1,207 matches
-
o parte, mai ales că mergea aproape singură, și să descopere în spatele ei un tunel cam de un stat de om, ce cobora în pantă ușoară, pe scări cioplite în stîncă, spre inima întunericului nesfîrșit. Cîteva clipe rămaseră cu toții mai încremeniți ca pietrele din jur, cu ochii deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia muntelui. Bărzăunul închise ochii, cuprins de-o beție fără seamăn, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în termenul de arheu definind identitatea ontică a fiecărui om, unică pentru fiecare dintre noi. Concepții noi a formulat pe plan universal de asemenea despre libertatea metafizică, despre prezentul poetic etern, sau despre frumusețe ca fiind nu o armonie statică, încremenită "secțiunea de aur" a vechilor greci ci o armonie în mișcare, așa cum are loc în dans. Este de la sine înțeles că "poezie gânditoare" nu însemnează filozofare versificată, ci acea poezie iluminată activă care impulsionează inima, sufletul, spiritul la trăirea transfigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
45. aici Când Alexandre și Léa ajung la Sevilla, între ei nu mai e, de mult, de prea mult timp, nici un mister. Certuri pefect reme morabile au luat locul orelor de întuneric cald și ploios, din Scoția. Sunt plictisiți, sastisiți, încremeniți, fiecare, în timpul lui, tânjind, fiecare, nu după celălalt, cât după sine, după un altfel de timp, unul intim, bine delimitat de cel pe care-l împart, fără prea mult chef, fără prea multă căldură. A doua zi, Alexandre pleacă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ba chiar e încurajat să facă asta. Pentru că reprezentația e unică. Premiera e de fapt ultimul spectacol. Stau cu mâna gata să atingă fruntea transpirată a lui Cavanosa. Văd vena care palpită pe fruntea lui, în timp ce omul fără chip stă încremenit, în fața unui Nissan cu îmbunătățiri. Acțiune. Portiera din dreapta-spate a mașinii se deschide. Un fel de mogâldeață se rostogolește din mașină, pe caldarâm. Mogâldeața iese din coconul în care stă învelită, apoi se desfășoară ca un covor. Pe verticală. O
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
groaza. Mi-am dat seama că dezastrul fusese provocat de scoaterea din cuptor, cu o seară în urmă, a vreascurilor încă fumegânde. Le-am lăsat lângă stiva de lemne, crezând că s-au stins. Îmi venea să plâng. Pe când stăteam încremenită, incapabilă de vreo mișcare, am auzit-o pe fata domnului Nishiyama, care locuia vizavi, strigând: — Cineva n-a fost atent la cazan. Văd că e curățat. Primarul satului - domnul Fujita, polițistul Ninomiya și pompierul Ōuchi și-au făcut și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Așa cum prevăzuse acesta, Naoji s-a apucat serios de băut. Fără știrea lui Naoji, am întrebat-o pe mama ce să fac cu nota de plată a farmacistului. Și-a acoperit fața cu o mână și a stat, o vreme, încremenită. Imediat după aceea, și-a ridicat ochii și a spus, zâmbind: — Habar n-am ce să fac. Nu știu câți ani o să dureze, dar trebuie să plătim, câte puțin, în fiecare lună. Au trecut șase ani de-atunci. Regina-nopții. Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că pe ea trebuie să fie scris numele lui Uehara. Am mers șontâc-șontâc până la intrare, cu sabotul în mână. M-am uitat bine la tăbliță. Intuisem corect. Scria „Jirō Uehara“, însă era întuneric în casă. Am mai stat o clipă încremenită, neștiind ce să fac. În cele din urmă, cu un soi de disperare turbată, m-am apropiat de ușă, gata să mă prăbușesc peste ea. — Vă rog să mă scuzați! am strigat, trecându-mi vârful degetelor peste rama ușii. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dificil și nu tocmai în consonanță cu dominantele mișcării lirice din momentul său de afirmare". Aflată la întretăierea de drumuri dintre aforism și haiku, poezia lui Gheorghe Grigurcu este, așa cum sugerează Ion Pop în excelentul său comentariu, expresia unei biografii încremenite "la vârsta rigorii contemplative, la care ochiul se îndreaptă spre lucruri mai curând pentru a le citi înțelesul decât pentru a le surprinde reliefurile palpabile". Există în versurile lui Gheorghe Grigurcu o tristețe bacoviană născută dintr-un joc al perspectivelor
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Asachi declară încurcat: însă care din aceste/ Să v-o las, care s-o iau,/ Hotărîre gre îm este,/ Nu știu ce să fac nici eu". Sau: "Păstorul lui Cârlova le știe și el pe toate, cînd le cîntă, natura toată tace încremenită, cu excepția cîinelui și a lui Eho, care dau replica". Nu absentează nici verdictele negative, care pot fi tăioase atunci cînd exegetul crede că se cuvine să ne despărțim de o materie caducă: "Nuvela (Petru Rareș a lui Asachi) e scrisă
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
turnați povești cu timpurile de odinioară, cu balauri, monștri, magii, zâne bune și alte istorii care nu-și mai au locul, spuse Zosima cu scârbă în glas. E simplu de înțeles, continuă el, profitând de uimirea celor doi, care rămăseseră încremeniți, cu gurile căscate, dacă nu mai e nimeni care să vă asculte poveștile, dacă nu mai e nimeni care să creadă în ele, vă pierdeți și voi puterea. Iarăși, e simplu de înțeles că e vorba despre o putere a
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
Baba se războiește cu marile fisuri ale creației: perisabilitatea, autoamăgirea, veșnica proximitate a dispariției prin degradarea substanței și prin pierderea identității. în acest sens, dincolo de ponderea sa obiectuală și de voluptățile vizuale pe care le stimulează, albumul Baba , această expoziție încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg în plină zi. Și dacă stai să asculți cu luare aminte, din paginile sale scrise și din materia grea a culorilor răzbat, paradoxal, și marile elanuri whitmaniene și sonoritățile stinse ale ecleziastului
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
arate, am văzut doar că-l luase în mână, când, deodată, Ghidușa a dispărut imediat, imaginea ei devenind transparentă și apoi invizibilă. Totul se petrecuse pe neașteptate, atât de repede, încât nici nu avusesem când să mă mir. Am rămas încremeniți, neștiind ce se întâmplase de fapt. Mam uitat spre Iasomia, crezând că ea avea o explicație, și dacă nu împiedicase dispariția Ghidușei, poate măcar știa unde se află. Însă Iasomia nu părea să aibă un răspuns, sau cel puțin, nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fluturele este simbol subconștient și simbol topologic, simbol al vieții pândite de moartea-păianjen și este structură generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larvă, timp-nimfă și timp-făptură înaripată, simultaneitate și succesiune, este palingenezie și clipă încremenită. Orbitor este Levantul romanesc al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48 a devenit cea din anii '89 ai sutei următoare, căuzașii devin manifestanți, pirații devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat în
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
afară./ tu nu-l crede, amice, tu nu știi, a venit ieri administratorul/ l-a făcut șef peste tot palierul, el e cel care cârmuiește acum/ camera asta, corabia asta blestemată de sub care apele s-au tras/ și a rămas încremenită aici, la etajul trei./ deci plătește-i, amice, el e cârmaciul, se clatină mereu/ ca-n vechime când vasul sălta peste ape." (oltețului 15, camera 305) Recunoașteți autorul acestor versuri pe drept cuvânt tulburătoare? Întreb aceasta având deja în gând
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
Iaurta vilul lui Manoli în obraz./ Aide-n sala de ospețe, că acolo joacă az/ șobola-nii-n strai dă purpuri. După mine, hai, țaruki!/ Armele ridic în bolte și răcnește toți: paluki!/ Năvălind în sala unde un ospăț avuse loc./ Dar încremeniți rămase și Iaurta și Languedoc:/ Căci în jur dă mese-ntinse pline dă a lumii blagă,/ Tave cu fripturi, banane în ciorchini, măslini și bragă,/ Grele cupe cu cotnaruri, cozonaci cu coji dă zahăr,/ șed boiarii-n hăinuri scumpe, șade mahăr
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
din povești, dilată realitatea ei intrinsecă pînă la limita comunicării cu propria noastră realitate și convertește episodicul și istoria mică în adevărate existențe exemplare, în metaforă și în mit. Această conversie a materiei în ritmuri muzicale și a unor momente încremenite, mai mult sau mai puțin identificabile, în adevărate universuri dinamice și expansive, nu se sprijină pe gesticulații mărețe sau pe cine știe ce alte acte de eroism creator. Deși Jacobi gîndește plastic și narativ cu o remarcabilă profunzime și cu o tot
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
coordonatele mari pe care Jacobi le urmărește cu o rigoare a privirii și cu o implicare afectivă ieșite din comun: mai întîi, el anulează trecutul static, reconstruiește memoria și trezește la o nouă viață ceea ce părea pentru totdeauna un moment încremenit. Fie că sunt personaje anonime sau persoane publice, unele cu un statut cvasimitologic, cum este Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipe și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
de eclipse de conștiință, precum un bacovianism explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă/ simțurile se atrofiază/ mintea acceptă demența/ și se retrage-n tăcere/ într-un fir subțire de salivă/ ce curge singur în colțul gurii încremenite" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). De subliniat că disperarea nu e defel metafizică, ci exact materială, dur despiritualizată precum o suferință fără contenire a unui trup absolutizat: "tot ce calc în picioare sînt eu/ conștiința mea și
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
noviciat încrâncenat"; Mircea Scarlat "nu mută statuia scriitorului de pe un soclu pe altul, ci se mulțumește s-o șteargă de praf"... În ce-l privește, Radu G. }eposu nu și-a tratat colegii de generație ca pe niște viitoare statui încremenite, distonând cu istoria vie a literaturii. I-a citit și analizat fără o grilă care, punând semnul plus în dreptul postmodernismului, să le șteargă acestora notele individuale: singurele, în fond, care contează. Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă e
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec în viteză peste balconul unde stau încremenită, nu-mi dau seama ce se întâmplă. Nu departe, în parcul din cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-o recunosc. Peste plante, peste copaci, peste flori, peste geacaranda
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dureros că îți intră durerea în oase, picioarele ei bat pasul pe loc într-un dans frenetic, tânărul a intrat în ritmul Silviei, se dezlănțuie ca într-un delir, se face liniște, o liniște nefirească, cei din jur îi privesc încremeniți, o bătrână cu un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă nimeni, că era mai bine așa. Ambulanța sosi Într-un timp record. Un medic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
puștiului. Acesta ieși entuziasmat, se prinse cu mâinile și picioarele de frânghia care atârna în spatele cabinei, dar nu apucă să facă aproape nici o mișcare, căci mâinile îi alunecară și căzu, în ciuda disperării cu care încerca să se salveze. Ceilalți rămaseră încremeniți, pe bătrân îl înțeleseră, dar nu și pe puști. În orele care urmară nimeni nu scoase nici un cuvânt, apoi doamna începu să plângă și să strige isteric, încât bărbatului și secretarei le luă mult timp ca s-o liniștească. Apucară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]