1,401 matches
-
prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea SÂNZIENELOR, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc" a adăugat Lutic. SÂNZIENE. Ziua de SÂNZIENE este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Legate de această zi, sunt diverse
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
puțin flocos decît omologul său european. Coarnele gazelei Soemmeringi, "negre și lungi, cu multe inele, sunt răsucite în forma unei lire". Antilopa Oryx Beisa "are forma unui catîr. Coarnele ei, în lungime aproape de un metru, sunt foarte ascuțite și răsucite îndărăt ca o sabie". O parte din trofeele recoltate vor îmbogăți, la întoarcere, colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din București. Dar leii, unde sînt leii? Vînarea unui exemplar are loc la marginea unui sat, după o pîndă nocturnă într-un adăpost
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
de esențe tari ce reclamă multă implicare poetică. La rândul ei, proza ascunde deseori o dimensiune psihedelică, greu de gestionat pentru cititorii obișnuiți. Impresia e că Herta Müller a ajuns în zona ideală a știutului, când cititorul e lăsat mult îndărăt pentru că-și permite să construiască, oricât de ermetic, cazemate lăuntrice. Ce a fost de zis, s-a spus. Acum e vremea unui turnir cu sine însăși, cu garda jos. În plan social ea a devenit o profesionistă a lucrurilor incomode
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
hai să ne-ntoarcem. Mi-ai stricat tot cheful. Măi, măi, măi, se minună el. Grozav le-a mai potrivit cine le-a potrivit! Se gheboși cu capul între umeri, supus, umilit și intrigat, nemaiînțelegând nimic. Se pomeni făcând drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut să te supăr. Nici eu, crede-mă, se dezvinovăți ea. Atunci ce facem? Nu mergem? Vreau să văd și eu balul ăsta. Dacă-i bal, bal să fie! Aș avea poftă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Își dădu capul pe spate și-o privi jignit, furios și-nveselit totodată: Va să zică... ăsta-i secretul! De asta... Mama bănuia, dânsa ceva, săraca, dar nu știa... Du-te dracului! Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei, prin spărtura din gardul liceului. Se agăță de burlanul ruginit și-ncepu să se cațere ca mâțele. Inima-i bătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și începură să-l lege. Mirosea atât de tare că întorceau capetele să respire. Pleacă zilnic, noaptea, câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai pățit, omule? M-a ucis, ticălosul! Ah! Mă arde! Arde! Răsucindu-se căznit, cu mișcări rupte, rămase cu spinarea îngropată în zgrunțurii țărânii, privind în sus. Ați aflat? Ce, omule? Au! răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
punct, din ușa aceea trântită cu putere de perete, izbită de stridența metalică a megafonului, dar nu îndepărtându-se în largul pieței, spre capătul celălalt, cum ar fi fost normal, sau oriunde în altă parte, ci ca și cum ar fi alergat îndărăt, apropiindu-se de ei, sau, tropăind pe loc, din ce în ce mai îndârjit și nebunește și nefăcând altceva decât să trimită spre gangul lor ecoul pașilor lui. Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase îndărăt, arsă de mușcătura ghețoasă a metalului. În fond, și la urma urmelor, nu avea ce să regrete și nu regreta nimic. Ducea viața pe care-o merita. O viață frustă, simplă, elementară. Își păstra vigoarea trupului și sănătatea sufletului înrudit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci se dădu puțin la o parte și arătă cu degetul spre ceva negru, ca o bucată de catifea, ce zăcea într-un ochi de apă. Ce-i acolo? întrebă Ilinca dîndu-se doi pași îndărăt. Nimeni nu putea spune exact ce este. Ochii tuturor se deschiseră cît cepele și rămaseră încremeniți. Doar Nuțu ridică plin de curaj capul său transpirat peste umărul lui Virgil și dădu, pentru început, următoarea explicație: E un li-li-li-li... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vă convine prezența mea, mai bine mă întorc acasă ! Nu credeam că am de-a face cu niștee... Nu mai apucă însă să spună cu ce fel de "niște" are de-a face. Hotărît să se întoarcă, făcu cîțiva pași îndărăt. Cînd trecu pe lîngă Nuțu, se feri puțin în lături, dar se împiedică de ceva și începu să se clatine. Vru să se sprijine de Nuțu, însă nu făcu decît să-l tragă și pe acesta după el și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
într-o liniște perfectă la locul său mai bine de-o jumătate de oră, pînă simțiră cu toții că nu mai pot sta cinchiți între crengi, orice-ar fi. Vorbind mai mult prin semne se hotărîră să coboare și să plece îndărăt spre sat. Așa că începură să coboare mai încet ca melcii, pentru a nu stîrni iar fiarele junglei și porniră tiptil pe urmele care se mai cunoșteau. Cum însă frica îi grăbea, nu se mai țineau exact de urmele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul, ca un animal, se ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt, la întâmplare. Se opri, bâjbâind înnebunit, până ce găsi o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și-n stânga
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ținut, pedalând pe jocul contrastelor: "}inut binecuvântat de Dumnezeu, numai spini și piatră seacă..." Sau: "Macedonie, pământ cu trecut istoric, unde civilizația antică s-a înfiltrat odată, de jos în sus, ca o apă subtilă și s-a tras apoi îndărăt, de sus în jos, fără să lase în urmă o picătură..." Naturistul e sensibil la geografia peisajului meridional, cu păduri de castani seculari și livezi de smochini. Dar contemplația nu întârzie să se coloreze cu pigmentul umoristic: "...lei și tigri
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
am văzut, dar au fost lei pe aici, altădată, până mai acum o mie de ani". Scriitorul încearcă să zâmbească, însă, în același timp, el dă glas unei meditații grave asupra războiului: "...dincoace, lângă front, întorși cu mii de ani îndărăt, trăiau sub pământ ca troglodiții peșterilor străbune, ardeau noaptea opaiț și se hrăneau numai cu carne de capră, așteptând ca omenirea să descopere agricultura; iar puțin mai jos, spre animalitate, alți semeni de-ai noștri se pândeau în clipa asta
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
slujească înfricoșătorului; / Via tenebrosa așternîndu-se celor mai tineri pași ai săi; / O, vîrsta fărădelegii cînd nimic nu-l mai poate opri să-și înceapă lucrarea. / demonul pierzaniei pe care Învățătorul îl citește în inima lui Iuda / nu mai poate da îndărăt din acea clipă, căci însuși Răul / a fost stîrnit prin darea în vileag a adevăratului său nume" (Les puissances des tenebres). Deși poate că "adevăratul nume" al Princepelui pierzaniei nu poate fi niciodată "dat în vileag" pe de-a-ntregul, cum
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
cu ce să-și cumpere cele dorite) , - ceea ce pe un polițist japonez, avea să-l facă să declare... că banii cădeau peste mușterii, din cer... Halal națiune!... Dar punctul forte era că nimeni nu lua banii, ci toți îi duceau, îndărăt, cu respect, la Poliție!... Cine poate să fie... binefăcătorul?... încât omul, cât de sărac, să refuze... Cu cincizeci și ceva de ani în urmă, în România se trăia pe cartelă. Nu intraserăm încă în 1960... Altă planetă. Pâine, hrană, îmbrăcăminte
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
melodiei lui Mick Jagger și Keith Richards continuă profetic: "you get what you need", iar în povestea lui Armând încep să se contureze referințe mitico-religioase multiple: Orfeu (o salvează pe Euridice din Infern pentru a o pierde iarăși, uitându-se îndărăt) sau Iov. Probabil că cel mai însemnat reproș care i se poate aduce lui Liviu Cangeopol este melodrama îngroșata nepermis de mult. În momentul în care cititorul nu are de ales decât să verse o lacrima pentru bietele personaje chinuite
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
numai că aș putea, dar te vestesc că am în avansată pregătire un volum cu copioase trimiteri la tema în cauză. Volumul se intitulează Zădărnicii și cuprinde grosul - nu zic miezul - activității mele gazetărești între anii 1990-2007, plecând din 2007, îndărăt, către anii când mijea tranziția, CPUN-ul, FSN-ul etc. etc. Cititorul va desluși, poate, o seamă de reacții alergice la adresa unor persoane, cioclii unei democrații născânde, mai departe repartizați în posturile cheie ale statului. Mă tot întreb dacă, în
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
voce la microfonul unui post de radio interzis în România, dar cu atât mai ascultat. A mărturisit în repetate rânduri că nu și-a regretat nici o clipă opțiunea. Răscrucile vieții sunt însoțite îndeobște de cruzimea unei nedorite alegeri, iar privitul îndărăt de neliniștea, niciodată potolită, a lui dacă aș fi ales altfel... Răscrucea înseamnă renunțarea la un destin în favoarea altuia. E un joc de hazard, din moment ce ambele drumuri îți sunt necunoscute, dar e și un joc de conștiință, pentru că ești obligat
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
ambalate colorat, maliții de diagnostician, scrupule teoretice. Am mai spus, cu câteva luni în urmă, cum stau lucrurile cu magnetizarea automată a recenzentului în fața tomurilor lui Dan C. Mihăilescu. Și - alt semn de ready made, recunosc - nu-mi iau vorba îndărăt... Cel mai marcat jurnalistic și mai obositor dintre clișeele care se vor vehicula în legătură cu neajunsurile Literaturii române în postceaușism va fi acela stârnit de demonul electiv al criticilor literari. De ce acești autori și nu alții? De ce sunt favorizați paseiștii în
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
fel de fel, cu comandantul călare în frunte. Și vede el rățușca trecând strada - și milițianul nostru o imită făcând încoace și-ncolo, ca rațele, cum umblă ele, înțelegi? - și orbul clătină din cap, - și atunci, reia Ilie, - comandantul strigă îndărăt, la soldații care veneau după el... ST|I!... drepți, adică, să înlemnească acolo, să lase să treacă rața, și rățușca trecu strada ca o regină,... fata unei regine, țanțoșă... uite-așa... și își bombă nițel pieptul... Orbul bătu o dată din
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
them allť - mi s-a perindat pe dindărătul ochilor întregul cortegiu de urîțenii ce ne îmbibă de atîția ani ființa." În același număr, S. Damian semnează un eseu critic și deopotrivă încîntător pe marginea operei lui Marin Preda, intitulat " Mersul îndărăt. Posteritatea lui Marin Preda". Potrivit criticului literar, evoluția operei lui Preda seamănă cu o curbă ascendentă al cărei vîrf, reprezentat de Moromeții, este urmat de o linie descendentă coborînd tot mai mult pe măsură ce romancierul își va scrie romanele. "Marin Preda
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
Constantin Țoiu Parahodul, vasul fluvial, plutea în amonte pe Obi, îndărăt, spre locul de unde porniserăm. Un chef strașnic se încinsese și-o sete nebună de împerechere. Eram Le bateau ivre, corabia beată criță. Dar nu mai era vremea plăcerilor, era vremea meditației. Cu Omicron împreună, ne îndreptarăm spre pupa vasului. Era
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
în al treilea loc: ești obișnuită să adormi cu muzica baobabului-bătrân-capricios, care în fiecare seară își pune, pentru tine, ochelarii de liane pe nasul de lemn gros, și începe să plimbe apa dinspre trunchiul lui către rădăcinile adânci și apoi îndărăt către trunchi, blobloblobloblo, timp în care își mișcă și ramurile puternice, cu frunze cu cinci degete, froooaaa, froooaaa, do mi do mi do, să tot adormi liniștită, cu gândul la prințișorul tău bunuț, shangdi di liwu. nouă în al patrulea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]