2,268 matches
-
nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit. Eu cu urechile mele l-am auzit, jos, la bistrou, când le povestea altor puști de aceeași calitate ca și el manageri, de! -, că el e șefu' aici. "Băi, frătimegilor", făcea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de serviciu pe la ea. Credeam că-i doar o antipatie spontană față de mine. Acum înțeleg că există și niște cauze concrete pentru manifestările ei date cu asprol. "Auzi, parcă voiam să te mai întreb o chestie...", face amica lui Băși, încruntată de efortul de a căuta prin memorie. "A, da!", își amintește ea. "Tot n-a apărut zăpăcitu' ăla de Dan?" "Nu, dragă. Dimineață credeam că se fofilează pe undeva, să scape de prezentarea proiectului cu care-mi rămăsese dator. De-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce dacă era dupe fix?", se miră portarul. "Păi, n-ai zis matale că să nu răspund la alea că a cerut directoru' dă la voi desfășurătoru' la co'vorbiri și dai dă belea", face șoferul. Se uită la mutra încruntată a nelămurire a lui Vasile și explică, gesticulând: "Că te pune la plată, bre, cum ar veni. N-ai zis chiar mata așa?" " Am zis, da' chestia asta nu era valabilă azi, la un așa caz dă forță majoră!" "Mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prima dată. Oftă plin de parapon: "Că-mi trebuia mie i'secticid! Să mă duc în piață cu el, să mă milogesc dă toți ăia p-acolo să mi le cumpere. Tu cu ideile tele de doi lei snopu'." Se încruntă și se apostrofă singur: Da' și io am pus botu' ca ultimu' husen. Da! Ca ultimu' husen, să moară mă-ta-n pușcărie dă nu!" Porni încet, bălăngănindu-se, către toaleta de la parter. Nu era nimeni pe holul întunecos. Intră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și colegul lui. Apoi se îndreptă tacticos către cămăruța unde era depozitat insecticidul-bază și se holbă la bidoanele albe, conținând o soluție incoloră. Unul dintre recipiente fusese golit pe jumătate. Adică din el se evaporaseră zece litri fix. Petrică se încruntă. Știa el mai bine decât orice profesor universitar de fizica fluidelor cum se produsese acest fenomen. Înjură scurt și șoptit, întrucâtva arhaic, de grijania ăluia care sfertisise insecticidul. Spuse cu un aer grav: "Nenorocit om și Anton ăsta!". După care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să lase naibii diplomația și să o ia de-a dreptul: "Auzi, bre, înțelesesem că-i vorba dă o cișmea, ceva..." Tăsică clipi de cîteva ori iute, ca și când l-ar fi izbit deodată un curent rece în față. Apoi se încruntă, într-un efort demonstrativ de aducere aminte. În cele din urmă, dădu din cap, înțelegând, chipurile, la ce anume se referea amicul: "Aaa! Ciușmeaua?" "Păi, da, cișmeaua..." "Gata? Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-mi iese și d-o ciorbă?" Internistul zâmbește. Îl cântărește din priviri pe pacientul nemulțumit, apoi se hotărăște rapid: "Nu. Las' că te știu eu pe tine..." Într-un minut, numitul domn doctor Radu fu în holul de la urgențe. Era încruntat și nervos: "Dumneata ești cel cu plaga tăiată?" "Eu sunt, dom' doctor." "Coană Lenuțo, de ce nu-i rana gata pentru prezentare?", o luă la rost medicul pe dolofană. "Violeto!", strigă medicul către interiorul misterioasei camere de primiri: "Tu ce faci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce-i drept, e drept, avea o mână incredibil de ușoară. Nici n-a simțit când i-a scos șomoioagele de hârtie. Imediat a început însă să se prelingă și sângele. Medicul îi verifică cu gesturi precise nasul și se încruntă, în timp ce-i tamponă sângele ce curgea necontenit. "Duduie Ștefania!" "V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da, cu igrec", gânguri fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
același moment. Se opriră și iarăși râseră. Până la urmă, fata de la ORL reuși să explice, ajutându-se binișor de niște gesturi largi: Am venit cu tataie să-i facem poză la nas...". "Bravo, bravo!", se entuziasmă colega. Nea Vasile se încruntă. Își spuse în mintea lui: "Cum, morții mă-tii, tataie, fă, bagaboanto? Păi, io-s tataie!? Ia să nu fi fost io cu bârnău-n batistă, că ți-ar fi arătat ție tataie ce poate. Auzi la ea, tataie!". Amândouă se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l salute pe Anton, când acesta îl prinse de umăr și-i spuse cu ochi rotunzi: "Auzi, nene, am apucat să-ți zic?". "Ce, bre, ce să-mi zici?" " A murit mă-sa mare a lu' Obama!" Petrică se uită încruntat la celălalt portar, după care porni spre stradă gesticulând și strigând ca un apucat, spre uimirea deplină a lui Anton: Ia uite, mă, d-aia nu mai puteam io. Mai lăsați-mă, bă, cu baba aia. Să fie sănătoasă, nene
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care scriau pe pereți texte obscene la adresa ta?" "Nu. Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba spre funcționară. Abia atunci văzu că în spatele acesteia se ițiseră o mulțime de mutre avide de cunoaștere. Chestia asta avu darul de a o scoate și mai tare din minți: "Ce-i cu voi, mă, p-aici? La ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una la altă, făcându-și curaj reciproc. În cele din urmă, Monica îndrăzni: "V-am auzit strigând și am venit într-un suflet încoace
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și cum o să mai scriu? Uite așa. Atunci îi prind bărbia cu o mână și repede îmi lipesc buzele de ale ei încercând un sărut până la urmă, spre rușinea mea, cam anemic. Ea își retrage tot atât de repede, fața și se încruntă la mine. Vă iubesc, doamnă Sima - îmi aud vocea. Eu sunt Iozefina, nu doamna Sima. Și eu sunt Gerard. Îmi pare bine de cunoștință. Și mie. Mă simt fericit când suntem împreună. Și eu la fel. Abia aștept în fiecare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Pâcu. Doar știți și voi asta... Știm. Cum să nu știm, că te-ai măritat cu o fată din sat de la noi - l-a luat la vale Gheorghe Amnar. După aceste vorbe, Cotman s-a oprit din vorbire, privind cam încruntat la Gheorghe Amnar. Spune, Ioane! Nu te opri! - l-a îndemnat Hliboceanu. Păi am să spun eu, dar dacă mă opriți... Așa pățea și Pâcu și nu se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vor merge mâine la târg cu flăcăii iștia - a sărit Puicuță. Și eu o să le țin de urât cu pușca sub nas - s-a arătat gata și Mitruță. Lotrii făceau fețe-fețe. Se uitau unul la altul și amândoi la cărăușii încruntați din fața lor. Costache! Hai să-i ducem la locul lor, iar mâine în zori direcția poliție! Împreună cu mine vor merge Cotman, Mitruță și Puicuță. Restul au să stea pe capul tău până la întoarcerea noastră. Cu asemenea cai avem să ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe Brighiu. Șefu, nu vreau ca năpasta, Să o iei în vârful ... ! Deci, având un plan în minte, Brighiu a-nceput o treabă, Să arate că-i cuminte, Pentru cine îl întreabă. Rizea temător din fire, S-a uitat cam încruntat S-a-ntors fără nici o știre, Și nu l-a mai controlat. A lansat ca în instanțe, Oxizi, baze și fenoli, S.T.L.-uri și substanțe, Aoleu, ne trec fiori ! Am trecut și eu pe-acolo, Șef de Stat major numit, Don Brighiu-mi
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
mai ocupa și el de copil. — De ce nu-l Însori cu Marychka? Ce-i drept, nu-i nici prea suplă, nici tocmai veselă, dar are sub treizeci și cinci de ani și o situație materială stabilă, deoarece o plătim noi. Christina se Încruntă și, pentru a vedea mai bine dacă Vic vorbește serios, se Îndepărtă puțin de el. — Cum adică, să-i spun Marychkăi mamă?! — Dar cine te obligă să-i spui mamă? Întrebă Vic. Poți la fel de bine să-i spui În continuare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spune cu un aer nehotărît. — Doar că ăsta nu e genul de acțiune pe care s o faci de capul tău, îi atrage atenția domnul Președinte, și n-o să treacă mult timp pînă am să-ți dovedesc că am dreptate, încruntă din sprîncene. — Așadar, îl întrerupe Monte Cristo, cel mai important e să ne supraveghem oamenii pe care fiecare îi vom avea în apropiere, să le dăm peste degete dacă fac pași în direcții greșite. — Aluatul e dospit, urmează ca noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții. Cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării mecanice. -Nu poți dormi cu mine. Nu e loc. De altfel, vezi și tu,,, Ă Antoniu Îi face semn să intre și să priveascăă, ce pat Îngust am,,. Arătarea se Încruntă, Își scoate guma de mestecat din gură și i-o lipește pe frunte lui Antoniu. -Taci! Să nu mai scoți nici un cuvânt. Nu-mi spui mie ce să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția? Am o repartiție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și rotește privirea, fotografiind interiorul, cu ochi de expert.. Prin fermoarul Întredeschis, gâtul sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Convingerea ei nu era total greșită. Cum această discuție nu-mi făcea prea mare plăcere și cum voiam să mă îndepărtez de subiectul iubitului meu frate, am întrebat: — Ce faci de Crăciun? Am să mă gândesc la tine. Georgie se încruntă. — Ei, o să ies cu niște amici de la școală. O să fie petrecere mare. Apoi adăugă: Eu n-am să mă gândesc la tine. E ciudat cât de dureros este să nu te afli împreună cu adevărata ta familie în această perioadă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca ceva foarte bine cunoscut. Nu era o față atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer. —Doamna doctor Klein? am spus. S-a întors spre mine și m-a privit. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]