4,849 matches
-
femeile senatorilor sunt vlăguite pentru că de fiecare dată fac amor cu tot electoratul reprezentat parlamentar, o bătrânică ucide un comentator sportiv și în final se află că era... Limba română, în paginile de la Mica publicitate, un bărbat de la Comemorări se încurcă cu două tinere de la Matrimoniale, bătutul unui covor eliberează pașii celor care au călcat pe el, un om de afaceri miliardar și-a cumpărat o zi gonflabilă pentru a-i ajunge timpul, la o mănăstire specială se scoate talentul din
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
indiferent, or chestia asta mă înnebunește, mă atrage ca un magnet” (p. 144). Un roman care are ca subiect ascensiunea socială a unei femei prin intermediul sexului este în mod sigur un roman erotic. Mai ales că autoarea confesiunii nu se încurcă în eufemisme atunci cînd descrie numeroasele și foarte picantele scene de sex. Dincolo de imaginile fruste, la limita pornografiei (ba chiar, cel mai adesea, și dincolo de ea) există o perversitate intelectuală și o inteligență puțin comune, în fața cărora este greu să
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
EVENIMENTULUI ZILEI, Cornel Nistorescu, intrarea oficială în politică a controversatului personaj, care și-a lansat Noua Generație la Hotel Marriott: “Becali, care nu poate folosi mai mult de cîteva sute de vorbe fără a avea probleme, Becali, cel care se încurcă la al zecelea cuvînt despre politică, a strîns destui curioși la Marriott. Toți au venit să vadă o minune. Se naște sau nu o nouă stea a politicii românești ?! Personajul acesta care se concentrează la fiecare cuvînt de parcă ar vrea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
anul (N.B!) 1988, în centrul căreia se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la Înalta Poartă strigînd: Nene Victore
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
aparatul de represiune totalitară -, are la origine ceva mult mai simplu, un soi de «dandysm» provocator, izvorît din revelația că «ei» sînt mult mai fragili, mai proști, mai înspăimîntați decît se crede, și că un elementar gest de demnitate le încurcă toate ordinatoarele care afișează existențele noastre. Un om e liber cînd hotărăște să fie liber”... În altă parte, cînd amintește, cu o recunoștință neamortizată de timp, de rolul jucat de Monica Lovinescu într-un moment hotărîtor, Pintilie spune: “Dacă n-
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
ar fi împușcat el însuși, de beat ce era. Astea toate în afară de scenariile care au fost publicate prin ziare, alimentate de spusele contradictorii ale împușcatului. Nu-mi permit să mai adaug un scenariu celor cunoscute. Constat că un ministru se încurcă în propriile sale minciuni - dinadins sau din cauza unui posibil șoc psihic, pe care ca bărbat îl înțeleg: să te trezești cu un testicol garnisit cu alice nu e puțin lucru! Iar oameni cu funcții înalte în stat s-au străduit
Vînătoarea penală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13273_a_14598]
-
a hotărît să-și reducă dimensiunile. Nu mai suntem ditamai „compania planetară”, ci doar una regională, fericită să ne lege de Istambul, Moscova și, iată, Parisul vărului Chirac. Dacă tot e pus pe fapte mari, nu știu de ce s-a încurcat Ilici cu destul de dubioasele Airbus-uri (vă mai amintiți de Balotești? Dar de catastrofa de la Orly, evitată în ultima clipă? Dar de problemele avute cu aceste aparate de mai toate companiile importante de pe glob?) Dacă tot s-a decis prezidentul
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
Uite-l și pe André Gide, culmea, cu un june alături, cu... cu... nu-mi vine să cred ochilor,... cu Rimbaud! frumosul, angelicul poet al Iluminărilor, gata să plece în Abisinia... Criticul meu de serviciu, contemporan bineînțeles, face Bătrâne le-ncurci, vezi că amesteci epocile, fii atent, ne facem de râs! Ce mai contează, zic, sorbind citronada, din moment ce sunt nemuritori cu toții, ce valoare mai are acum cronologia asta meschina... Timpul?... Astfel încât mă înclin mai departe timid: Salut Mallarmé... o, barbuta lui
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
și de prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții se scutură,-și leapădă tot Și-s movile albe de giulgiuri. Picioare ezită, sar coapse acum Și toți în mișcări se încurcă; Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum Bat lemne în ritm de mazurcă. Pe paznic ridicoli acum îl cuprind Și-un hîtru-i șoptește-n urechi, ispitind: ŤHai, du-te și ia un lințoliu!ť El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși Sfințite
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
spun că "a lui Cicero" nu poate fi, nici ea, Penelopa, vecinii din Arpinum scuză, cu anume delicatețe, infidelitatea bărbatului dispărut aproape un an. De aici, profitînd de obiceiul roman de-a transmite numele, cu adăugiri minime, urmașilor, povestea se încurcă. Micul Cicero, la rîndul lui dispare, ajunge sau visează că a ajuns la Roma, micul Caesar devine locțiitorul unchiului său, Marius și luptele pe viață și pe moarte se reiau, de astă dată cu altă miză. De la "copilăriile" de altădată
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
atunci cînd ceilalți nu știau ce reprezintă inadmisibilul, insuportabilul și nici ce este moral sau imoral. Sînt împrejurări în care este inutil să-i aperi pe ceilalți pentru că nu vor să fie apărați și ei cred că dorești numai să încurci lucrurile. Aș putea să vă dau și alte exemple, unul dintre ele l-am descris în Al doilea mesager, în capitolul care se petrece în piața de legume și fructe. Uneori este necesar să-i lași pe oameni să doarmă
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
ne împiedicăm de o asemenea aberație! Vizitele au fost împărțite în două zile, 20 și 21 decembrie, drumurile grupate în funcție de zone, legături și mijloace de transport. Eram așteptați și omeniți cum se cuvine. La fiecare popas, cu capetele prin calorifere, încurcați în sîrme și antene, unii peste alții, profesori și studenți, ascultam Europa Liberă. Ne rugam și plecam mai departe. Colindele noastre ne uneau, ne întăreau, ne făceau să ne simțim liberi. LIBERI! Cîntam și în scări de blocuri - în Cartierul
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
avea curajul să asiste la strîmbăturile ei, să-i audă din nou vocea stinsă și întrebările pe care le punea defunctului Robson. - Mă voi întoarce, doamnă... Nu vă supărați că astăzi n-am timp. - Vă înțeleg. - Ba nu... Ei! Se încurca în propriile minciuni! Îi părea rău că lăsa o impresie proastă, dar nu avea ce face. - Sper să vă găsiți fratele. Ia uite! Jos, în fața imobilului, se afla un bărbat pe care nu-l remarcase la venire și care se
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
mereu aceleași, iar celălalt îi decriptează vorbirea oraculara, vorbind, la rându-i, într-o limbă care nu e nici italiană, nici latină, ci un amestec foarte hilar. MN: Sunt multe personaje? VZ: Multe. Dacă nu ești atentă, riști să le încurci, să le confunzi identitățile și profesiile. Francezi, italieni, englezi... Nici unul nu apare întâmplător, trebuie să urmărești ce spun, ce fac. Unul e muzician. Se numește Devizé și a trăit cu adevarat pe-atunci. Îți place muzica baroca? MN: Da, foarte
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
cu acest semn eu nu umblam cu tertipuri și nu amestecam cerul în treburile mele pămîntești, din underground. Dumnezeu e Dumnezeu, e sus. Dumnezeu mă iubește oricum aș fi. Dar semne nu-mi dă, n-are nici un motiv să se încurce cu fleacuri. Semnele și priceperea nesigură de a le citi sînt problemele oamenilor. (Doar un semn că merg pe făgașul meu. Eu ca eu.) Am început să trag de sticla lui Ciubik, o scenă obișnuită, doi bețivi în mijlocul străzii, mîinile
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Quentin că e, în sfîrșit, ascultat și că și-a găsit prietenul mult așteptat. Aceasta e neînțelegerea fatală din care decurg toate pățaniile în care Quentin stă lipit de Ruby ca marca de scrisoare și din prea multă bunăvoință îi încurcă toate socotelile. Iar Ruby nu știe cum să se scape de această prietenie cu de-a sila, pe care, în final, evident, o va accepta ca un semn al umanizării sale. Pe scurt, relația dintre Ruby și Quentin nu se
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
Fără steaguri coborîm veacul cu umbra noastră vestmînt. E posibil ca acest stil telegrafic să-i fi surprins pe contemporani. Astăzi nu mai poate fi vorba de nici o surpriză. E. Lovinescu putea scrie în 1927: "dl. Vinea ține să-și încurce ghemul artei sale în expresii enigmatice și libertăți față de punctuație care nu pot, totuși, masca firul clar al unei inteligențe artistice." Inteligența aceasta cumpănește însă totdeauna exact noutatea și obișnuitul. Dislocările topice, descentrarea imagistică, elipsele nu întrec niciodată măsura. Poemul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
sfîrșitului anilor '80. A noului val de intelectuali, pentru care ideologia roșie nu mai contează, ale căror repere civilizaționale se află deja în mod clar în Occident, dar care resimt dramatic în viața de zi cu zi (fără să se încurce în problematizări) aberația politicii reale promovate de PCR. Teribilismul juvenil, spiritul ludic, sentimentul confortabil de solidaritate cu alți colegi de generație din întreaga țară (excelentul dialog dintre Dan Lungu și Robert Șerban este edificator în acest sens) îi face să
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
ale anului 1937, purtându-ne prin săli de concert, în redacția săptămânalului "Vremea", unde Pericle Martinescu era colaborator la Biblioteca Municipală unde tocmai fusese numit director Pompiliu Constantinescu, prin câteva pitorești cârciume bucureștene (la "Zalhana", la "Fierea", la "Brotăcei", la "încurcă lume", la "Șapte păcate") pe unde memorialistul, pe atunci un tânăr de 26 de ani, hălăduia cu amicii săi literari, "crai de curtea nouă", "foarte simpatici, generoși, liberi și dornici de petreceri". Interesantă, sub raport istorico-literar este informația pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
posibile: de la păstrarea ortografiei și a unei forme invariabile ("Sînteți o ceată de LOSER și atît", pub8.bravenet), la adaptarea morfologică ("loser-ul alcoolic al lui Paul Newman din ŤVeridictulť", programetv.com; "doi Ťloserť-i încearcă să dea lovitura în New York și încurcă socotelile mafiei", ro-hbo; "ce trebuie să facă loserii ca să nu mai fie loseri ?", moldova.net) și chiar la cea grafică, în forma luzer (�dacă orice luzer îți poate face munca, care e deosebirea între tine și el?", forum.softpedia.com
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
curent eram, dar mai așteptam probe, că adevărații vinovați de corupție pe scară mare au, totuși, o coloratură politică și anume, aparținând Opoziției, actanții acesteia fiind la toată ziua chemați pe la tribunale pentru a da declarații " doar, doar s-or încurca. Consecutiv, este la mintea cocoșului că sus-pușii Puterii, devotați până la ultima suflare binelui public, întrupat de partidul lor, n-au, pur și simplu, timp pentru infracțiuni de corupție. Un brav al Puterii a pierdut, în vestoane, cinci kilograme în timpul recentelor
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
avem de ceva vreme! Băcăuanul primar " o mai fi, n-o mai fi? nu știm cînd scriem aceste rînduri " sponsorizează fotbalul, nu cultura, de care el însuși nu s-a putut niciodată bucura, probabil din pricina birocrației școlare care i-a încurcat diplomele, iar micii, berea și altele de-ale gurii servite din cînd în cînd cetățenilor orașului cu drept de vot nu pot fi schimbate pe hîrtie și tipar. l înTRIBUNA (nr. 41), poetul (și preotul) Th. Damian, stabilit din 1988
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
dar considerată, în fond, obligatorie în aceeași măsură. Să ne amintim condamnarea apolitismului, care semăna atît de mult în cele două epoci de tranziție despărțite de patru decenii și de sensuri democratice contrarii" (p. 8). Mă tem că aici autorul încurcă planurile. Atunci cînd se referă la anii '50, el nu ia ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala interbelică ajuns în situația să disprețuiască ficțiunea (mai
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
mai scris despre acest lucru. Mi-ar fi greu să dau exemple... Mi-aș atrage noi antipatii. De obicei, trași în poză, dezavantajos, subiecții se supără foc. Mai greu e cu autoportretul... Amorul propriu, cel mai tiranic dintre toate, te încurcă în evaluarea trăsăturilor. Iubirea de sine fiind mai posesivă decât cea mai vajnică femeie...Cînd nu se petrece invers; cînd, vrând să fii cât mai obiectiv, nu devii masochist... Pictorii, de exemplu, își fac autoportretul în oglindă, stânga devenind dreapta
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
prezențele emblematice ale festivalului, un motor generator de întîlniri, de emoție, de amintiri � Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Andriy Zholdak. Nu am avut altă șansă ca să apuc să văd, totuși, ceva. Sigur că și așa mi s-au încurcat căile. După cîteva zile trenante, fără suspansuri creatoare, au fost programate în aceeași seară, și cam unul peste altul, trei spectacole de autori care mă interesau, astfel încît n-am putut să parcurg nici o montare pînă la capăt, fugind literalmente
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]