255 matches
-
și profesorilor de azi trebuie să fie luat de cineva; timpul trece, puterile și forța lor scad, iar noi ne facem mari și trebuie să ne găsim un rost și o ocupație, zice Raluca. Ochii lui Sorin o privesc cu încruntare. Care va să zică, părinții tot îmbătrânesc. Și, până la urmă,... O întâmplare cu tâlc Toată familia e neliniștită. Mama și Sorina stau mereu în jurul lui Sorin. Iar tata a și plecat după doctor; trebuie să sosească din clipă-n clipă. Oare ce s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
responsabilă cu supraviețuirea și apărarea. De fapt, cu cât se gândea mai mult, cu atât se Înfuria mai tare, convinsă fiind acum că Harry avea exact aceeași atitudine ca și tatăl și fostul ei soț, reprimarea emoțiilor combinată cu o Încruntare critică din sprâncene. Cu câteva scaune mai sus, sprâncenele lui Bennie erau contorsionate Într-o expresie denotând suferință pură. Tot ce spera era să se poată ține până ajungeau la hotel. Se aplecă Înainte și-și sprijini fruntea de spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu masaje mușculare și ventuze. În pauza dintre timp, bărbatul bolnavei mă Întreabă dacă cunosc jocul de șah și cum am răspuns afirmativ, am jucat o partidă pe care am câștigat-o apoi a doua Însușită la fel și observând Încruntarea, mai mult nervositatea și În mod special Înjurăturile ce rivalizau cu cele țigănești,am cedat În favoarea lui. Am mers la el acasă mai mult de două săptămâni, timp În care mă aștepta cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pe fix pentru tine. Îi amuză pe alții, dar nu pe propriul tată. Știu cum e. — Da, Margotte e cumsecade. Nu puteai spera la cineva mai bun. — Deci ține minte, unchiule, fără griji. — Mulțumesc, Elya. Un moment de confuzie, de Încruntare și, ducându-se În piept, cap, și chiar jos În măruntaie și Împrejurul inimii, și În dosul ochilor - ceva ce ținea strâns, dureros, usturător. Femeia lustruia unghiile lui Gruner, iar el stătea drept, În capul oaselor În pijamaua Încheiată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu te teme, că nu te mânâncă... Ea intră și se așeză pe o margine de divan, tăcută și mirată. Prietina ei spunea ceva tainic, cu mult foc, băiatului; iar el o asculta când c-un zâmbet, când c-o încruntare din sprâncene; și din vreme în vreme își oprea ochii ca de păcură asupra ovreicei. Haia își pleca genele, privea în pământ; apoi iar cerca să vadă obrazul celui din fața ei, și ridică pleoapele cu sfială. Tudorița se ridică și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cheamă femeie în viață. Surori, mame, bunici: stimate doamne, ce faceți? Ce ați făcut? Nu sunt șocat, doar dezamăgit. Nu vorbesc pe un ton furios. E un ton îngrijorat, tandru, îndurerat. Imaginați-vă, rogu-vă, fața mea grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc. Am apreciat-o din toată inima - am fost recunoscător, emoționat. Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gri, purtând probabil în ei pâlpâirea unei promisiuni. Elfridei îi spuse: — Două sfinte, draga mea. Două sfinte laolaltă. Câte n-am putea realiza noi? Ochii ei continuau să-l amețească pe Vultur-în-Zbor. Erau ochi care-și cunoșteau puterea. O ușoară încruntare se ivi între sprâncenele Elfridei. — Intrați, intrați, exclamă Irina și, luând-o de braț pe Elfrida, îi conduse în salon. Ignatius Gribb murmură către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vin, dar abia după ce-l ținu un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi un vin? rosti Vultur-în-Zbor, zâmbind, și din nou acea ușoară încruntare înflori între sprâncenele Elfridei. — Sunt lihnit, anunță contele Cerkasov. Ce-ar fi să ne terminăm băuturile în timp ce mâncăm? A fost rândul Irinei să pară un moment înfuriată. Apoi femeia își fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar e decență, stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada, lumea, universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stimată colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada, lumea, universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum, aici! Ăsta e singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În care se Întoarce să răspundă, Îi zăresc preț de o fracțiune de secundă ochii negri și barba de câteva zile; pe frunte are Întipărite câteva cute de Încruntare. Nu, mulțumesc. Doar un brandy. Mersi. Are vocea aspră și accent american. Tocmai vreau să-l Întreb politicoasă de unde e, când Îmi Întoarce spatele și Începe să privească din nou pe fereastră. Ceea ce nu mă deranjează deloc, fiindcă, sinceră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la 8 ore seara precis. Experimentase mai multe atitudini și tocmai descoperise o poziție cu adevărat reprezentativă, când își făcuse intrarea Marele Komandir. Nu se ridicase în picioare. Aștepta cu nerăbdare, cu emoție doar începutu. De aceea, nu sesiză ușoara încruntare a generalului, pentru că privea prin și dincolo de persoana acestuia. Tresări numai atunci când sosi ordonanța lui Kutuzov cu un măreț coș de gardenii albe în brațe. Ivan așteptă aprobarea acestuia, după care dispăru printr-o ușă discretă de lângă podium. Moment teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde, flori sau mărgele colorate. Gătit ca de sărbătoare, ursul se îmblânzea dintr-odată. Și această trecere de la încruntare și amenințare la blândețe și chiar la veselie o făcea să creadă că lucrurile pot fi mereu îndreptate și că orice greșeală poate fi reparată. Dar, în general, erau buni prieteni. El înțelegea întotdeauna că există și accidente și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ați adus Înapoi exact când eram și eu aici! Credeam că Îl lăsasem la creșă, am adăugat pe un ton cât mai degajat. Am avut treabă acolo, săptămâna trecută. Acolo l-ați găsit? — De fapt, spuse ea cu o ușoară Încruntare, nu-mi pot da seama ce s-a petrecut. Eu, una, nu-mi amintesc să-l fi luat. M-am trezit cu el În geantă și mi-am Închipuit cum trebuie să se fi Întâmplat lucrurile. Îmi pare teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
apoi că totuși acuma tocmai același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi auzea întrebarea răcnită și îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui o strălucire nouă în locul încruntării. Strălucirea aceasta lacomă și tulbure a remarcat-o de atâtea ori în ochii mai tuturor bărbaților și totdeauna a măgulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului o ardea ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe puținii care nu-și pierduseră îndrăzneala. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat... Maiorul Tănăsescu își ținea strâns roibul, cu luciri de oțel în ochi, cu o ușoară încruntare a mușchilor figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de spumă cenușie. Mai înapoi, în șosea, prefectul Baloleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spus, ce interesează și folosește celor ce ne ascultă. Să nu ne manifestăm niciodată cu nervozitate. Înainte de a vorbi cu cineva, să afișăm un zâmbet pe fața noastră. Zâmbetul îl va determina pe interlocutorul nostru să accepte discuția cu noi. Încruntarea și tonul ridicat al vocii noastre, îl va speria pe interlocutorul nostru și acesta va fugi de noi. Să nu vorbim fără rost niciodată, deoarece și vorbele ca și gândurile se înfăptuiesc în realitatea vieții noastre, prin acțiunea legii cauză-efect
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă. Zâmbetul lui Alex dispăru, apoi reapăru, dar cu totul alt zâmbet. George își intensifică încruntarea provocată de John Robert, adăugându-i o grimasă batjocoritoare. John Robert se întoarse către George și-i spuse: „Bună ziua“. Alex înaintă pe lângă John Robert, care-i ținea ușa deschisă, și se opri la piciorul scării, pentru a se feri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se gândi să-și scoată pantoful și să spargă geamul cu el. Fața îi era însă impasibilă; până și încruntarea se spulberase. Se îndepărtă de casă cu pași calmi, înaintă vreo douăzeci de metri, apoi se opri și rămase câteva minute perfect nemișcat. Doi studenți de la Școala de Politehnică din Ennistone, care se duceau să-i ducă Nestei Wiggins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ncotro, sări în picioare, începu să-și strângă părul și vârî un picior gol într-un papuc, pe celălalt neizbutind să-l găsească nicicum. Pearl deschise ușa când John Robert ajunse aproape. Filozoful intră, trecu pe lângă ea cu o ușoară încruntare și intră de-a dreptul în camera de zi, unde Hattie se aplecase sub un scaun pentru a-și recupera al doilea papuc. Sări o clipă într-un picior, reușind să-l încalțe, apoi rămase locului, ținându-și o coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
satisface serviciul plătit. Important, alături de ce publică este cum publică! Acest cum publică, maniera de expunere și transmitere, are un efect esențial asupra mentalului colectiv al societății care citește, ascultă sau privește. Spre exemplu, un singur zîmbet, sau o simplă încruntare pot aduce conotații foarte diferite unui mesaj transmis. Pentru ca acest cum să se deruleze așa cum ne dorim noi, avem nevoie de legături bune și foarte bune cu presa. Unul dintre scopurile majore ale oricărui sistem, este acela de a se
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât m-am bucurat că nu murise. Îi respiram mireasma (numai a ei) și-mi plăcea că nu semăna cu a nici unei fete de pe pământ. Delirul voluptății care atrage se consumase, e adevărat, dar de ce nu venea dezgustul care respinge
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de Sf. Maria, ori care se calcă-n picioare ca să atingă moaștele unui sfânt. Dimpotrivă, uneori le invidiez inocența și ardoarea. Tot ce-mi doresc, în schimb, este ca și ei să respecte rezervele celorlalți, fără a mai săpa cu încruntare la groapa dintre marele public și elitele culturale. Atât. Nu mi s-a părut consult să spun toate acestea la moartea omului. Dar față de atâtea provocări, am considerat inoportun să tac. 18 noiembrie 2010 O surprinzătoare jubilație cultural-comunitară Oricât de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
moral și spirit civic), pe atâta m-a contrariat mârlănia flamandă. La Florența, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ți arate un amărât de pandantiv, convins că „n-ai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în arene greco-romane scările din fața standului Humanitas, la Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, pentru Cioran și Gabriel Liiceanu, Antoaneta Ralian și Radu Paraschivescu, Anne Frank, Grigore Leșe, Horia-Roman Patapievici. Rudele și prietenii mi-au contorizat cu înduioșătoare încruntare agitația, nebuneala și tensiunea arterială, dar nimeni nu m-a putut extrage din euforia inconștientă în care te aruncă imaginea unei cozi la autograf pe patru rânduri, cale de-o sută de metri, timp de trei ore, cum a fost
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]