916 matches
-
care nu stă în spatele drumeagului ci, iese în calea pelerinului și-i arată drumul drept spre Lumină. Urmă încrustată în granitul ființei. În numele fiecăruia. În inimă. În plămada de suflet. Urmă de neșters pentru că nu e înscrisă în slovă, ci încrustată cu lacrimi și sânge, în cartea fiecăruia. Ardeleanul știe că va da seamă pentru orice cuvânt risipit, pentru orice pumn de țărână lăsată în voia sorții. El se consideră responsabil pentru această părticică de țară mirifică în care a văzut
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetii_ardealului_slujitor_in_patria_cuvantului_mircea_dorin_istrate_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
este seva mesteacănului care-l face vânjos și-i dă puteri aproape supranaturale, să muncească și să lupte, este un motiv care se regăsește în aproape toate poemele cărții de față. O poezie a duratei, cu un mesaj care rămâne încrustat în fibrele inimii, e un adevărat temei de rămânere. Tradiția ardelenească e vie și-ți respiră prin pori. Mireasma ei este neasemuită. Mircea Dorin Istrate a mutat prin versurile sale, cosmosul în Ardeal. Aici e pentru toți, ombilicul pământului, de
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetii_ardealului_slujitor_in_patria_cuvantului_mircea_dorin_istrate_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
de luceferii inimii și te țineam de mână ca să simți îmbrățișarea cuvintelor. Mâinile mele conturau diafanele forme ale trupului tău și te nășteam din spuma cuvintelor. săpate în cântecul din inima mea. Acolo, cu dalta dorului defineam rotundurile tale și încrustam giuvaerele cu sclipiri de rouă iar tu-mi spuneai că sunt bolta sufletului tău. Dar într-o zi te-ai prefăcut iarăși în piatră amorfă și-am devenit un departe, prea departe de tine. Cuvintele mele nu mai ajung, lumea
A FOST de LEONID IACOB în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Leonid_iacob_1400766582.html [Corola-blog/BlogPost/366502_a_367831]
-
Iar nopțile tăcute și flămânde Din carnea de cuvânt au tot mușcat Lumina mi s-a micșorat în toate Iar în priviri tristețea s-a mutat. Mi-am amăgit cuprinsul cu-acel poate Dar mi-e târziu și-am trupul încrustat De cicatrice fără vindecare... Tu ești de vină de-am să mor de dor! Muguri de aripi noi fără de soare Se-atrofiază-n gând... și uit să zbor... Referință Bibliografică: Știi? / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV
ŞTII? de AURA POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1401642055.html [Corola-blog/BlogPost/365271_a_366600]
-
a ținut loc de faclă nestinsă a spiritualității, cea fără de cenușă și a creat curente de opinii cu întreaga sa operă, trasând coordonate morale și etice de necontestat pentru orice om de bună cuviință. Numele său va rămâne pe veci încrustat în memoria Ființei Neamului românesc pe care l-a slujit în chip jertfelnic. Ca puțini alții, Andrei Vartic a simțit în carne, în inimă, în suflet, pe limbă, „dulcele românesc al ființării”. În prag de Rusalii, să aducem un gând
IN MEMORIAM (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Trei_ani_de_neuitare_andrei_vartic_i_cezarina_adamescu_1338967578.html [Corola-blog/BlogPost/358193_a_359522]
-
se sprijină aripa Hultanilor când își iau zborul Și tot prin el se cerne clipa. Trimitem rugi către albastru, Ori universuri infinite, Iar zeii, răstigniți pe astre, Râd și le lasă ne-mplinite. Cerul respiră libertate, Este îndemn spre cutezanță. El încrustează demnitate'n Visul atins, nu doar speranță. E'un cer în noi, în fiecare, Un spațiu'n care, Dumnezeu, A răsădit, ca pe'o onoare, Puterea de'a te crede zeu. *** Referință Bibliografică: Cerul e-n noi / Ovidiu Oana Pârâu
CERUL E-N NOI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1467001731.html [Corola-blog/BlogPost/378174_a_379503]
-
păși pe aleea principală, încercând să prezentăm câteva obiective care ne-au reținut atenția. Ne deplasăm pe aleea principală străjuită de arbori bătrâni. În partea stângă foarte aproape de intrare se află Fântâna de Argint, o fântână din piatră, având cruci încrustate pe pereții exteriori și un grilaj metalic drept capac. Pe perete se află un mozaic realizat după modelul lucrării majolice -„Omagiu în fața Necunoscutului” a pictorului florentin Andrea de la Robia, din secolul al XV-lea. Tabloul îl înfățișează pe Iisus nou-născut
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
castelului, ca o dovadă a respectului reginei față de toate religiile lumii și, mai ales, față de religiile musulmană și creștină specifice oamenilor locului. La capătul mormântului se află o cruce de piatră românească. Crucea are o simbolistică bogată. Pe ea sunt încrustate înscrisuri în limba slavă bisericească. Pe trunchiul ei și pe brațele laterale se află câte trei cercuri, simbolul Sfintei Treimi. În fiecare grupare de câte trei cercuri, cel din mijloc este mai mare, reprezentând, probabil,Tatăl. În total sunt nouă
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
pe care, conform unei credințe bulgărești străvechi, dacă îl îmbrățișezi, îți aduce bogăție. Pe laterala dinspre mare a Capelei în beton este decupată o cruce, iar în pământ este fixată o cruce de piatră, în poziție verticală. Pe ea sunt încrustate elemente cu o simbolistică bogată: în partea de jos se află două oase și un cap de mort, deasupra o combinație de cruce și ancoră, o plantă și în partea de sus un soare, astfel moarte și viață trec unele
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și la conținut. Auzi un pocnet de bici, ba nu, niște bubuituri. Anticarul o zorea. Să se grăbească! Văzu ca prin ceață că acesta împinse înainte-i și un ceas. Ultimul. Micuț cât unghia, de argint, acoperit cu un căpăcel încrustat cu puzderie de pietricele verzi, strălucitoare. Un ceas-medalion. Iar în loc de lanț, trona grosolan o fâșie cârpoasă și surie, ceea ce mai rămăsese dintr-o bentiță de rips negru de odinioară. Îi plăcu. Îl cercetă scurt, dar îl puse alături, pe taraba
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1416777868.html [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
și Sfânt, unul dintre cei mai pricepuți conducători de oști, apărător de țară, genial om politic, diplomat, organizator și ctitor de cultură românească. Este acoperit cu un baldachin de marmură albă - vârf de creație a genului - ce poartă o inscripție încrustată pe lespede. Ea ne amintește că viteazul domnitor este ctitorul și ziditorul sfântului locaș, alături de soția sa Maria, fiica lui Radu Voievod. Pe mormânt se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871 despre care am amintit anterior
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1414438472.html [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
aguridei îți arăta din medalioane aurite poze bucolice, odrăslite în culori de curcubeu, prelungind mii de tonuri în ochi și în minte. Pe lângă peretele din fața crivatului, o ladă-nflorată cu lalele și maci îi ținea tovărășie acestuia, ascunzând sub capacu-i încrustat cu scene diurne adevărate simboluri ale vieții trecute în trudă și dragoste multă. Din pavimentul de șamot-al odăii, mângâiat de o scoarță prelungă, între pat și lada cu zestre răsăreau parcă minunate flori roz-albe în chenar de frunze lucioase
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1466317107.html [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DINCOLO DE PRĂPASTIE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Acolo, voi încrusta în pietre semne, cine le va descifra deschide porți prin tâmplele timpului, trage durerea după sine și pleacă, dincolo de prăpastie unde s-a rostogolit cerul și se naște într-un alt univers. Aici un Dumnezeu exilat a creat cuvântul egal
DINCOLO DE PRĂPASTIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1466414994.html [Corola-blog/BlogPost/383606_a_384935]
-
semnificații multiple pentru întreaga comunitate a condamnaților politic din România. Căci a cunoaște pedagogia complexă a durerii pe acest pământ devine totuna cu pătrunderea Ființei în adevărata ei umanitate lăuntrică. „Orice societate normală, indiferent de stadiul civilizației sale, se află încrustată într-un fel de tipare sau medii asemănătoare, analoage cu receptaculele fagurelui.”, scria Profesorul Papu despre argentinianul Martinez Estrada. În anul 1952 însă, lucrurile nu mai puteau fi privite astfel, tocmai pentru că „Nu mai eram o țară liberă. Știam în numele
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1409057274.html [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
spirituale a femeii. Dragostea îmbracă povestea, o face agreabilă și penetrantă. Proză scurtă, textele se leagă prin personajul principal, prin căutările femeii în lumea bărbaților. Refacerea cuplului perfect produce bucurii. Cuplul este mereu o prezență în aceste texte. Biografia este încrustată în narațiune, autoarea depășește momentul și ne oferă o secvență din societatea modernă. Bucuria întâlnirii cu jumătatea sa, bărbatul, este un semn al regăsirii în labirintul vieții și al morții. Este confirmarea formării întregului. Limitele sunt depășite, contextul pare eludat
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1456733152.html [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
Shakespeare, Bucură-te, A fi deasupra strâmtului vârtej lumesc Bucură-te, A fi scânteie din slăvitul foc ceresc. Bucură-te, A fi comoara regăsită și pierdută, Bucură-te, Zestre multă ce nu poate fi vândută, Bucură-te, Psalm de taină încrustat în rugăciune, Bucură-te, Gând cucernic, a lui Dumnezeu minune, Bucură-te, Luptă mare cu stihiile-nvrăjbite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. VII Pe porțile-nchisorii intrai la senectute Făcându-ți semnul crucii spre zidurile crunte Și te-ai retras antimic
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Sabina_maduta_1402414017.html [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
de creanga cea mai de sus a timpului și mai răsuflu o vreme. Tu privești meșteșugul și arzi ca o flacără la poalele muntelui de gheață prin care vom trece amândoi dincolo în paradisul alb de lumină. Aici ne vom încrusta anii pe o tăbliță de jad pănă la apusul în stea unde o cruce de sticlă ne va veghea trecutul. Referință Bibliografică: Ziua când lumina se va desăvârși / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1279, Anul IV
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1404257566.html [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
să se simtă fără voia ei, cuprinsă de un sentiment ciudat, neîncercat încă până atunci. Și-a acoperit gura minunată cu buze senzuale de culoarea rodiilor, ce lăsau să se vadă când zâmbea dinții albi minunați, asemeni mărgăritarelor ce străluceau încrustate în prețioasa-i diademă, cu un colț al șalului minunat din cașmir fin țesut cu mătase, într-o tentativă fugară de ași ascunde propria tulburare de acele priviri îndrăznețe. Îi răspunde cu o voce mângâioasă și cu multă dulceață în
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Articolele Autorului Nu ți-e teamă să te-apropii de-ntunericul din mine? Ultimile seri de vară-și fac de cap pocnind din bici- Biciuie-mă și pe mine, dar să ai cnut de rubine Să-mi rămână piatra scumpă încrustată-n vers și nici Să nu te gândești că doare lovitura! Pe sub piele Sunt dureri atât de multe că nimic nu aș simți- Rupe-mă, ca pe o floare, dintr-un ram de păsuiele! Eu voi înflori și-n toamnă
ULTIMILE NOPŢI DE VARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 by http://confluente.ro/violetta_petre_1475087616.html [Corola-blog/BlogPost/384360_a_385689]
-
NEGRU-VODĂ BASARAB care a descălecat din țara transilvană a Făgărașului prin „cheile” Munților Carpați. El și-a stabilit capitala pe Argeș unde a ridicat mănăstirea Curtea de Argeș, de care se leagă legenda meșterului Manole. VASILE LOVINESCU evocă simbolistica ascunsă a figurilor încrustate în paftaua lui Neagoe Vodă și anume: ”o lebădă cu gât de balaur și cu cap de femeie, ceea ce ne duce cu gîndul la imaginea celestă a constealției LEBEDEI situată în vecinătatea Constelației DRAGONULUI, care poate fi considerat un alt
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Romania_intre_scutul_antiracheta_amer_marin_voican_ghioroiu_1338400834.html [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
furie: - Martin Baston, vino în grabă, Căci ai de-ndeplinit o treabă! Îl vezi pe cel cu părul rar? S-a comportat ca un Măgar. Pentru insolenta-i comportare Scarpină-l nițel pe șale! Martin sosi în graba mare Și-i încrustă pe spinare Două vorbe ticluite. Măgarul tace și-nghite, Simțind acum pe pielea lui Că nu îi este dat oricui Stăpânul să-și lingușească, De ești de viță măgărească. Referință Bibliografică: Măgarul gelos / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1496934623.html [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
meșteșugari din județele Hunedoara și Mehedinți. Piesele expuse de Borza Mircea și Borza Petru, Tomești, județul Hunedoara, se remarcă printr-o foarte mare simplitate. Sunt realizate după model roman, fondul de smalț, cu ornamente simple, linii în formă de zig-zag, încrustate în vas sau făcute pe roată cu ajutorul cornului de vacă în capătul căruia se pune o pană de găină. Vopseaua albă se obține dintr-o piatră specială, moale, care se macină sau râșnește și se amestecă cu apă pentru a
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1403179328.html [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
Poemele din această antologie au titluri precum: CHEMARE ( te chem. In astă noapte la ospățul ținut în taină la o margine de gând), MEDITAȚIE PE UN PERON (așteptăm trenul clipei următoare), GÂND MUT (crâmpei din făptura-mi născută din lut încrustată cu vorbe cântate-n poeme), ȚIPĂT DE VÂNT (descătușată de-ntuneric ... mi-aduc aminte de năluca țipată de noptatic vânt), FLORI ȘI ARME (buchet de roze albe, când floarea las arma fără glas), TĂCEREA (în astă sară iau tăcerea, o
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Florin_grigoriu_1400889356.html [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Ne rugăm în nisipul clepsidrei nocturne: Clipă rămâi...Ești atât de frumoasă...” ( Carpe diem ) Lacrimi, amintiri și trandafiri care sângerează spun povestea unui suflet care retrăiește vise împletite în doruri și care deplânge risipirile vieții. Autorul își deapănă sincer trăirile, încrustându-le în petalele vremii: “Potop e de lacrimi, curg fluvii de jale,/ Amintiri îngropate în răvașe nescrise,/ Trandafiri sângerând printre spini din petale,/ Prea multa risipă de doruri și vise.” ( Risipiri ) Îngenuncheat la picioarele efemerității, Dumitru Marian Tomoiagă privește la
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
iasă Ca să repornească focu-iară-n inimi, Să rupem împreună greaua plasă Ce-am țesut-o amnezici,uitând a mai simți. E timpul nostru dragostea mea A reînnoi astăzi eternul jurământ, Îți voi trimite a mea iubire-ntr-o stea S-o încrustezi pe-al tău inel de legământ! Referință Bibliografică: Regăsire / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
REGĂSIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1459144253.html [Corola-blog/BlogPost/366104_a_367433]