888 matches
-
fusese atent la felul În care silueta ei zveltă, cu care credea că se obișnuise, Înainta pe drumul acela demult părăsit și pe care ea l-ar fi putut găsi cu ochii Închiși: urma drumului ascuns acum de iarbă era Încrustată În memoria tălpilor ei goale. Klaus, spuse el Încet, aproape fără voie. Să-l Întâlnească tocmai acolo, În mica stepă maghiară, redevenită pustă În ’56 . Îi veni În minte Regina și poarta metalică de la Vorkuta maia, inseparabile În nepotrivirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe urmele mele, ca într-un ritual. Îmi plăcea să-i ascult scrâșnetul schiurilor cum zgâriau zăpada în urma mea. Și doar schiurile lui făceau un zgomot aparte, pe care nu l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile. De la distanță îl puteai recunoaște după poziția oblică pe schiuri, mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată în nestemate. În diverse colțuri erau plasate străji în armuri, cam de dimensiunea cavalerului meu. Țineau între chelicere niște sulițe cu vârfurile vopsite în roșu, purtau coifuri cu boturi ascuțite, o creastă antenoasă și un ochi central în frunte. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
actul conversației, M.M. intra într-o stare de confuzie și tăcere totală. Te privea ca și cum ar fi înțeles perfect sensul întrebării, dar fie refuza ori, mai degrabă, nu izbutea să-ți răspundă, pesemne negăsind în tine la acel nivel profund, încrustat în matricea ta, informația necesară. Îndată ce-ți reformulai întrebarea în limba maternă, figura i se destindea dintr-o dată, apoi urma un elaborat proces de compilare ce producea în scurt timp răspunsul. Mult disputata și controversata teorie darwinistă pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de penetrant și dureros în minte. N-aveam să uit pentru multă vreme acest cuvânt. Dar iată că ploaia s-a oprit subit. Ușa s-a deschis larg și trei oameni în sutane, cu niște cruci masive de lemn, frumos încrustate în argint, atârnate de gât, au pătruns la mine în colibă. Trebuie să fie fundamentaliștii, mi-am zis, privind lamele tăioase care se prelungeau în crucile ce străluceau splendid în razele proaspete și încă umede de lumină ce penetrau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu o politețe absentă pe care o lăsa deoparte doar când citea cu glas tare comentariul muzeal. Am avut dovada pe la vârsta de douăzeci de ani, pe când străbăteam o expoziție de artă primitivă. Într-un colț, erau niște ciomege abjecte încrustate cu culori nasoale. Tata s-a apropiat de hidoșenia asta, probabil intrigat că se poate expune așa ceva. Citi tare explicația: „Insulele Samoa, ciomege sculptate. Julie, Baptiste, haideți să vedeți.” Și adăugă, fără ironie ori subînțeles: „Remarcabile, aceste ciomege sculptate.” Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce ține loc de pat plin, de burtă îndestulată, de iarbă verde; fericire ca o diversitate consemnată cu majuscule (AILĂVIU, domnișoară X, tu ești viața mea); fericire încrustată pe o piatră sau pe un soclu (aici odihnește robul robilor) într-un interval de câteva cifre; fericire săpată sub catapeteasmă, deasupra aripilor. Numai nebunii pot doza fericirea. Doi ani au fost împreună, cum bine le sta oamenilor singuri. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o să te îmbrac ca pe o păpușă, numai să nu spui la nimeni. Câteva ore s-a făcut întuneric în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sfintele Taine și, ca un miracol, te vei găsi în toate cele atinse și vei fi tu cel de peste tot și inima ta, în inimile lor, va număra: Doamne, cât de comodă îmi este această cruce pe care cineva a încrustat cu litere de o șchioapă "Sfânt" și cât de îngustă mi-a fost cămașa păcatului! Doamne, mântuirea prin excludere este calea cea mai scurtă spre tine. Dumnezeul meu din camera de gardă a contagioșilor, recomandă-mi un sirop din floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani, valuri de carne putredă încrustau cerul. Rogozul aducea a barbă crescută pe năsălie. (Omul, după ce moare, mai trăiește câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din Ulm“, după numele portului de Îmbarcare. Purtau asupra lor o Biblie masivă, legată În scoarțe de lemn, cu o cruce de fier pe coperta din față și cu interiorul ambelor scoarțe potrivit de neted, ca stăpînul familiei să poată Încrusta În scris cele mai Însemnate evenimente. Duceau totodată cu ei fidelitatea nestrămutată față de Biserica Romei și Încrederea În patenta de colonizare a magnaților maghiari prin care li se garantau Împroprietărirea cu destule iugăre de pămînt, În funcție de numărul membrilor familiei, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
închis cu negru, bărbații sunt la costume moderne, femeile sunt lejer și inedit îmbrăcate, iar eu sunt aici îmbrăcată în roșu, iar în minte port diversitatea și lucrătura în pietricele a unor veșminte thailandeze. Mă simt și eu mică și încrustată în imaginea minții mele. Ochii, ochii îmi sunt două pietre prețioase și strălucitoare, irisul parte comună cu aluminiul globurilor oculare, și deci nimic nu mișcă în mine. · Și știind că totul este rațiune, totul este biologie. Și citind o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei este un multimilionar chinez, Moni a purtat un ceas Rolex, model exclusiv. Doar că bijuteria nu este de la Mr. Lhamo, așa cum s-ar fi putut crede, ci de la fostul ei soț, Irinel Columbeanu. Rolexul, din aur de 18 carate, încrustat cu 1.000 de diamante, a costat 80.000 de euro. Mai mult, poartă pe spate o dedicație, pentru care Irinel a trebuit să ducă multă muncă de convingere cu reprezentanții companiei: "Especially for Monica Columbeanu". Acesta nu este singurul
Moni, nedespărţită de cadourile de la Iri () [Corola-journal/Journalistic/67711_a_69036]
-
nu este singurul cadou pe care fosta doamnă Columbeanu l-a păstrat după divorț. În februarie, când și-a luat lucrurile de la Izvorani, nu a uitat să bage în bagaj Rolexul de 80.000 de euro, un Chopard La Strada încrustat cu diamante, de 32.000 de euro, și primul Rolex primit de la Iri, o piesă din aur alb de 6.000 de euro. Și astfel, Moni a plecat de la Izvorani spre SUA cu o minicolecție de ceasuri de aproape 120
Moni, nedespărţită de cadourile de la Iri () [Corola-journal/Journalistic/67711_a_69036]
-
punct de referință în repertoriul marilor apariții faulkneriene. Simbolismul apăsat al poeziei lui Swinburne, „micile ironii ale vieții" născute sub pana lui Thomas Hardy, plăcerea pencilensiană de a pune în mișcare o întreagă galerie de personaje abia schițate, dar profund încrustate în canavaua socială (descrise, însă, catehetic, ori mizând pe profunzimile vocii interioare, ca la Joyce), ping-pong-ul replicilor parcă decupate din piesele pline de vervă ale lui Oscar Wilde sunt, fără nici un dubiu, englezești. După cum, din punctul de vedere al stratificării
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
Președintele venezuelian Hugo Chavez a prezentat un nou sicriu ce conține rămășițele lumești ale eroului revoluționar al Americii Latine de secol XIX, Simon Bolivar, anunță BBC News. Autor: Alexandra Dumitru Sicriul din mahon, încrustat cu diamante și stele de aur a fost prezentat în cadrul unei ceremonii menite să marcheze moartea „Eliberatorului”din 1830. La începutul secolului XIX Somon Bolivar a fondat Gran Colombia, o federație ce în prezent reprezintă Venezuela, Columbia, Panama și Ecuador
Noul sicriu al lui Bolivar încrustat cu diamante şi stele de aur () [Corola-journal/Journalistic/67770_a_69095]
-
palatului de la Balcic, în contextul în care în edificiul muzeal va fi expusă, până în toamna acestui an, caseta specială cu inima Reginei Maria. Potrivit Antena 3, în mod excepțional, din 18 mai și până în septembrie, o casetă din argint aurit, încrustată cu pietre prețioase, și adăpostind inima, va fi expusă la Peleș, într-o sală specială. În 1933, prin testament, Regina Maria a cerut ca, după moartea sa, inima să-i fie îmbălsămată și depusă la Balcic, în palatul de acolo
Inima Reginei Maria, expusă la Castelul Peleș. Vezi de când by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79455_a_80780]
-
Desigur, și logo-ul Apple iese în evidență prin cele 53 de diamante, montate, de asemeni, în aur de 24 de carate. Originală este și cutia pentru iPhone 4S, realizată din platină și din oase de Tyrannosaurus Rex încrustate cu pietre rare precum opalul.
Vezi cât costă cel mai scump iPhone 4S () [Corola-journal/Journalistic/68009_a_69334]
-
orb ca fierul" (Afară). Viața lăuntrică e astfel livrată acestui "afară", plin de feeria unor impredictibile, nesecate metamorfoze. În așa măsură seducătoare, încît ființa nu ezită a se contopi cu neînfrînatul flux imagistic, a deveni una cu substanța lui oceanică, încrustată cu referințele unei civilizații de alexandrinism tehnicizat, nu fără ușoare nostalgii naturiste ca o floare prinsă la butonieră: "ventuzele fluviului mă absorb - țintă acvatică de tras cu pușca / valul îmi sfîșie pielea cu mandibule de crustaceu / ape tulburate cu aberații
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Distrugerea semnelor timpului nu rămîne niciodată nepedepsită. Îmi amintesc de acel teatru din Porto, unde am văzut spectacolul lui Silviu Purcărete cu Furtuna: deși recent inaugurat, avea aerul fantomatic al unor personaje ale lui Goya, praful părea să se fi încrustat deja în ziduri și în lemnărie; era un teatru cenușiu, în care pătrundeam ca niște strigoi invitați la o adunare al cărei sediu nu mai fusese de multă vreme folosit în acest scop. Oficialitățile voiseră însă "aur" și dorința li
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
cruceri. Timp de trei zile, copiilor și celor care vor să cunoască atelierul nevăzut al icoanelor și al crucilor de mână, le facem invitația de a descoperi cum se desenează izvoadele și se zugrăvesc sfinții, cum se însemnează și se încrustează pristolnicele și icoanele de vatră în cadrul unor ateliere-întâlniri cu câțiva dintre iconarii și crucerii al căror drum dezvăluie căutări și reconstituiri personale ale meșteșugului Icoanei, dar și o raportare adecvată la canon și tradiție. Întâlnește-l pe Mircea Daneliuc Cinefilii
Vino să te întâlnești cu Mircea Daneliuc, la Zilele Muzeului Ţăranului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72543_a_73868]
-
undeva, în fundul curții, apa curentă și băile sunt, și într-o parte și în cealaltă, inexistente, telefonul și lumina electrică își vor face apariția abia spre sfârșitul secolului, automobilul, radioul, ca să nu mai vorbim de televiziune, sunt, și ele, invenții încrustate în viitor. Observațiilor acestea sociologice cantitative le putem suprapune altele cu un alt conținut, pe care Creangă nu-l dezvăluie. De exemplu, realitatea aspră că Humuleștiul era subordonat, ca și orașul Tg. Neamț, Mănăstirii Neamțului 2. Documentele certifică în diacronia
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
încântătoare în Caraibe, Perry și Gail întâlnesc un bărbat neobișnuit care ține neapărat să joace o partidă de tenis cu Perry. Este „un tip musculos, complet chel, cu un piept enorm, care poartă un ceas de mână Rollex de aur încrustat cu diamante și pantaloni de trening susținuți de un șnur legat cu fundă în talie”. Absolut fascinantă este suita acestui tenisman amator: un grup numeros de persoane, toate în negru, care asistă la meci în cea mai deplină tăcere. O
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
în contrapunct, e un desenator subtil, care tinde să sugereze mai mult decât am putea noi să deslușim din limbajul pe care clopotele nu-l folosesc explicit. Și se întoarce și el în mitologie, reinventează scrieri pierdute, pe care le încrustează, așa cum o făceau sumerienii pe tăblițele de argilă, în lemn, bronz, piatră și...piele. Pergamentele sale reiau, deci, acel limbaj pe care nu-l auzim, dar pe care trebuie, oarecum, să-l percepem văzându-l. Nu știu dacă s-a
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
pe sensul transmis de cuvinte, că orice semn imaginat, alăturat altuia, ca și acesta, construiește un sens nou. Scrierea lui Ștefan Călărășeanu construiește o poezie a semnelor, lucrată scrupulos, cu multă atenție la mișcarea mâinii, indiferent în ce materie se încrustează. Foița de aur cu care le îmbracă, le uniformizează întrucâtva, dar le îmbogățește în strălucire, ca și când istoria străveche se scrie acum, ca și când clopotele sale ar pulveriza un limbaj nou peste auzul nostru leneș, nedispus să facă vreo concesie propunerilor sale
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]