună cineva. Chiar așa și e. E Shirley. N morții măsii. Am auzit eu expresia că vine-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ei; nu face valuri când obiectul (piciorul meu) intră În forma sa, adică În imaginea din care a ieșit; iată al doilea picior În aer, mă sprijin În el cu toată greutatea corpului; se sparge: zbroocc! zbrooc! Apar mii de Încrețituri și din ea sar sute de cioburi Împroșcându-mă. Toată armonia peisajului s-a stricat. Unde este imaginea mea din oglindă? Dar eu unde sunt? Nu se mai vede nimic. Nici cerul, nici norii, nici copacii. „Ce-ai făcut, neghiobule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a se întoarce spre sine, era concav, centrul său de greutate era ca o lăcustă scânteietoare care zbura înaintea lui. Trunchiurile uriașe aveau scoarțe solzoase, iar crăpăturile lor neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități, frământată de o adiere ce nu venea de niciunde. Iar lucrul cel mai neobișnuit, ce contribuia la sentimentul de armonie pe care îl simțea în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jandarmii roboteau împrejurul mașinii, de fapt un fel de camion. Dădură prelata la o parte, să coboare cei dinăuntru. Se vedeau, în remorcă, niște cazane care răspândeau în aerul rece aburi rotunzi. — Miroase a fasole, dibui orbul, care simțea toate încrețiturile aerului, ca liliecii. — Eu simt mai degrabă miros de prăjeală, adăugă șchiopul. Cârnați... Aromele se împletiră și începură să urce dealul, pe deasupra capetelor. Spinările se neteziră, capetele se întoarseră. — Se dă mâncare, înțelese Costică Ologu, sărind pe loc, păsărește. Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet. Când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, scoteau la iveală unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, pe la încheieturi, după tot soiul de păduchelnițe. Astfel încât, ducând-o tot într-o scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia care, lăsând moartea în urmă, își luase de-o grijă. Puțică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dos, ca să-și poată privi visele în stare de veghe, ca la cinema. Visele creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul de odinioară, căci mușchii se încolăceau din nou pe oase și pielea se întindea să-i acopere. În vis, încrețiturile se domoleau și pielea Bunelului se întindea copilărește, netezindu-i obrajii. În schimb, Puțică nu aveau ce povesti din propriile vise, căci fiecare, cum visul e un fel de oglindă, trăia în visul celuilalt. De altfel, când aveau, rareori, prilejul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pragul halei uriașe, privind spre tavan, acolo unde se întindeau șinele podului rulant. Lumina răzbătea cu dificultate până în mijlocul încăperii imense. Razele se strâmtau prin ochiurile de geam, apoi se răsfirau, difuze. Bancurile pe care se aflau strungurile arătau ca încrețiturile de pe fundul unei ape adânci. Tot astfel, sclipind când și când, ca niște corali osificați pe stâncă, panourile metalice lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]