2,712 matches
-
parte a corpului. Restul se înțepenise la intrare. Reuși cu greu să taie cordonul ombilical. Nașterea reușise. Nici mama, o fată de nici zece ani, nici bebelușul nu mai erau în pericol. Voinescu însă, nu putea să se miște. . Rămase încremenit în intrare. . Polițistul sună repede pe mobil, cerând ajutor pentru descarcerare. Echipajul de salvare sosi repede și eliberă medicul speriat, care credea că urma să-și petreacă Crăciunul, încremenit în ușa peșterii. - Este copilul tău? îl întrebă el curios pe
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451151404.html [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
erau în pericol. Voinescu însă, nu putea să se miște. . Rămase încremenit în intrare. . Polițistul sună repede pe mobil, cerând ajutor pentru descarcerare. Echipajul de salvare sosi repede și eliberă medicul speriat, care credea că urma să-și petreacă Crăciunul, încremenit în ușa peșterii. - Este copilul tău? îl întrebă el curios pe Gabriel. - Nu, răspunse acesta. Este al lui Mihai, fratele meu... care este acum la pușcărie. A furat o pungă cu covrigi de la chioșcul din spatele Bibliotecii. Îi era foame. Acum
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451151404.html [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
bătăliei, dar se treziră săgetați de arcași. Pe terasa unui turn apăru din flăcări un cavaler: - Cine sunteți voi, muritorilor, și ce vreți? Noi nu avem nimic cu domniile voastre, de ce nu ne lăsați în pace? Pentru o clipă, întreaga suflare încremeni. - Cum de ne-ați descoperit lăcașul? Aici n-a ajuns până acum picior de om, iar palatul și ținutul este proprietatea noastră! - Dar tu cine ești, cavaler al nopții?- strigă Arnăutu. - Sunt prințul Paloș și am trăit în lumea voastră
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
pe culoarul șase, Rareș Goia... Tatăl își mușcă obrazul pe dinăuntru, identificând silueta firavă care se poziționă corect la start, în rând cu ceilalți copii. Rechinul strălucea în lumina reflectoarelor, fără a trăda vreo emoție. Când se dădu startul, Marian încremeni. Rareș intră în apă cu un plonjon corect, o secundă mai târziu decât ceilalți, dar mișcările ample și ritmate, tăind apa pe lângă casca fosforescentă, îl făcură pe bărbat să i se umezească ochii. Chiar știa să înoate! Chiar avansa pe
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1437727508.html [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
Iar despre forța noastră nu vă mai vorbesc! Vreți să vă demonstrez!? Îl prinse pe Conacu cu un deget de cingătoare, căci era mai gras, și-l ridică ca pe un fulg până ajunse cu capul în tavan. Ceilalți trei încremeniră. Ursuz plutea la un pas de podea ținând boierul cu vârful unghiei de la arătător. - Haideți, salvați-l! Loviți cu spadele! Arnăutu puse mâna pe sabie. - Lovește! - îl îndemnă Ursuz. Căpitanul se năpusti asupra lui, dar se trezi în zid. - V-
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1419612542.html [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
pe care era scris numele ei, ținând-o strâns în mână multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc. Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1492800014.html [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
ei ca umbra unui nor? Parc ' o aud strigându-mă pe nume Și-așa mă simt de singur și stingher Precum atunci când a plecat din lume Să-și odihnească sufletul în cer! Nici în ceasornic timpul nu mai bate, A încremenit acolo sus în cui, Camera ei cu lacrimile toate Parcă mi-e teamă încă s-o descui... Nu pot să uit și n-o să uit vreodată Blândul chip din urmă când s-a dus, Acum eu știu că nu e
NU POT SĂ UIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Nu_pot_sa_uit_nicolae_nicoara_horia_1391510844.html [Corola-blog/BlogPost/364135_a_365464]
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1452695611.html [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare că mâine noapte vin să te iau! Omul încremeni. - Ce rămăseși cu gura căscată ca la dentist? În împărăția iadului nu sunt facultăți de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415171822.html [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în același pătrat ... Fără să ne clătinam frunțile răvășite În privirile albe, cu genele uzate de lacrimi . A încremenit între noi germinația pietrelor Când am împrăștiat amintirea rămasă ... La orizontul dintre bine și rău ,ascunsă În locul unde-am încrestat trecutul cu uitări. Sting văpaia ce-ngana oda iubirii Să te dăruiesc umbrelor ce te vor uză ... Că pe-o
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1483725871.html [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
afară soarele se ridicase de câteva sulițe , nici un nor nu umbrea azurul curat al cerului, frunzele uriașei sălcii pletoase, care trona, cu imensa-i coroană, jumătate din gardul curții, rămăseseră inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la nuntă, un văr dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul meu, prietenul meu, îmi trebuia un motiv solid, pentru a
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1471096021.html [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
divine Și pleoapele umezite ca irișii din glastre Ajung în pragul casei spunând o rugăciune Scăldată-n amintire sub aripi îngerești Nostalgice imagini ascunse-n părul meu Cu aura sublim-a minunilor cerești O rază mă-nșoțește, mă mângâie mereu. Zâmbete încremenite în colțul meu de dor Dau glas clipelor mute, dumnezeiesc de blânde, M-ascund în lacrimi calde, timide, mă înfior Casa cu prag de vise cu dragoste-mi pătrunde În dulci vedenii strânse-ntr-o oază de lumină ! Cu pașii
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_parfum_s_paula_diana_handra_1365336789.html [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
să vin mereu la tine, promise Iuliana în șoaptă, de parcă ar fi știut că este auzită. S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426757789.html [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
datorăm satisfacerea acestora... e inexplicabi. Apoi, așa de asemănătoare frici avem.. culmea că fricile sunt foarte comune și prin asta am găsi atât de multe asemănări în noi. Spre exemplu dacă am lua frica zilei de mâine: unii preferă să încremenească în fața angoasei, alții să treacă imediat la acțiune, alții să înșele pe alții ca să „câștige mai mult ș.a.m.d. Ori, după cum spuneam, întocmai ceea ce au oamenii mai mult, aceia îi desparte... ca o continuare a fricilor, dar nejustificată/e
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1426197475.html [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
a nemulțumire ori a rugăminte, fără să deschidă ochii. S‑a dat încet jos din pat, a tras un pulover pe ea și a trecut din nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar. Pentru că nu a răspuns, și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l‑a trezit pe Tudor. - Măi omule, este
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
scurtele comenzi pe care bărbatul i le dădea femeii, de a se așeza, de a se opri, de a se ridica de pe banca pe care tocmai se așezase să se odihnească, asemănându-se în acele momente cu un fetus uriaș, încremenit într-o tensionată așteptare. Scurtele și ininteligibilele ei răspunsuri guturale de refuz, sau poate de nemulțumire, nu erau deloc luate în seamă de acesta. Și de fiecare dată, revederea celor doi, departe de a-i stârni admirația pentru aparenta abnegație
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
S‑a așezat comod, plin de importanță, pe scaunul împins politicos de Gabriel. Am venit cu necazu’ băiatului ăstuia ăl mare, făcând o pauză pentru a le da un plus de greutate, în timp ce își plimba privirea pe fețele lor care încremeniseră la auzul celor spuse. Mă gândesc eu că n‑o să vă bucurați, dar trebuie să‑mi fac datoria. Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților. - Dar ce necaz, omule, spune odată! S‑a oțărât Vasile spre el cu mâna
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_13_.html [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
pe care a brodat Chipul Daciei Mari și frumusețea angelico-spirituală a poporului român întrupat în Eminescu răsfrângându-le în nimbul de slavă al Icoanei Mântuitorului. Eram în aulă jos, între invitați aprins și înflăcărat deopotrivă. Dimpotrivă, sus la balcon securitatea încremenise. Ceaușescu îl iubea și-l proteja. Am avut privilegiul să-l cunosc și să colaborăm spiritual alături de marele duhovnic al ortodoxiei Părintele Constantin Galeriu. Ioan Alexandru era un poet-cascadă al cărui misticism aprins de iubirea de Dumnezeu și de Neam
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1410229746.html [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
cealaltă, ca într-o oglindă magică. Dincolo de culme, privirile li se risipeau pe platoul imens și verde, străjuit în depărtare de munți uriași, iar pădurea, care cobora dealul pe partea cealaltă, părea o cetate medievală cu turnuri de piatră veche, încremenită în propria ei solitudine. 39 PERSONALITATE EXCENTRICĂ În văgăuna cea binecuvîntată de Dumnezeu sînt două feluri de oameni! Împărțirea asta nu se face după originea etnică: romîni, ucrainieni, nemți, turci, unguri sau mozambicani - ci după alte criterii, care țin de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cîți ani are. Nu cred eu că are Carina, la doi ani și nouă luni, noțiunea anilor, a timpului ce se scurge implacabil. Ea nu-l simte cum zboară, pentru că este mică, altele sînt prioritățile vieții ei, dar oamenii, cînd încremenesc de uimire la gîndul că, uite, au și îmbătrînit, zic cu un fel de tragică nostalgie: “Oare cînd a zburat timpul ... parcă mai ieri aveam paispreze ani ... ” ceea ce nu este de-a mirările ... Eu, cînd aveam paisprezece ani, muream de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
schimb, ea este pur morală. Ca adevărul! O jumătate de adevăr nu există! Cu ani în urmă am intrat la Munchen într-un magazin cu păpuși de porțelan și am rămas împietrit în fața acelei explozii de chipuri perfecte, cu zîmbetele încremenite pe acei obraji aproape reali, cu ochii luminoși și inteligenți, cu obrajii înroșiți de emoția inocenței pure. Două domnișoare, perfect fardate, cu chipuri îngerești, îmi zîmbeau cu căldură, cu dragoste chiar, nu mai știu cu claritate ce simțeam în acele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
2013 Toate Articolele Autorului INSULA TEMPLU Am aflat de Insula Templu încă de la prima întâlnire cu Oceanul Indian, dar atunci soarele era deja adormit și nu am putut s-o văd în splendoarea ei. A doua zi, părea o explozie verde încremenită între albastrul oceanului și albastrul cerului, nu știam prea bine unde se sfârșește unul și începe altul, păream niște pete într-o sferă albastră, iar verdele crud al ei făcea ca totul în jur să pară magic și misterios. Câteva
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1362942106.html [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
șoprului. Într-o mână avea oala cu lapte, în cealaltă sacoșa. Glasul bărbatului o atrăsese în șopronul din spate iar pe fața ei se citea mirarea. - Da ce numeri acolo de se aude la trei poște, înteabă ea răstit. Șerban încremenise. Sacul, încă nelegat la capăt alunecă ușor din mâinile lui, iar boabele se risipiră la picioare. Își îndreptă fața schimonosită de frică spre ușa șopronului. - No, da ce te-ai spăriat așe‘. Parcă ai văzut pă Necuratu‘. Uite, s-o
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
căldură sau i‑o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bietul_om_sub_vremi_cap_iii_pr_dorina_stoica_1387609581.html [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
scurge Roua, pic cu pic, prelinge Suferința în nimic. Dimineața plânge! Sub copacii ruginiți De atâtea amare veacuri, Suflete dorm în morminți Sub doina dulce a vreascurilor Și ziua toată plânge! Peste iarba-mbătrânită calc Pas cu pas fără să vreau, Încremenită-n gânduri stau Și-nchisă adânc în trupul cald Conștiința-mi zice Că sufletu-mi tot plânge! Că noaptea neagră, înfricoșantă, rea, Speranța mi-o va purta Spre lumi grele și pierdute... Și inima-mi tresare apoi Că sufletu-mi
DIMINEAȚA de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/claudia_archip_1458475318.html [Corola-blog/BlogPost/384155_a_385484]